TVA mai mare, vânzări mai mici: ce riscă industria cărții după creșterea impozitării
0De la 1 august, TVA pentru cărți urcă de la 5% la 11%. Măsura, gândită pentru a aduce mai mulți bani la buget, riscă să lovească o piață fragilă și să scadă accesul la lectură pentru publicul cu venituri medii.
Deși cifra de afaceri a editurilor și librăriilor a crescut în termeni nominali cu 76% între 2008 și 2023, ritmul a rămas mult sub evoluția generală a economiei. În același timp, inflația a erodat semnificativ marja de profit, potrivit unei analize realizate de Termene.ro.
La prima vedere, pare un progres. Însă în același interval, inflația cumulată s-a apropiat de 100%, iar economia românească, per ansamblu, a crescut cu peste 200%. „Această creștere, care echivalează cu un ritm anual de sub 4%, ascunde o realitate mai dură”, arată sursa citată.
De altfel, statisticile europene și studiile locale relevă o criză mare a lecturii. Aproximativ 42% dintre românii din marile orașe nu au citit nicio carte în ultimul an, conform unui studiu prezentat de Asociația Editorilor din România (AER). Așadar, pare firesc să ne întrebăm ce riscă industria cărții după majorarea TVA de la 5% la 11%.
„E limpede până și pentru un orb că vânzările de carte vor scădea drastic”
„Am mai vorbit, în 2010, cu un economist de frunte al guvernului Boc, despre impozitul forfetar. Întâmplător, era și ministru de finanțe. Ne-am cam contrat. Eu, filolog, în opoziție, el, finanțist, la putere. 1-0 pentru el. El zicea că aduce bani la buget, că firmulițele vor fi obligate să plătească măcar 500 de euro. Eu ziceam că se vor închide cele mai multe. Și așa am ținut-o toată emisiunea. Ce să vezi, filologul nepriceput a avut dreptate. S-au închis peste 300.000, deci încasările au scăzut catastrofal anul următor. Acum, pe același model de gândire, crește prețul la carte. O să spui că nu cu mult, doar cu 3 lei la un preț de 50, inițial (6%, creșterea de TVA). Ce sunt trei lei? Un fleac, ar spune Băsescu. Numai că asta e roz e în teorie”, a declarat, pentru Adevărul, scriitorul Florin Iaru.
Dincolo de cifre, efectele reale se văd în obiceiurile de consum ale clasei mijlocii, acolo unde cultura devine primul compromis. „În practică, vine marea „liberalizare”, crește prețul la energie, la utilități și urmează sarabanda la facturi și mâncare”, continuă scriitorul.
Conform spuselor sale, majoritatea celor care cumpără cărți este formată din populația cu venituri mici și mijlocii, clasa mijlocie mică. „Cam ca la box. Asta e clasa care va fi prima lovită și care trebuie să refacă toate calculele. De la facturi nu tai, că cresc, de la mâncare nu tai, că ți-e foame, de la copii nu tai, că ei sunt viitorul țării. Tai de la distracție. Vezi un film mai puțin, te duci mai rar la teatru, nu cumperi o carte. E limpede până și pentru un orb că vânzările de carte vor scădea drastic. Alături de alte multe, mici afaceri”, spune Florin Iaru.
Statul riscă să piardă mai mult decât câștigă
În 2024, piața cărții a atins 120 de milioane de euro. „Așadar, statul a încasat 6 milioane de euro. O avere, nu? OK. Acum să o scădem cam la 2/3, că nimeni nu e nebun să tipărească dacă nu se consumă, și să tragem linie: 80 de milioane, cu 11%, noul TVA. 8,8 milioane urmează să vină la stat. Vezi? Totuși e ceva. Stai. Că mai e ceva. Scăderea producției de carte implică și concedieri, și falimente. Imaginează-ți că baza de impozitare (profit, tranzacții, impozite pe salariu) scade cu 1/5. În industria de carte din România (edituri și librării), activează aproximativ 2.000 – 2.200 de persoane. Pune lângă asta tipografiile și transporturile. Zicem 4.000 de salariați, din care vor rămâne 3.200. 800 de șomeri înseamnă minim o contribuție la stat de 1 milion (de lei) pe lună. Ori douăsprezece luni, iată că avem 12 milioane de lei, adică 2,4 milioane de euro (minus, pentru statul român). Dacă îi scădem din cei 8,8 milioane pe care îi visează statul, obținem zero creștere, dar cu șomaj, cu falimente, cu de-culturalizarea accelerată a publicului. Hai, că e bine!”, punctează acesta.
Majorarea TV la carte nu are nicio justificare logică
La rândul său, scriitorul Răzvan Cosmin Țupa explică: „Ai spune că suntem deja obișnuiți cu deciziile împotriva mediului cultural în România. Acum e vorba de cât ai de dat statului când citești. A ajuns o mișcare de relaționare aproape obligatorie să țină orice guvern să arate cum se face treaba asta. De data aceasta rolul taxării cărții în poveste ar putea să fie doar acela de element la care să se renunțe până la urmă, pentru imagine. Ce ar putea să ne mire în contextul actual când orice enormitate are și păreri pro și păreri contra este faptul că în cazul creșterii TVA pentru carte nu există nici măcar o poziție care să susțină acest lucru. Un argument, oricât de firav, legat de beneficiile acestei măsuri.”
