America si-a reconsiderat aliantele
* Rusia - un aliat-cheie * NATO - pe planul doi * Zona Marii Caspice - alternativa la Zona Golfului
Dupa 11 septembrie, Statele Unite si-au redefinit prioritatile politicii externe si si-au reconsiderat intreg sistemul de aliante. Cooperarea din cadrul NATO a trecut, oarecum, pe planul al doilea, America avand nevoie, in primul rand, de sprijinul verbal al aliatilor sai si de cooperarea totala a serviciilor lor secrete. Detinand atat forta financiara pentru a purta un razboi de amploare, cat, mai ales, forta militara, Statele Unite conteaza pe aliatii lor ca factor de mentinere a pacii in zonele in care s-au incheiat luptele (cum este cazul Afganistanului), ca forta de intimidare (cum este cazul portavioanelor desfasurate in Zona Golfului) sau ca factor de stabilitate intr-o zona considerata de interes secundar pentru campania antiterorista, cum este continentul european. Dupa 11 septembrie, Washingtonul s-a reorientat catre aliante de conjunctura, cu tari care-si pot dovedi utilitatea in lupta impotriva terorismului. Astfel, Pakistanul a devenit un aliat-cheie in razboiul din Afganistan, iar cooperarea cu autoritatile din Filipine a permis anihilarea unor grupari teroriste musulmane. Centrul de greutate al politicii externe americane pare sa fie dat de cooperarea cu Rusia. Fostul dusman din perioada razboiului rece a devenit un aliat strategic valoros; pe langa cooperarea serviciilor secrete rusesti cu CIA, si sprijinul rusesc in campania din Afganistan, noua intelegere cu Moscova le-a facilitat americanilor accesul catre Zona Marii Caspice - bogata in petrol - considerata o alternativa la Zona Golfului, devenita, acum, nesigura. Americanii au deschis fronturi in lupta impotriva terorismului in tari foste sovietice ca Georgia si Tadjikistan. Alianta traditionala cu Israelul a fost mentinuta si intarita; pozitia americana fata de conflictul israelo-palestinian a devenit si mai transanta. Nu o data, Casa Alba a condamnat "terorismul palestinian". Relatiile cu lumea araba au devenit tot mai incordate; desi majoritatea statelor arabe si-au declarat sprijinul fata de lupta Americii impotriva terorismului, eventualitatea unui nou atac american in Irak s-a lovit de opozitia ferma a tuturor statelor din Golf. Acestea au refuzat sa-si puna la dispozitie teritoriile sau spatiile aeriene pentru un astfel de atac. Nici Turcia - aliat valoros al SUA in cadrul NATO - nu a fost dispusa sa permita folosirea bazelor sale ca punct de plecare intr-un atac impotriva Irakului. Presedintele George W. Bush a identificat principalele amenintari la adresa pacii mondiale in asa-anumita "Axa a Raului", ai carei piloni sunt Irakul, Iranul si Coreea de Nord. Planurile administratiei Bush pe termen lung sunt anihilarea facilitatilor nucleare din aceste tari inainte ca acestea sa fie suficient de performante pentru a produce arme cu care sa poata fi atacata America. Pe termen scurt, schimbarea regimului de la Bagdad a devenit principala prioritate a Statelor Unite.




















































