Armata Română a dinamitat unul dintre cele mai frumoase poduri din țară, o bijuterie inginerească. Decizia care a dus la distrugerea construcției lui Anghel Saligny

Podul de la Cosmești a fost una dintre cele mai spectaculoase construcții inginerești ale României de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Proiectat de Anghel Saligny și considerat la acea vreme unul dintre cele mai frumoase poduri din țară, acesta a avut însă un destin dramatic: în 1917, în timpul Primului Război Mondial, Armata Română l-a dinamitat pentru a împiedica înaintarea trupelor germane peste Siret.

Podul de la Cosmeşti, dinamitat în Primul Război Mondial Foto: Foto: Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea

Construcția podului de la Cosmești a început în 1885, după proiectul realizat de marele inginer român Anghel Saligny, născut la Șerbănești, în județul Galați. Lucrările au durat trei ani, iar podul a fost finalizat în 1888.

Pentru acea perioadă, construcția era una impresionantă. Podul fusese conceput pe două niveluri: calea ferată se afla deasupra, iar drumul rutier la partea inferioară. Elementele metalice ornamentale îi confereau un aspect aparte, astfel că era considerat la vremea respectivă unul dintre cele mai frumoase poduri din țară.

Realizarea podului a presupus o adevărată operațiune logistică. Materialele metalice necesare construcției au fost realizate la Viena și transportate pe Dunăre până la Galați și Brăila, de unde au fost aduse spre Cosmești.

Potrivit informațiilor publicate de Primăria Cosmești în arhiva dedicată istoriei localității, la construcția podului a fost utilizată tehnica aerului comprimat sub clopot, o metodă folosită pentru realizarea fundațiilor unor mari construcții inginerești.

„Pentru prima dată, la construcţia acestui pod s-a folosit aerul comprimat sub clopot, metodă utilizată la podul Rochester din Anglis de Fleur Saint Dennis în anul 1851”, se precizează în Arhiva Primăriei Cosmeşti. 

Astfel, podul de la Cosmești a reprezentat nu doar o legătură importantă peste Siret, ci și o demonstrație a nivelului la care ajunsese ingineria românească în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

De ce a fost dinamitat podul lui Anghel Saligny

Podul a fost folosit aproape 30 de ani, până în vara anului 1917, când România se afla în plin război.

La 2 august 1917, Armata Română a dinamitat construcția pentru a împiedica trupele germane să traverseze Siretul și să își continue înaintarea.

Podul de la Cosmești, construcție realizată de Anghel Saligny Foto: FOTO: Arhivă

Zona Cosmeștiului devenise un punct important al confruntărilor militare. Potrivit informațiilor publicate de Primăria Cosmești, generalul Eremia Grigorescu a condus, în perioada 29 iulie-6 august 1917, rezistența românească împotriva trupelor germane care ajunseseră până în apropierea podului.

„Pe lângă acest pod, Generalul Eremia Grigorescu a condus în zilele de 29 iulie-6 august 1917 o memorabilă rezistenţă de înfrângere a trupelor germane vrăjmaşe care ajunseseră până la pod. Urmele celui de-al doilea pod se cunosc şi astăzi, sub podul actual, când apele scad”, se arată pe site-ul Primăriei Cosmeşti. 

Distrugerea podului a fost, astfel, o decizie militară menită să împiedice folosirea acestei importante căi de trecere peste Siret de către trupele inamice.

Urmele vechiului pod se mai văd și astăzi

Chiar dacă podul construit după proiectul lui Anghel Saligny a fost distrus în timpul războiului, urmele sale nu au dispărut.

Potrivit Primăriei Cosmești, vestigiile vechiului pod pot fi observate și astăzi sub construcția actuală, în perioadele în care nivelul apelor Siretului scade.

După încheierea războiului, pe picioarele vechiului pod a fost construită o nouă structură, provizorie. Aceasta avea un singur nivel, fiind destinată atât circulației feroviare, cât și celei rutiere.

Podul provizoriu a fost folosit până în anul 1924. Odată cu refacerea infrastructurii după război, autoritățile au început construirea unei noi construcții. Între anii 1921 și 1924 a fost ridicat al patrulea pod de la Cosmești, cel care există și astăzi.

Nici acesta nu a fost ferit de evenimente dramatice. În noiembrie 1940, în timpul puternicului cutremur care a lovit România, podul a fost avariat, iar una dintre pile s-a crăpat.

Pila a fost consolidată provizoriu, iar pentru o perioadă circulația feroviară s-a desfășurat în condiții speciale. Trenurile au fost obligate să reducă viteza până la doar 5 kilometri pe oră pentru a putea traversa podul.

Podul vechi va fi reabilitat. Un nou pod va fi construit în paralel

La mai bine de un secol de la ridicarea actualului pod peste Siret, infrastructura din zona Cosmești urmează să fie modernizată. Podul existent, care deservește în prezent atât traficul rutier, cât și cel feroviar, va fi reabilitat și va rămâne destinat exclusiv circulației feroviare.

În paralel, grupul UMB va construi un pod rutier nou. Ministerul Transporturilor a emis, marți, 19 mai, autorizația de construire, la patru ani de la semnarea contractului cu CNAIR.

Noul pod rutier este considerat important pentru infrastructura Moldovei și pentru traficul către vama Albița, în condițiile în care actuala construcție mixtă, rutieră și feroviară, are aproximativ un secol vechime și prezintă degradări structurale.

Valoarea lucrărilor autorizate se ridică la 125,5 milioane de lei, fără TVA, iar durata de execuție este de 24 de luni, calculată de la data începerii efective a lucrărilor. Amplasamentul proiectului se află în județul Galați, pe DN 24, între kilometrii 6+870 și 12+470, pe raza administrativă a municipiului Tecuci și a comunei Cosmești.

Anghel Saligny, unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România

Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România. S-a născut la 19 aprilie 1854, la Șerbănești (Galați) și a încetat din viață pe 17 iunie 1925, la București.

Academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, Anghel Saligny este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.

Potrivit Wikipedia, Anghel Saligny a urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România. Apoi a studiat la gimnaziul din Focșani, iar liceul l-a absolvit în Germania, la Potsdam. 

Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870-1874 a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg (Technischen Hochschule Charlottenburg), unde erau profesori inginerii Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.  

A lucrat sub conducerea profesorului Georg Christoph Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder) și, sub conducerea lui Gheorghe Duca (în perioada 1877-1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.

Opera inginerească

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

A proiectat liniile ferate Adjud -Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați.

În perioada 1870-1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La trei ani după absolvire s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal.

Între 1884 și 1889 a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, dând soluții total originale, printre care: construcția fundațiilor pe straturi de fascine și piloți pentru cheiuri, a bazinelor de legătură cu Dunărea pentru silozuri și folosirea, pentru prima oară în lume, a betonului armat în construcția silozurilor.

Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti Foto: Foto: arhivă

Pe baza unor invenții proprii, Anghel Saligny a construit, în premiera mondială, silozurile din beton armat, de la Brăila (1888) și Galați (1889), la numai două decenii după ce francezul Joseph Monier (1823 - 1906) obținuse, în 1867, primul brevet pentru elemente de construcții (grinzi, plăci, stâlpi) din beton armat, acest material puțin studiat în acele timpuri. Silozurile proiectate și executate, sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau 30 m x 120 m la bază și peste 18 m înălțime).

Pe 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezența regelui și a unei numeroase și entuziaste asistențe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Fetești și Cernavodă, proiectat și construit sub coordonarea lui Anghel Saligny și purtând numele regelui Carol I.

Anghel Saligny s-a stins din viață pe 17 iunie 1925, la București.