Bricul Mircea - istoria unui veteran al Flotei

Acum cateva zile, Nava-Scoala Mircea, mult mai cunoscuta sub numele de "Bricul Mircea", si-a inceput a treia si poate ultima tinerete. Mircea s-a desprins de la cheiul Santierului Naval Braila, avand

Acum cateva zile, Nava-Scoala Mircea, mult mai cunoscuta sub numele de "Bricul Mircea", si-a inceput a treia si poate ultima tinerete. Mircea s-a desprins de la cheiul Santierului Naval Braila, avand ca prima destinatie Constanta. Aceasta dupa ce a suferit cea de-a doua reparatie capitala din lunga si aventuroasa sa viata. In varsta de 64 de ani si in cei aproape opt ani de la ultima sa iesire in mare, bricul Mircea a fost demontat, practic, piesa cu piesa, iar apoi remontat, costurile reparatiei capitale ridicandu-se la cifra de sapte milioane de dolari, cu 40 la suta mai putin decat daca ar fi fost reconditionat in santierul constructor din Germania. Bricul Mircea - Intaiul Putina lume stie, in afara de cei initiati, ca, de fapt, bricul Mircea este o corabie de tip barc, cu trei catarge, bricul avand doar doua, iar acest supranume i se datoreaza unei alte corabii, a carei denumire a fost tot Mircea si care a servit Marinei Romane ca nava-scoala timp de 56 de ani, pana cand stafeta a fost predata actualului purtator al acestui nume. Primul Mircea, adevaratul bric, a fost lansat la apa in 1882 la celebrul santier naval londonez "Thames Iron c-ie Worlds" si a fost botezat de catre ambasadorul Romaniei in Marea Britanie de pe atunci, Ion Ghica. Corabia, construita aproape in intregime din lemn de esenta tare, avea 36 de metri lungime, latimea de 7,6 metri si pescajul de 3,6 metri. Nava avea doua catarge, de aproximativ 28 de metri inaltime, si un numar de 14 vele insumand o suprafata de 500 de metri patrati. Bastimentul era dotat cu doua tunuri de 80 mm, doua tunuri de 37 mm si o mitraliera cu zece tevi. Nenumarate generatii de ofiteri de marina au primit botezul marii si s-au scolit la bordul acestei prime nave-scoala a Marinei Romane. Cea mai celebra "fapta de arme" a primului Mircea a fost infruntarea groaznicei furtuni din 1888 de pe Marea Neagra, atunci cand, cu un echipaj format in marea majoritate din adolescenti, elevi ai Scolii Copiilor de Marina, bricul Mircea a invins fortele dezlantuite ale Naturii luptand cu marea trei zile si trei nopti. Furtuna a scufundat atunci 40 de nave in Marea Neagra, bricul cu echipajul sau de copii acostand insa la Istanbul cu un catarg si bompresul rupte. Afland de aceasta incredibila performanta a modestei corabii romanesti, suveranul Turciei din acea vreme, sultanul Abdul Hamid, a ordonat repararea navei fara plata in arsenalul marinei otomane. Predarea stafetei s-a petrecut in mai 1939 la Constanta, atunci cand noul Mircea a sosit in tara. "Veteranul", care acum astepta cuminte la cheiul de onoare, a fost salutat respectuos de urmasul sau ce sosise in port. Urmasul Spre deosebire de batrana corabie careia i-a mostenit numele, noul Mircea are corpul si arborada in intregime din otel. Este de doua ori si ceva mai lung, masurand 84 de metri, e lat de 12,5 metri si "calca apa" 5,2 metri. Are trei catarge, trinchet, arborele mare si artimon, cu o inaltime de 44 de metri. Velele, in numar de 23, plus o randa de furtuna insumeaza 1750 de metri patrati. In plus, nava are un motor diesel performant, care, folosit atunci cand nu bate vantul, asigura o propulsie de 9,9 noduri. In prezent mai exista inca patru nave de acest tip care inca mai navigheaza. Asa-numitele "sister-ship" sunt: Eagle (SUA), Gorch Foch (Germania), Sagres (Portugalia) si Tovarisci (Rusia). Bricul Mircea, al doilea, a efectuat nenumarate marsuri de instructie in Marea Neagra, Marea Egee, Mediterana si Oceanul Atlantic in cei 64 de ani de viata. Doua au fost, insa, evenimentele care i-au marcat existenta. Primul s-a petrecut in 1965 in Golful Biscaya, in timp ce se afla remorcat spre Hamburg pentru prima sa reparatie capitala. Atunci a fost surprins de o napraznica furtuna, cu valuri de 13-14 metri si cu un vant de 165 kilometri pe ora. Cablurile cu care era remorcat s-au rupt. Doua remorchere frantuzesti si doua cargouri aflate in zona incearca sa-i salveze pe marinarii care se aflau la bord. Stupoare insa, francezilor nu le vine sa-si creada urechilor. Romanii refuza sa-si abandoneze nava. Dupa patru zile, un alt remorcher-salvator frantuzesc, Rinoceros 4, reuseste sa ia la remorca corabia si sa o duca pana la Brest, unde i se acorda "primul ajutor". Abia dupa vreo doua luni, nava ajunge la Hamburg, unde va sta in reparatii aproape un an. Pentru curajul si barbatia de care a dat dovada, echipajul bricului a fost decorat si recompensat substantial. Cel de-al doilea eveniment notabil din lunga sa viata, la fel de important, dar fara tragismul primului, a avut loc in vara anului 1976, atunci cand Mircea a intreprins cea mai lunga calatorie a sa, singura peste Atlantic, la Newport, in America, loc in care a participat la una din cele mai importante regate ale velierelor de clasa mare, in cinstea aniversarii bicentenarului Declaratiei de Independenta a SUA. In anii care au urmat, Mircea a mai efectuat marsuri de instructie, dar doar in Mediterana si Marea Neagra, in octombrie 1994 nava intrand pentru reparatii la Santierul Naval Braila. Initial s-a crezut ca reconditionarea nu va dura mai mult de doi ani, dar, din lipsa fondurilor, iata, durata a fost de sapte ani si sapte luni. Din nou la drum Pe 26 aprilie 2002, pentru prima oara dupa opt ani, Mircea a navigat din nou. Cu un echipaj de doar 37 de membri, plus o echipa a navalistilor braileni si o duzina de ziaristi, bricul Mircea s-a desprins din docul santierului brailean in uralele muncitorilor si suieratul sirenelor de pe navele din jur. S-a indreptat in aval, pe Dunare, spre Sulina si mai apoi spre Marea Neagra, unde urma sa efectueze niste teste denumite specific "probe de mare". Si la Galati, si la Tulcea, Mircea a fost intampinat de oameni adunati pe falezele oraselor dornici sa priveasca acest veteran al Flotei Romane. Foto: Valeriu TANASOFF