Video 569 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara. Bătălia care a adus gloria și sfârșitul eroului medieval
0La 569 de ani de la moartea sa, Ioan de Hunedoara, una dintre cele mai strălucite personalități din istoria României, a fost comemorat în Hunedoara și Alba Iulia, două locuri emblematice din povestea eroului medieval.
Luni, 11 august, s-au împlinit 569 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara, una dintre cele mai strălucite personalități din istoria României.
Ioan de Hunedoara, comemorat la Hunedoara și Alba Iulia
Localnicii din Hunedoara l-au comemorat pe Ioan de Hunedoara, numit și Iancu de Hunedoara (decedat în 1456), una dintre mari eroi medievali ai poporului român, prețuit și de maghiari, și de sârbi. Au fost depuse coroane la statuia eroului medieval din Hunedoara, iar oficialitățile municipiului au dus jerbe de flori și la mormântul acestuia din Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia.
Ioan de Hunedoara, a cărui dată a nașterii nu este cunoscută cu certitudine, a condus Transilvania la mijlocul secolului al XV-lea și a fost, de asemenea, mare comandant al armatei regale ungare și guvernator al Ungariei.
A fost și în fruntea armatelor care au apărat estul Europei de invaziile otomane, reușind, în vara anului 1456, să alunge oştirile sultanului Mehmet al II-lea Cuceritorul de la porţile cetăţii Belgradului.
La 11 august 1456, la doar câteva zile după faimoasa bătălie de la Belgrad, Ioan de Hunedoara a murit în tabăra militară din vecinătatea cetății, din cauza epuizării fizice şi a epidemiei de ciumă care cuprinsese oastea, slăbită după retragerea turcilor.
„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot. Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. I-au dat sfatul să schimbe aerul şi a pornit cu prietenii săi în Semlin (n.r. în apropiere de Belgrad), ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul”, relata cronicarul Gaşpar Heltai.
Unii cronicari otomani ai vremii au susţinut că Ioan de Hunedoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine:
„Un gaziu l-a ochit. Făcând să zboare săgeata sa înaripată ca pasărea, el a nimerit îmbrăcămintea sa aurită şi, trecând prin ea, l-a lovit sub braţ. Zbătându-se timp de trei zile, Iancu a murit în cea de-a patra zi. De ruşine, ascunzând că a fost rănit, s-a răspândit în ţara sa şi în popor zvonul că afurisitul acela a murit de ciumă”, scria Tevarih Ali Osman, un cronicar otoman din secolul al XV-lea.
Unii istorici susţin că, în bătălia de la Belgrad şi în timpul retragerii oştilor lui Mehmed al II-lea, au murit aproape 50.000 de otomani, în timp ce pierderile armatei lui Ioan de Hunedoara au fost mult mai reduse.
„Din Belgrad, scrisorile lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Capistrano răspândiră pretutindeni ştirea marii victorii împotriva celui care cucerise Constantinopolul. Europa sărbători ca niciodată izbânda. Se aştepta continuarea urmăririi sultanului fugit şi veştile unor noi victorii. În locul lor, sosi însă una neaşteptată şi întristătoare: la 11 august 1456, în tabăra lui de lângă Zemun, Ioan de Hunedoara murise. Îl răpusese molima ciumei, care cuprinsese armata. Întreaga lume rămase adânc tulburată de moartea aceluia cu care odată se risipeau multe din nădejdile de libertate şi de pace ale popoarelor. Papa, capetele încoronate, învăţaţii timpului, cronicarii, toţi îi înseamnă şi îi deplâng stingerea. Însuşi învinsul său, Mohammed al II-lea, a rămas impresionat de această moarte, spunând că, de la începutul veacurilor, niciodată n-a stat un asemenea om în slujba vreunei cauze”, scria istoricul Camil Mureşan, în volumul Ioan de Hunedoara şi vremea sa.
Povestea eroului medieval
Ioan de Hunedoara a fost o personalitate marcantă a secolului al XV-lea. A condus Transilvania și a fost guvernator al Ungariei, rămânând în istorie ca unul dintre cei mai importanți apărători ai sud-estului Europei împotriva invaziilor otomane. A fost tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei și s-a remarcat printr-o carieră militară excepțională.
Faima dobândită pe câmpul de luptă, alături de averea acumulată, l-au transformat într-unul dintre cei mai puternici lideri ai epocii sale. Una dintre cele mai faimoase ctitorii ale acestuia este Castelul Corvinilor.
Cel mai timpuriu document care atestă prezenţa familiei Huniazilor în istorie este actul de danie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg îi dăruieşte domeniul Hunedoarei. Iancu s-ar fi născut în anul 1407, potrivit unor istorici, însă alţi cercetători îi plasează naşterea cel târziu în 1387.
„Deși nu a fost lipsit de educație, nu a excelat în acest domeniu. În schimb, a excelat pe câmpul de luptă, unde, spun cronicile, se simțea precum peștele în apă sau cerbul în pădure. Cariera militară strălucită, marcată de înfrângeri, dar și de victorii răsunătoare, a început cu luptele de la Sântimbru, Sibiu și pe râul Ialomița (1442), a continuat cu Campania cea lungă (1443–1444), Varna (1444), Câmpia Mierlei (1448) și a culminat cu victoria de la Belgrad din iulie 1456, unde armata creștină, condusă de Ioan de Hunedoara și călugărul Ioan de Capistrano, l-a învins pe temutul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (1453), oprind înaintarea Imperiului Otoman spre centrul Europei. Din păcate, aceasta a fost și ultima victorie a marelui om politic și conducător militar: molima ciumei l-a răpus pe 11 august 1456, în tabăra militară de la Zemun”, a informat Muzeul Castelului Corvinilor.
Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail (video), iar piatra sa funerară, pe care stă înscris „s-a stins lumina lumii”, se păstrează până astăzi.
Tot aici se află și mormântul lui Ladislau Hunaide (1433–1457), fiul cel mare al voievodului, fost comandant de oşti şi, pentru o scurtă perioadă, ban al Croaţiei şi Dalmaţiei. Unii istorici amintesc că, în timpul invaziilor otomane și ulterior, catedrala din Alba Iulia a fost jefuită de mai multe ori, iar mormintele Huniazilor au fost devastate, ceea ce pune sub semnul întrebării dacă rămășițele celor doi se mai află acolo.
Se încarcă comentariile...
