"Am vandut si cu portbagajul!"

isi aminteste Adrian Craciunescu, profesionist cu o cariera de exceptie

- V-ati inceput cariera ca la carte, cu o planificare inca din adolescenta? - N-a fost chiar asa. Am terminat Facultatea de Transporturi din Bucuresti in 1990. Patru ani am tras de mine la stat, lucrand la Incerc-Trans, intr-o sectie care ulterior s-a transformat in Registrul Auto Roman. In '94, un fost coleg de facultate, care isi facuse o firma producatoare de talpi de pantofi, m-a convins sa-l ajut sa-si diversifice activitatea. Asa ca, timp de un an si jumatate, am facut cam de toate, punand pe picioare o fabricuta de cuie, pornind de la zero: instalat utilajele, cautat furnizori de materie prima, calculat preturi, angajat oameni...; am vandut si cu portbagajul... Aia a fost cea mai buna ucenicie pentru mine. Abia atunci am inceput sa-mi pun problema evolutiei profesionale, cum voi valorifica experienta castigata. Am reusit sa ma angajez ca inginer de vanzari la reprezentanta din Bucuresti a companiei Daewoo (pe atunci, Rodae). Ulterior am fost avansat sef al departamentului de vanzari pe Bucuresti, raspunzand de relatia cu dealerii, de vanzarile directe. - Cand a venit avansarea? - Dupa un an. Asta este avantajul de a lucra la orice firma multinationala care vine in Romania - ai perspective de a promova foarte rapid (mult mai rapid decat in Occident), pentru ca totul porneste de la zero. Daca firma merge bine - cum se intampla in mod normal -, trebuie sa se dezvolte. Dezvoltandu-se, creste cifra de afaceri. Iar cei care au fost de la inceput culeg roadele. Nici macar nu trebuie sa fie nemaipomeniti, ci doar sa dea rezultate bune. - De la Daewoo ati trecut direct la 3M? - Da. In 1996 ma hotarasem sa plec de la Daewoo, pentru ca regimul de munca se deteriorase - nu mai aveam deloc libertate de actiune si ma plafonam. Am citit anuntul dat de firma de recrutare Hill pentru pozitia de reprezentant de vanzari la 3M. Am trimis scrisoarea de intentie si CV-ul catre Hill si am asteptat. Abia dupa vreo doua luni si jumatate, cand aproape ca-mi iesise din minte aplicatia respectiva, m-au contactat, stabilind o prima intrevedere. Mi s-a recomandat sa aplic pentru alta pozitie in cadrul companiei, de aceeasi importanta, dar la un alt departament. Cei de la Hill au considerat, pe buna dreptate, ca acest post mi se potriveste mai bine, fiindca imi puteam valorifica studiile si experienta de la RAR. Mi-am schimbat prin urmare optiunea si am intrat in testari. Dupa faimoasele teste psihologice, de personalitate, de limba engleza, Hill a intocmit o lista de 5 candidati, pe care i-a recomandat pentru interviu cu reprezentantii 3M. - Cate persoane au fost testate? - Cred ca in jur de 25. - Si dvs. ati fost, pana la urma, premiantul. - Am fost ultimul cu care s-a intalnit reprezentantul din Elvetia al 3M. Decizia finala, care mi-a fost favorabila, s-a luat la cateva minute dupa terminarea interviului. - Acum, pe cartea dvs. de vizita scrie "Market Development Supervisor". Cate trepte ati urcat din 1996 pana in prezent? - Patru. Promovarile s-au succedat rapid. Ultima avansare, care a survenit anul acesta, in ianuarie, este cea mai importanta, pentru ca este vorba de o pozitie pan-europeana, eu raspunzand de ce se petrece in mai multe tari din Europa de Est. - Din cate am aflat, sunteti considerat unul din cei mai valorosi oameni din companie. Iar 3M este o organizatie uriasa, cu circa 60 de mii de angajati raspanditi in 60 de tari. - 3M organizeaza o competitie anuala pentru cele mai bune proiecte propuse de angajatii sai, cu valoare practica dovedita. Se decerneaza cam 20 de premii intr-un an. 2002 este al doilea an consecutiv cand unul din premianti este roman. Anul trecut a fost un coleg de-al meu, acum sunt eu. Ideea mea e aplicata deocamdata in Romania si la filialele 3M din alte doua tari - Malaysia si Brazilia -, urmand sa fie pusa in practica si in alte tari. - In ce constau premiile? - Liderii echipelor castigatoare se deplaseaza doua saptamani la Saint Paul. Acolo, fiecare isi prezinta programul celorlalti, dupa care asista la un curs despre diferentele culturale dintre tarile reprezentate, cu foarte multe exemple practice. La final, urmeaza banchetul oficial, in decursul caruia se decerneaza premiile de catre presedintele companiei. Premiul propriu-zis este o statuie, evaluata cam la 2.000 de dolari, dar pe care, desigur, nimeni nu si-ar permite s-o valorifice. - Care a fost, in cazul dvs., reteta succesului? - Pentru angajare a contat experienta, dar si modul de prezentare. Nu ma refer neaparat la CV, fiindca la vremea aceea nu se punea atat de mare accent pe felul in care acesta era intocmit. Acum conteaza mult mai mult, pentru ca, in momentul in care faci un anunt de angajare, se primesc tone de CV-uri. Automat, cele care nu sunt realizate ca la carte pica din prima. Dupa angajare, au contat foarte mult faptul ca realmente imi place ceea ce fac si adaptabilitatea. Am invatat un lucru foarte pretuit intr-o companie multinationala si anume sa-mi asum responsabilitatile. Nu trebuie nimeni sa-ti spuna cum sa faci sa-ti atingi obiectivul stabilit la inceputul anului. Tu-ti faci programul de lucru, iti stabilesti sarcinile, preturile, portofoliul de produse etc. - Aveti timp de viata personala? - Programul de lucru e normal. Vin la birou la 8 si jumatate si nu stiu cand plec - se poate sa fie 5:30, dar sunt zile in care stau pana la 10 seara. Sambetele si duminicile sunt insa libere, pot sa le dedic familiei, celor doi copii.