Aventurile lui Tom şi Jerry, varianta dâmboviţeană

Dan Andronic

Robert Turcescu, după un parcurs corect, fără a fi strălucit, dă să răspundă la întrebarea pentru "alba-neagra". Este întrebată cum comentează, din funcţia sa de şef al Cancelariei prezidenţiale, ştirea conform căreia preşedintele Norvegiei se opune aderării României şi Bulgariei la UE. Elena Udrea, uşurată că a primit o întrebare banală, nu vede capcana şi răspunde că această declaraţie nu o îngrijorează, fiind convinsă că problema poate fi soluţionată prin dialog. Răspunsul corect era însă că ştirea este falsă, deoarece Norvegia nu este membră UE şi nu are preşedinte, fiind monarhie constituţională. Un eşec care era uşor de prevăzut, întrucât şmecheria care stă în spatele acestei probe se bazează pe realitatea că nimeni nu poate şti totul despre orice. Mai mult, atunci s-a speculat că în spatele eşecului Elenei Udrea au stat colegi de la Cotroceni. Cam de aici încep "Aventurile lui Tom şi Jerry", cu Elena Udrea în rolul şoricelului. După capcana în care a căzut la Turcescu, au început o serie de dezvăluiri despre afacerile în care era implicat soţul consilierului de stat, revelaţii aparent neinteresate ale presei, singurul element "suspect" fiind plimbarea aceloraşi date între mai multe ziare. Elementul de continuitate era dat de asocierea lui Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, cu oamenii de afaceri Ionel Petrache şi Alexandru Bittner, ca o dovadă a rezistenţei grupurilor de interese în jurul Puterii. Asociere pe care am toate datele să o consider total falsă, Dorin Cocoş având doar de pierdut din această relaţie în perioada 2001-2004. Dar, pentru ca demonstraţia să fie eficientă, era nevoie de o construcţie de imagine care să proiecteze o imagine odioasă.
În urma atacurilor, Elena Udrea a plecat de la Cotroceni. Dar desenul animat de-abia începuse. Elena Udrea a contraatacat printr-o tigaie aplicată în capul lui Tăriceanu, primul-ministru al României, dezvăluind telefonul pe care primul-ministru i l-a dat lui Ilie Botoş pentru a se interesa de cazul Patriciu. Botoş recunoaşte, Tăriceanu recunoaşte, dar scandalul se închide fără nicio concluzie notabilă, consemnându-se doar revanşa micuţului Jerry. Scandalul Patriciu avansează cu propunerea de arestare preventivă, respinsă de instanţă, şoricelul Udrea pune o nouă piedică motanului liberal, prezentând, în direct şi la oră de vârf, o posibilă filieră de plată a unor membri de frunte ai PNL direct din bugetul Rompetrol. Peneliştii ripostează, declanşând un control la RAPPS, o presupusă feudă a lui PD-ului. Între timp, fuziunea dintre PNL şi PD era îngropată cu onoruri de stat, iar Elena Udrea, demisionată de câtva timp din PNL, îşi anunţă intrarea în PD. Patriciu anunţă că nu-l va ierta pe Băsescu, iar Tăriceanu defineşte relaţia cu preşedintele ca fiind "strict instituţională". Cronologia evenimentelor dezvăluie faptul că asistăm la o reglare de conturi în interiorul Puterii. Rând pe rând au părăsit Palatul Cotroceni Andrei Pleşu, Elena Udrea, Renate Weber. Coaliţia de la Palatul Victoria şi-a modificat structura, PD fiind împins spre periferia Puterii. Am asista la manevre elaborate, având la bază strategii complexe ce presupuneau rularea aceluiaşi subiect, având aceleaşi date, în diverse medii. Am văzut şi reacţii pripite, insuficient pregătite, bazate pe devăluiri incomplete. Personajul cel mai simpatic, şoricelul Udrea, a dat dovadă de tenacitate, fiind aditivul care a accelerat arderile în rândul Puterii. Folosirea sa a avut drept scop hărţuirea adversarilor lui Traian Băsescu, sarcina fiind îndeplinită cu mult entuziasm personal. Acceptând prezenţa discretă a lui Traian Băsescu în spatele tuturor acestor manevre, intrarea Elenei Udrea în PD trebuie înţeleasă şi ca începutul unei noi etape: crearea partidului prezidenţial. Un partid de care Traian Băsescu are o nevoie acută, pentru a evita transformarea următorilor trei ani de mandat într-un calvar personal.