Artiștii români avertizează: Comasarea școlilor de muzică, o amenințare la adresa culturii

De la manageri de orchestre și dirijori, până la violoniști laureați la festivaluri internaționale, artiștii români trag un semnal de alarmă în fața comasării școlilor de muzică prevăzută de reforma în Educație. Ciprian Râvnic vorbește despre „catastrofe” generate de decizii luate de oameni fără experiență artistică. La rândul lui, violonistul Ștefan Aprodu avertizează că „dacă astăzi taci, mâine liniștea aceasta va deveni asurzitoare”, iar dirijorul Dragoș Tiberiu Oprea consideră că situația ar putea fi „o crimă cu premeditare”.

Sursă foto: Pixabay

Ciprian Râvnic, manager al Orchestrei Simfonice de tineret ANDANTE din Târgoviște și profesor de vioară la Școala Gimnazială de Arte „Iosif Sava” din București, atrage atenția asupra riscurilor pe care le implică reorganizarea unităților de învățământ artistic prevăzută de Legea 141/2025.

„Comasarea școlilor vocaționale cu cele de alt profil va duce la situația dezastruoasă în care oameni de altfel bine intenționați, dar fără nici un pic de experiență în managementul instituțiilor de cultură, să ia decizii vitale într-un domeniu pe care nu îl cunosc”, explică Ciprian Râvnic, pentru Adevărul.

El subliniază că, în lipsa unor manageri specializați, „încercarea de inversare a rolurilor ar duce fără îndoială la catastrofe”. Potrivit acestuia, exemplul concret din 2014, când pentru organizarea unui concert a fost nevoit să explice nevoia de repetiții generale în sala de spectacol, arată diferența dintre percepția unui profesionist și cea a unei persoane din afara mediului artistic.

Râvnic reamintește că în ultimul deceniu a coordonat proiecte prin Asociația Culturală SonoArt, între care participări la Festivalul Internațional „George Enescu” și MRF Festivals Viena. „Rezultatele obținute arată că doar printr-un management adaptat specificului artistic se poate ajunge la performanță”, precizează el.

„Un sistem deja șubrezit de pandemia care a arătat că școala online nu funcționează la disciplinele artistice se va prăbuși cu totul dacă nu se va face o delimitare clară a instituțiilor în funcție de profilul fiecăreia și cu management propriu, format din specialiști din domeniul respectiv”, adaugă managerul.

În final, el transmite un apel public: „Pe întreg teritoriul României, zeci și sute de alți artiști se ocupă de alte lumini mai mari sau mai mici, în funcție de context și resurse. Prin deciziile responsabile de acum se poate evita aruncarea întregului sistem în beznă. Împreună cu colegii mei vă rugăm, nu stingeți lumina!”.

Violonistul Ștefan Aprodu: „Dacă astăzi taci, mâine liniștea aceasta va deveni asurzitoare!”

Violonistul internațional Ștefan Aprodu, laureat al Festivalului „George Enescu” și al altor competiții internaționale de renume, se alătură vocilor care critică măsura comasării școlilor de muzică și arte din România.

„Opriți-vǎ pentru un minut. Aşezați-vǎ pe primul scaun pe care îl vedeți şi faceți acest exercițiu simplu de imaginație: trǎiți într-o lume tǎcutǎ, întregul Pǎmânt se rǎsuceşte prin univers într-o linişte mormântalǎ, nici un acord, absolut nici un sunet, nici o muzicǎ, nimic absolut. Nunți tǎcute, seri romantice încremenite în linişte, tristeți nesusținute de nici un sunet, sǎli de concerte în care praful stǎ în aer nemişcat. Dacă nu poți nici tu trǎi cu gândul acesta, nu lǎsa ca şcolile de muzicǎ sǎ disparǎ”, transmite, pentru Adevărul, artistul.

Aprodu, format la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București și în prezent student la Universitatea de Muzică, Teatru și Media din Hanovra, subliniază importanța acestor instituții pentru generațiile viitoare: „Ele sunt singurul loc în care se pregǎtesc artiştii de mâine, a cǎror muzicǎ te va însoți în viațǎ şi care va sparge liniștea. Dacă astǎzi taci, mâine liniştea aceasta va deveni asurzitoare!”

Violonistul a reamintit că școala românească de muzică a format artiști de prestigiu mondial: „Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti din Bucureşti a scos de pe bǎncile lui nume ca Gheorghe Zamfir, Mihaela Martin, Angela Gheorghiu, Maria Tǎnase! Nu pot decât sǎ visez cǎ numele meu va merita şi el vreodatǎ sǎ fie motiv de mândrie pentru şcoala româneascǎ!”

El consideră că succesul său internațional nu ar fi fost posibil fără sistemul vocațional din România: „Premiile obținute în lume, faptul cǎ sunt invitat sǎ țin cursuri de mǎiestrie şi recunoaşterea nu sunt doar meritul meu, ci al profesorilor români şi al şcolii care m-a format.”

În opinia lui, închiderea sau comasarea școlilor vocaționale cu alte unități ar transforma accesul la educația muzicală într-un privilegiu: „Școlile gimnaziale cu program vocațional sunt piatra de temelie a artiștilor. Nu faceți din artă un cost al celor care și-l pot permite prin studiul în particular, căci în decursul câtorva generații cultura în acest sens deja va fi murit, public și artiști deopotrivă!”