Pentru editori, librării și orice alți profesioniști implică industria cărții, perspectiva conturată de majorarea TVA este opresivă, ilogică și lipsită de orice tip de impact pozitiv, avertizează el. „Nici măcar o singură frază nu am găsit care să arate în ce fel ar putea avea un imact pozitiv la nivelul bugetului nici din partea oficialilor guvernamentali. Sigur, ai justificarea generală, teoretică, legată de sume suplimentare care ar veni la buget. Paradoxul este că în economiile spre care privim ca model (Spania, Marea Britanie, Franța, Germania) taxele pentru cărți sunt minime sau chiar zero. Aici Republica Moldova stă mai bine decât România. Sigur că nu este aceeași situația peste tot. Sunt și cazuri speciale precum Danemarca unde discuțiile legate de reducerea sau exceptarea cărților de la TVA continuă și azi. În schimb sunt deja prevăzute excepții de la taxare orientate direct spre creatori. În Austria, Bulgaria, Islanda, Rusia, pentru câteva luni și în Slovacia, taxele pentru carte sunt reduse dar cel puțin duble față de exemplele de mai sus. Așa cum vorbim acum și în România”, adaugă Răzvan Cosmin Țupa.
În Slovacia, de pildă, spune scriitorul, guvernul a anunțat intenția de a crește TVA pentru carte, pentru că este un produs pe care îl cumpără doar cei înstăriți. „După câteva luni a renunțat la măsură și a revenit la TVA redus. Practic, eu asta cred că se va petrece și în România. Pur și simplu, ca o măsură de împrietenire a guvernului cu lumea, va lua înapoi procentele cu care a speriat. Dar ce cred eu contează mai puțin. Deocamdată, ceea ce știm acum este că TVA este la cele mai ridicate cote în Europa în Ungaria, Finlanda, Croația, Danemarca și Suedia. Iar cele mai mici cote sunt în Luxembourg (17%), Malta (18%), Cipru, Germania și România (la 19%). Cârpeala legată de creșterea TVA pentru carte în România pare că doar din pix contează. În realitate industria editorială oricum o să fie afectată de toate celelalte creșteri de taxe. E și acesta unul dintre modurile în care războiul autorităților românești cu cetățenii proprii este dus mai departe. Modelele putem doar să le ghicim în experiența îndelungată pe care o avem cu regimuri opresive într-o formă sau alta, cu tot felul de salvatori și executori, după caz. Ceea ce putem fi siguri, este că rezultatele acestui joc se va întoarce după cei care îl pun în mișcare. Pentru că justiția are acest obicei, la rândul ei, de a fi poetică, sau cum se traduce sintagma în română, ironică și soartă, cu atribuire”, completează el.
„Primează acum să convingem guvernanții că e nevoie de carte”
Pentru "Un Cristian", editor la Casa de pariuri literare, lucrurile sunt mai nuanțate. Chiar dacă recunoaște potențialul destabilizator al noii măsuri, el observă și o serie de transformări constructive în peisajul editorial românesc. „Sunt mai optimist, cred că se cumpără carte și chiar că se citește. Sigur, nu la cotele la care ne-am imagina că ar trebui, dar să nu uităm că toate statisticile de dinainte de 1990 erau umflate (de unde impresia că s-a citit enorm sau că existau cititori cu nemiluita, sunt chiar cazuri hazlii în care comune întregi raportau aproape toți locuitorii drept cititori de bibliotecă publică, spre exemplu). Neexistând statitici reale, nu avem cum să estimăm prea multe. Cert e că piața de carte e (era, mai corect, cu noile măsuri anunțate e aproape cert că se vor destabiliza multe), zic cert e că piața de carte merge pe un drum bun. Și-o să dau doar trei exemple: grădinițele au rafturi de cărți (ceea ce nu s-a întâmplat aproape niciodată), au apărut platformele audio (care au redimensionat piața de carte), cărțile scriitorilor români au început să conteze-n librării. Acum deschidem altă pistă, cu librăriile. Discuția e foarte amplă, am argumente și pro și contra că avem o criză și fără această nouă măsură, dar înclin să optez pentru varianta optimistă”, opinează editorul.
În opinia sa, copiii care vor și sunt îndrumați citesc, părinții dedicați recomandă cărți, scriitorii români încep să scrie cărți pentru copii, dinamica editorială e bună. „Discuția e în ce măsură toate acestea se raportează la potențialul pe care-l avem, din principiu. Dacă e să zicem despre cifre de afaceri, da, e o situația complicată (dar mereu se omite piața de carte religioasă, care e uriașă, și nici nu știu în ce măsură piața de carte școlară e evaluată corect). Dacă e să vorbim despre cumpărători, avem de mulți ani un boom pentru cartea pentru copii, deși putem lua în calcul și scăderea publicului adult. E foarte greu de făcut o analiză la cald, în acest moment. Cred că primează acum să convingem guvernanții că e nevoie de carte (și de reviste, pentru că și ele intră-n ecuație) și pe urmă să încercăm să (re)analizăm piața de carte-n ansamblu”, conchide editorul.
Se încarcă comentariile...
