Arendasii mitei

Tinerii cauta cu disperare o bucata de pamant pe care viseaza sa-si ridice o casa. Oamenii de conditie medie, care spera ca pensia sa-i prinda undeva la curte, "studiaza" intens rubricile de

Tinerii cauta cu disperare o bucata de pamant pe care viseaza sa-si ridice o casa. Oamenii de conditie medie, care spera ca pensia sa-i prinda undeva la curte, "studiaza" intens rubricile de anunturi imobiliare. Investitorii nu gasesc terenuri unde sa-si ridice halele industriale, centrele de afaceri sau depozitele decat daca scot din buzunar sume cu care ar putea face acest lucru si in Vest. Foamea de pamant ieftin ii roade pe toti romanii, asa ca marile tunuri vor trage spre singurele locuri in care se mai poate gasi ceva "pe gratis", numai bun de speculat. Mai precis, terenurile detinute de spitale, de universitatile agricole sau de institutele de cercetare din toata tara. De peste doi ani exista o lege care da dreptul primarilor sa acorde cu titlu gratuit tinerilor cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani o bucata de pamant de pana la 500 de metri patrati. Actul normativ figureaza insa doar in scripte, caci in practica e dezastru. Nici macar 5 la suta din cererile depuse pana acum la nivel de tara nu au putut fi onorate, motivul invocat fiind lipsa terenurilor. In schimb, printr-o rasucire de pix, prefectul de Timis poate lasa Universitatea Agricola a Banatului fara 350 de hectare pe care le are in batatura. Metoda a fost pusa in aplicare deja la Bucuresti, la Cluj si la Iasi, unde studentii sunt nevoiti sa faca practica prin parcuri, in timp ce afaceristii cu terenuri s-au pus pe ridicat mega-cartiere exclusiviste. La fel de usor se inhata proprietatile din curtea spitalelor sau din administrarea institutelor de cercetare. S-a mers pe principiul ca oricum bolnavii ar trebui sa stea pe patul de spital, nu sa bantuie prin parcurile din jur. Cateva sute de tebecisti care isi duceau traiul de pe o zi pe alta la Spitalul de Boli Infectioase din Brasov au fost evacuati anul trecut pentru ca stricau privelistea proprietarilor de vile de peste drum. Dupa evacuare, Consiliul Judetean a anuntat ca in curtea fostului spital va fi ridicat un superb complex de pensiuni si case de vacanta. Procesul de luare cu japca a terenurilor a debutat la scurt timp dupa ce privatizarile din industrie s-au terminat. Cand s-a vandut la fier vechi tot ce mai statea in picioare, s-a trecut la imparteala pamanturilor. Asa au aparut asocierile-capusa din care ar trebui sa rezulte o serie de proiecte imobiliare de anvergura. Primariile, consiliile judetene, universitatile, spitalele sau alte institutii au pus la bataie terenurile. A aparut apoi "investitorul" care, fara sa aiba capital de cheltuit, a devenit asociat in afacere. Nimic nu s-a facut public, nu tu licitatie sau transparenta, pana nu s-a baut adalmasul. Cu bani luati de la banci prin ipotecarea pamantului s-au demarat lucrarile de constructie. Din banul public s-au tras utilitatile, s-au facut drumurile si asa au aparut cartierele de lux, unde un apartament costa cat venitul pe sapte vieti al unei familii de conditie medie. Oricum ar fi privit un astfel de proiect, partea cea mai costisitoare este intotdeauna terenul. Acesta este garantia care sta la baza obtinerii de credite, de aprobari si de alte facilitati. Autoritatile statului invoca permanent faptul ca nu detin terenuri pe care sa se construiasca, in schimb "exproprierile" facute in dauna institutiilor publice si in favoarea privatilor sunt la ordinea zilei. Cu pamantul pe care il au in administrare, universitatile agricole ar putea sa-si asigure o finantare decenta pe urmatorii 20 de ani. Daca ar vinde loturile din ograda proprie unor investitori seriosi, iar cu banii respectivi si-ar renova sediile si ar pune ceva deoparte, asemenea institutii ar scapa definitiv de problemele financiare. Acelasi algoritm ar fi perfect valabil si in cazul spitalelor sau al institutelor de cercetare. Numai ca sistemul spagilor functioneaza si cand e vorba de afacerile cu terenuri. Asemenea asocieri, in care investitorul-parazit este introdus in schema, se fac prin mituirea factorilor de decizie. Administratorii, directorii sau alti sefi de unitati au dat peste o mina de aur, pe care o exploateaza impreuna cu samsarii de terenuri pentru buzunarul propriu, fara sa uite sa se planga, atunci cand e cazul, de leafa mica de la buget.