Dirijorul Dragoș Tiberiu Oprea: „Comasarea școlilor de muzică ar putea fi o crimă cu premeditare”

Dragoș Tiberiu Oprea, dirijor și fondator de filarmonică, dar și părinte a doi copii care studiază la Liceul de Arte „George Enescu” din București, critică dur decizia de comasare a școlilor vocaționale.

„Nici nu aș știi de unde să încep pentru că suntem, ca artiști la nivel național, în șoc! A te gândi pur matematic pe hârtie este până la un punct util, dar admirabil ar fi să studiezi și fenomenul pe care matematic îl vrei comasat! O școală gimnazială de arte este vitală pentru copii, mai ales pentru cei care încep de la 4,5,6 ani studiul unui instrument!”, explică, pentru Adevărul, artistul. 

El atrage atenția că liceele de muzică sau școlile populare cu câteva clase de artă „nu sunt suficiente pentru nevoia copiilor care vor să facă artă, acestea oferă locuri prea puține, ori părinții ar trebui să suporte costuri foarte mari din buzunar pentru orele în privat pe care copiii le au în mod gratuit garantate de stat în școlile vocaționale”.

Potrivit acestuia, este normal ca aceste școli să aibă mai puțini elevi, pentru că studiul instrumentului presupune lucrul individual și timp suplimentar: „Cum își imaginează cei care iau astfel de decizii că se pot face altfel lucrurile? Sau, și mai rău, să ajungi în situația în care să integrezi o școală vocațională într-una gimnazială normală, teoretică, iar micii artiști care asigură viitorul cultural și supraviețuirea fenomenului muzical la noi în țară să fie pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție!”

Artistul subliniază rolul esențial al profesorilor de instrument, care „depășesc normele metodologice înscrise într-un ordin de ministru”, pentru a modela sensibilitatea și rezistența copiilor: „Modelarea artistică înseamnă lucrul cu spiritul, dezvoltarea sensibilității și spiritualității pe care mai târziu copiii le vor putea pune să conlucreze pentru a transmite mai departe auditoriului acel lucru nevăzut numit emoție”, explică Dragoș Tiberiu Oprea.

El descrie etapele prin care trece orice copil muzician: „Lacrimi, deznădejde, emoții, neîncredere, eșec până când ajungi să poți cânta prima ta melodie la un instrument, clipe nenumărate în care vrei să renunți până când muzica începe să prindă contur, să se așeze și să aibă ecou.”

Dragoș Tiberiu Oprea avertizează asupra unui „viitor sumbru”: „Văd cum se dă în artă, din toate părțile: bugete de funcționare tăiate, evenimente mai puține, prețuri mai mari și public mai puțin, școli de arte comasate din care mulți copii talentați se vor pierde. Totodată, ca părinte a doi copii care studiază instrument la liceul George Enescu, ca și toți părinții de copii care au ales această cale, te întrebi dacă nu cumva să îi îndrepți spre alternative ale altor meserii.”

Acesta face o comparație cu legenda Meșterului Manole: „Este atât de greu să clădești tot ce este trainic și plin de spiritualitate care dăinuie în timp și atât de ușor poți să distrugi, lăsând în urma ta ruine. O societate salvată matematic pe hârtie, dar în moarte clinică dacă le iei prana prin care se exprimă, trăiesc, visează, iubesc, socializează, se regăsesc!”

Alina Buzia: „Elevii Liceului Floria Capsali sunt doriţi la orice şcoală de profil din lume”

Artistul, fiu al unei corepetitoare de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, evocă și propria copilărie petrecută printre artiști. „Mama mea a fost o viață întreagă corepetitor la balet, iar acum, la auzul veștii că se pune lacătul, deplânge amputarea forțată a speranței. Îndrăznesc să spun cu tărie că tot ceea ce se întâmplă ar putea fi o crimă cu premeditare!”

Concluzia lui este tranșantă: „Artiștii nu există fără public, publicul este parte activă din artă, este o simbioză atât de intimă încât nu o poți cuprinde în cuvinte. Ceea ce ne deosebește de celelalte mamifere este capacitatea de a crea și de a transmite emoție. Muzica și arta sunt lumină pentru fotosinteza sufletului!”

Îngrijorările nu se opresc însă la școlile gimnaziale. În București, comunitatea artistică s-a mobilizat și în apărarea liceelor vocaționale, precum Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” și Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, instituții cu tradiție și reputație internațională. Pe rețelele sociale, au apărut mesaje critice la adresa Ministerului Educației. „Ruşinos, domnule ministru David, simplul fapt că reforma o faceţi la kilogram! (…) Elevii Liceului Floria Capsali sunt doriţi la orice şcoală de profil din lume, ceea ce este gajul suprem că profesorii şi conducerea acestei instituţii îşi fac treaba la standarde internaţionale (…) RUSINE!”, a scris într-o postare publică pe Facebook o utilizatoare numită Alina Buzia.

Totodată, circulă petiții online prin care se cere stoparea comasării liceelor de muzică și coregrafie din Capitală: „Se discută despre comasarea liceelor de coregrafie și de muzică din București, iar asta este o veste foarte proastă, cel puțin pentru cei de la coregrafie (…) Din păcate, cu multe neajunsuri, dar care s-ar complica și mai tare în ipoteza comasării”, se arată într-un astfel de apel.

Între litera legii, care lasă portițe pentru școlile vocaționale, și practica ministerului, care vorbește despre comasări „la kilogram”, rămâne o întrebare simplă și apăsătoare: ce cântărește mai mult pentru România: austeritatea sau viitorul cultural al copiilor săi?