Banii pentru biserici, din buzunarul statului sau al credincioșilor? Modelul german, propus și în România

Finanțarea cultelor din bani publici este din nou subiect de dezbatere, iar una dintre ideile susținute de români este ca bisericile să fie finanțate direct de cei care se declară membri ai unei confesiuni. În loc ca banii să provină din bugetul public, contribuția ar putea fi plătită de credincioși, după un model întâlnit în alte țări europene.

Foto: Ziarul Lumina

Discuția pornește de la o întrebare simplă: dacă un contribuabil nu aparține unui cult și nu dorește să îl susțină, ar trebui ca o parte din banii proveniți din taxele sale să ajungă totuși la organizațiile religioase?

În spațiul public, opiniile sunt împărțite. Unii consideră că statul trebuie să asigure în continuare sprijin financiar cultelor recunoscute, în timp ce alții susțin că finanțarea ar trebui să vină în principal de la credincioși.

„Cine vrea să finanțeze cultele să o facă”

Una dintre propunerile care apar în această dezbatere este introducerea unui mecanism prin care fiecare persoană să poată decide în mod explicit dacă dorește să contribuie financiar la un anumit cult.

Ideea este ca o persoană care se declară membră a unei confesiuni să poată direcționa o parte din veniturile sale către aceasta. Cei care nu doresc să contribuie nu ar mai finanța indirect cultele prin bugetul general.

Susținătorii acestei variante spun că un asemenea sistem ar crea o legătură directă între numărul credincioșilor și resursele financiare ale unei biserici.

„Ar fi mult mai sănătos ca biserica să-și revizuiască discursul ca să ajungă și la cei care muncesc, nu doar la paraziți”, este una dintre opiniile exprimate în dezbaterea online.

O altă idee este ca apartenența religioasă să fie declarată activ, nu presupusă. Cu alte cuvinte, contribuabilul ar trebui să aleagă în mod explicit cultul pe care dorește să îl susțină.

Cum funcționează sistemul din Germania

Germania este unul dintre exemplele invocate în această discuție.

Acolo există Kirchensteuer, așa-numitul impozit bisericesc, plătit de membrii anumitor culte recunoscute. În general, acesta reprezintă 9% din impozitul pe venit, respectiv 8% în Bavaria și Baden-Württemberg.

Impozitul este colectat de administrația fiscală, iar ulterior este transferat cultului, contra unui comision. Prin urmare, mecanismul este diferit de finanțarea generală de la buget: contribuția este legată de apartenența declarată la o biserică.

Sistemul german nu înseamnă însă că statul nu mai alocă niciun fel de bani organizațiilor religioase. Există și alte forme de finanțare și plăți către culte, ceea ce face ca modelul să fie mai complex decât simpla idee de „fiecare credincios își plătește biserica”.

Ce se întâmplă în România

În România, cultele religioase recunoscute beneficiază de sprijin financiar din partea statului, în condițiile prevăzute de legislație.

Statul poate contribui, între altele, la salarizarea personalului clerical și neclerical, în condițiile stabilite de lege. De asemenea, există forme de sprijin pentru construirea, repararea sau întreținerea unor lăcașuri de cult și pentru alte activități ale cultelor.

Finanțarea publică nu este, așadar, o plată religioasă individuală achitată direct de fiecare contribuabil către biserica sa, ci face parte din mecanismul general prin care statul sprijină cultele recunoscute.

Tocmai acest lucru reprezintă una dintre principalele surse ale controversei.

Cei care contestă actualul sistem susțin că finanțarea ar trebui să depindă mai mult de alegerea individuală a contribuabilului. În această viziune, o persoană care nu este religioasă sau care nu dorește să sprijine un anumit cult nu ar trebui să contribuie indirect la finanțarea lui.

„De ce să nu aleg eu unde merg banii?”

O parte a discuției se referă la posibilitatea redirecționării unei contribuții.

Un astfel de mecanism ar schimba relația dintre culte și credincioși. Bisericile ar depinde într-o măsură mai mare de contribuțiile efective ale membrilor, iar contribuabilii ar avea posibilitatea să decidă unde ajung banii.

„Dacă de mâine aș putea să-mi redirecționez taxele, aș face-o instant”, este o altă opinie exprimată în dezbaterea online.

Criticii actualului sistem consideră că banii publici ar putea fi folosiți pentru alte priorități: educație, sănătate, infrastructură sau servicii publice.

În această perspectivă, problema nu este existența religiei sau a bisericilor, ci modul în care sunt finanțate instituțiile religioase.

Finanțarea cultelor și diferența dintre credință și instituție

Dezbaterea scoate la iveală și o altă distincție: cea dintre libertatea religioasă a oamenilor și finanțarea instituțiilor religioase.

Mulți dintre cei care contestă finanțarea publică a cultelor precizează că nu se opun oamenilor care aleg să fie credincioși și nici dreptului acestora de a-și practica religia.

Critica este îndreptată către organizațiile religioase și către relația financiară dintre acestea și stat.

În același timp, există și opinii potrivit cărora finanțarea publică poate fi justificată prin rolul social și comunitar pe care cultele îl au, inclusiv prin activități sociale, educaționale sau de sprijin pentru comunități.

Ar putea fi copiat modelul german?

Ideea este atractivă pentru cei care vor o legătură mai directă între credincios și finanțarea cultului, dar aplicarea unui astfel de model în România ar presupune schimbări legislative și administrative importante.

Ar trebui stabilit cine se poate declara membru al unui cult, cum este exprimată opțiunea contribuabilului, cum sunt colectați banii, cum sunt împărțiți și ce se întâmplă cu persoanele care nu aleg nicio confesiune.

O astfel de schimbare ar ridica și problema statutului cultelor care beneficiază în prezent de sprijin public și a modului în care ar fi finanțate activitățile cu caracter social pe care acestea le desfășoară.

Cât ar putea ajunge salariile preoților de la 1 ianuarie

Conform noii grile de salarizare, personalul clerical ar urma să aibă salarii brute cuprinse între aproximativ 5.822 și 6.560 de lei pe lună, în funcție de gradul profesional și nivelul studiilor. Calculul este făcut pe baza unei valori de referință de 4.100 de lei și a unor coeficienți de ierarhizare cuprinși între 1,42 și 1,60.