Ca ortodocşi, trebuie să ne întoarcem cu faţa spre secolul al XXI-lea

Dată fiind situaţia delicată pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română (BOR) generată de împărţirea Mitropoliei Ardealului, am apelat la academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici,

Dată fiind situaţia delicată pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română (BOR) generată de împărţirea Mitropoliei Ardealului, am apelat la academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru al Adunării Naţionale Bisericeşti, forul care va confirma sau nu această împărţire.
[ Domnule academician, spuneţi-ne care este viziunea dumneavoastră în ceea ce priveşte tensiunea creată de împărţirea Mitropoliei Ardealului?
- Din punct de vedere ecleziologic şi al administraţiei bisericeşti, este o măsură bună. Cu cât o mitropolie este mai mică, cu atât ea este mai bine condusă. Asta a fost şi politica actualului Patriarh - a înmulţit numărul episcopilor. Titlul de mitropolit este relativ onorific, acesta fiind mai degrabă episcop în eparhia lui.
Din punct de vedere al percepţiei istorico-politice, aceasta este mai confuză, pentru că există în rândul ardelenilor un respect special pentru Mitropolia lui Andrei şaguna. Ar fi bine ca această împărţire să se facă în mod echitabil între cele două centre, Sibiu şi Cluj, şi să poarte nume adecvate.
[ Pe de altă parte, IPS Bartolomeu Anania ne-a declarat pentru ziarul Adevărul (din 26 noiembrie 2005) că "dacă mitropolit al Ardealului era acum PS Andreicuţ, Mitropolia nu se mai rupea în două: era o singură Mitropolie cu sediul la Cluj"...
- Probabil că, dacă era ales PS Andreicuţ, nu se făcea împărţirea. Aici ajungem la partea a treia a problemei - fiindcă se identifică această împărţire cu aceea făcută prin Dictatul de la Viena...
[ Putem vorbi despre o luptă pentru putere în cadrul BOR?
- Nu-i neapărat o luptă pentru putere. A fost o chestie de ambiţie. Unii ardeleni l-au vrut pe PS Andreicuţ, iar localnicii din Sibiu l-au vrut pe fostul lor profesor, IPS Laurenţiu.
[ Pare că IPS Laurenţiu este un om care tinde spre o atitudine echilibrată în relaţiile cu celelalte culte, în special cu greco-catolicii...
- Cearta asta cu greco-catolicii este relativă... Fiindcă până la desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice de către comunişti a fost o simbioză armonică. Eu îmi aduc aminte că, înainte de comunişti, în Ardeal erau locuri în care se făcea în aceeaşi biserică liturghie alternativă, când ortodocşii, când greco-catolicii. Nu a existat o asemenea rivalitate cum este astăzi, din motive patrimoniale.
[ Fiindcă sunteţi membru al Adunării Naţionale Bisericeşti, vă întreb ce se va întâmpla dacă adunarea va vota împotriva împărţirii?
- Nu am încă un punct de vedere clar. Nu ştiu dacă poate fi contestată hotărârea Sf. Sinod.
[ E păcat că această spălare de rufe din cadrul BOR iese în spaţiul public şi ne pune şi pe noi, ziariştii, în situaţii delicate. Toate acestea duc la deteriorarea imaginii bisericii...
- Aşa este. Momentul ales a fost foarte prost pentru imaginea BOR - fiindcă s-a interpretat ca o vendetă.
[ şi o întrebare mai delicată: ce se va întâmpla dacă la o viitoare alegere de patriarh va câştiga aceeaşi tabără? Fiindcă este o evidentă luptă între două tabere: conservatorii mai încruntaţi şi ortodocşii ceva mai relaxaţi, ecumenişti. Aşa cum s-a întâmplat cu Mitropolia Ardealului, există riscul unei rupturi la nivel de Patriarhie?
- Nu cred asta. Eu am convingerea că până la urmă ecumeniştii vor câştiga! Aşa trebuie să fie! Ca ortodocşi, trebuie să ne întoarcem cu faţa spre secolul al XXI-lea. Până la urmă, lupta între conservatori şi moderni este o luptă nobilă. Are o dimensiune culturală, şi nu o dimensiune meschină.