Cabanele de creasta - pe marginea prapastiei

Nu e an fara ca o cabana sau un refugiu montan sa fie mistuite de flacari. In 2002, spre exemplu, s-au facut scrum nu mai putin de 3 astfel de cladiri: Diham din Bucegi - loc mult indragit de turisti

Nu e an fara ca o cabana sau un refugiu montan sa fie mistuite de flacari. In 2002, spre exemplu, s-au facut scrum nu mai putin de 3 astfel de cladiri: Diham din Bucegi - loc mult indragit de turisti -, Cabana Aviatorilor din Poiana Brasov si o cabana din Predeal apartinand Asociatiei Sportive Militare Bucegi. In plus, a ars si cunoscutul refugiu Spirla din Piatra Craiului. Anul 2003 incepe la fel de "promitator", cu incendiul cabanei Cristianul Mare, ceea ce face ca zestrea turistica de locuri de adapost in munte, si asa saraca, sa saraceasca si mai si. Erau incendii de acest fel si inainte de '89 - majoritatea provocate, ca sa ascunda lipsuri in gestiune - dar cladirile afectate erau de obicei reconstruite cu elan muncitoresc. Incendiile de dupa '89 lasa insa goluri tot mai mari pe harta turismului de drumetie. Au ars cabane importante prin pozitia, vechimea lor si zona pe care o deserveau - Malaesti in Bucegi, Suru in Fagaras - care nu au fost refacute nici pana in prezent, desi ambele au proprietari care promit ca or sa le redeschida curand. Iar cele care nu au ars sunt lasate sa se degradeze, din lipsa de investitii pentru refacere si modernizare. Exista si cateva povesti de succes - cabanieri cu vechime care, dupa ani si ani, au fost in fine lasati sa-si cumpere cabana si sa si-o gospodareasca dupa plac. Prea putine insa. Sunt si cabane care au fost cumparate ca sa fie transformate in pensiuni sau moteluri, cu confort sporit, dar si la tarife corespunzatoare. In Romania, grosul cabanelor existente sunt ridicate inainte de 1900 de catre vechea asociatie de sasi SKV (Siebenburgischer Karpatenverein) sau construite in anii de avant ai socialismului. Inainte de '89, multe din hanurile sau hotelurile amplasate de-a lungul principalelor drumuri nationale au fost declarate cabane, pentru a fi scutite de impozitul pe circulatia marfurilor. In realitate, adevaratele cabane de creasta, incluse in circuitul turismului de drumetie, sunt doar vreo 40 in toata tara. Dupa '89 incoace, numarul lor s-a imputinat, in loc sa creasca. Nu s-a mai construit nimic, iar ceea ce era deja construit a pierit in flacari sau s-a degradat iremediabil. Vechea asociatie saseasca SKV, reinfiintata dupa '89, a avut cateva tentative de a-si recupera din cabanele construite intre 1881-1944, fara nici un ecou la ministerul de resort. Cabanierii au fost lasati tarziu sa-si cumpere cabanele pe care le-au avut in locatie. Petre Ioan, de la cabana Barcaciu, din Fagaras, a putut sa-si cumpere cabana abia acum 3 ani, desi o are in locatie din 1990. "Aici, eu fac de toate", spune el. "Sunt si bucatar, si grajdar, si femeie de serviciu, si lacatus si dulgher. Am bagat o multime de bani sa o intretin, dinainte de a o putea cumpara, dar investitiile nu-mi erau recunoscute. Acum, ca sunt proprietar, pot in fine sa o aranjez cum e mai bine". Mana de gospodar se cunoaste imediat: proprietarii cabanei Diham, care a ars in decembrie 2002 - si in care s-au investit bani grei - muncesc pe branci sa o redeschida circuitului turistic. Noroc ca exista drum de acces auto, ca sa poata fi aduse materialele de constructie. Nu e cazul tuturor cabanelor care ard - majoritatea sunt, de obicei, situate in zone greu accesibile. De aceea, lipsesc si investitorii: costurile de constructie se amortizeaza foarte greu. Nu-i de mirare, deci, ca in ultimii ani turismul de drumetie in tara noastra a inregistrat un regres, desi este un turism economic si ar exista un potential imens pentru dezvoltarea lui. In Cehia, de exemplu, turismul de drumetie a inregistrat o crestere spectaculoasa, fiind preferat atat de cetatenii tarii respective cat si de straini. La noi, nici meseria de cabanier nu mai are cautare - sunt din ce in ce mai putini doritori sa se inscrie la cursurile de specialitate. Multi dintre amatorii de drumetii s-au convertit la agroturism - se cazeaza la pensiuni tinute de localnici, de unde pot face excursii de o zi in imprejurimi.