Adio, guru Bivolaru!

De când am aflat că procesul lu' dom' guru Bivolaru se reia la Sibiu, plâng şi iar plâng. Plâng dimineaţa, la prânz şi seara, gargarisindu-mi sughiţurile grele de durere. Plâng uneori

De când am aflat că procesul lu' dom' guru Bivolaru se reia la Sibiu, plâng şi iar plâng. Plâng dimineaţa, la prânz şi seara, gargarisindu-mi sughiţurile grele de durere. Plâng uneori şi-n somn, riscând să mor înecat cu viiturile propriilor lacrimi.

Plâng mereu, şi am trebuinţă de pempărşi faciali, aşa-s de ud. Plâng mereu, molipsindu-mi pereţii apartamentului cu igrasie, din cauza umidităţii pe care o produc.

Plâng amar, cu lacrimi cardiace, pentru că irepetabilul Bivolaru ne-a lăsat inimile şi ţara de izbelişte. Iar dacă procesul se reia la Sibiu, care va să zică nici nu va mai călca pe la noi, de teamă să nu fie priponit. Ce tristă va fi viaţa fără el, ce clăpăugă ne va fi orientarea în timp şi-n spaţiu! Ce-o să ne facem fără clarviziunea lui, fără şarmul lui, slinos doar atâta cât să-i şadă bine?!

Ştiu că nu-s unicul plângăcios. Într-o zi, am zărit-o pe duduia judecătoare Lungu - cea care joacă uneori în filme cu costumaţie fără -, dând şi ea apă la hamsteri. Plângea ca o meseriaşă şi-avea ataşate de rimel nişte ştergătoare mici, care curăţau continuu parbrizul ochilor.

Dar nici alte fătuci româncuţe, rămase în pană de mentor, nu stau cu lacrima pe sârmă, la uscat. Cum să nu fie şucărite? Cine le va mai izbi frontal cu oiştea sexăpilului? Cine le va mai integra în absolut? Cine???

Adio, guru drag, adio! Adio, orgasme cosmice, cu care matale îndestulai mândrele noastre! De-acum încolo, în lipsa orgasmelor cosmice, vom avea parte doar de orgasme judeţene, municipale ori chiar săteşti!