25 de ani de libertate în România - cine a câştigat? Cum i-a schimbat democraţia pe românii din fiecare judeţ: de la anii bişniţarilor la o industrie distrusă
0
După căderea regimului comunist, România a trecut printr-un proces important de schimbare, iar oamenii au fost nevoiţi să se adapteze unui nou stil de viaţă. „Adevărul“ vă prezintă, judeţ cu judeţ, cele mai importante schimbări care au avut loc în ultimii 25 de ani.
Ca orice judeţ din România, Botoşaniul a trecut printr-o amplă schimbare în ultimii 25 de ani. Evoluţia Botoşaniului a fost însă sinusoidală cum spun economiştii, trecând de la perioadă de maximă sărăcie la ani buni de făcut afaceri fie ele şi la negru.
Botoşaniul a fost în Evul Mediu dar şi în secolele XIX şi începutul secolului XX unul dintre prosperele târguri ale Moldovei. Chiar şi în perioada comunistă, reputaţia de „grânar al Moldovei” sau ”Bărăgan al Moldovei” s-a menţinut, activităţile agricole fiind completate de o industrie, care se ridica.
Cartiere întregi au fost ridicate în jurul oraşelor Botoşani sau Dorohoi, iar sate precum Bucecea au devenit oraşe industrializate.
BUCUREŞTI. Alimentarele au fost înlocuite cu supermarketuri, iar croitoriile de pe Lipscani cu baruri de fiţe
Imediat după Revoluţie, Bucureştiul s-a schimbat uşor-uşor şi s-a transformat în ceea ce vedem astăzi. Vechile embleme ale oraşului au fost ucise de ignoranţa autorităţilor şi de anii care au trecut peste ele, bucureştenii au început să se îmbrace diferit, să aibă un meniu diversificat şi să se distreze în locuri pe care nici măcar nu le-ar fi visat în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Lipscani, cunoscuta arteră bucureşteană, a fost şi a reuşit de-a lungul vremii să îşi păstreze statutul de „punct zero al distracţiei“ şi să devină o zonă-simbol a oraşului.
Dacă oraşul Constanţa ar fi fost o fiinţă, probabil ar fi aprins acum o lumânare la mormântul lui Ceauşescu, alături de nostalgicii regimului comunist.
În 1989, Constanţa era o putere economică a României. Atrăgea forţă de muncă din toată ţara, nu doar brută, ci şi intelectuală. Portul Constanţa, şantierele navale, litoralul Mării Negre, Centrala nucleară de la Cernavodă, fermele agricole sau întreprinderile de producţie din judeţ erau idealurile specialiştilor români din domeniile respective.
Constanţa reprezenta nu doar destinaţia de lucru a românilor care căutau prosperitate şi performanţă, ci şi cea de vacanţă. Concediul la mare era bucuria oricărui român.
Plaja era întinsă şi curată, cu nisip fin în care te afundai până la glezne. Constanţa şi Mamaia aveau teatre şi grădini de vară, cinematografe în aer liber, parcuri verzi, bulevarde cu copaci umbroşi, scuaruri de trandafiri şi casete florale. Clădirile, mai ales Cazinoul, aveau faţada îngrijită şi nu se punea problema ca spaţiile cu vegetaţie să fie distruse pentru a face loc vreunei construcţii. Fântânile arteziene erau cosmetizate şi funcţionau întotdeauna, oferind respiraţia din arşiţa verii. Constanţa era un oraş dichisit, în care nu doar merita să trăieşti, ci şi îţi era drag să o faci.
SIBIU. Transformarea din ultimii 25 de ani
De la valutişti şi consignaţii la marile hypermarketuri, de la vechile fabrici comuniste la Zona Industrială Vest şi de la vechiul centru istoric la bijuteria care atrage milioane de turişti, Sibiul a cunoscut schimbări substanţiale în ultimii 25 de ani.
Cele mai vizibile schimbări, pentru vizitatorii care au ajuns la Sibiu şi în anii 90 dar şi acum sunt cu siguranţă cele din centrul istoric al oraşului. ”Sibiul este un caz aparte, pentru că în Sibiu s-a întâmplat într-un mod rapid şi forţat o reabilitare a unui spaţiu vital care este centrul, acesta fiind locul în care sibienii se adunau. În 1990 centrul arăta prost, prin 1988 au avut loc nişte lucrări de renovare a clădirilor deci era, haideţi să spunem, peticit.
Bişniţarii aveau locul lor tipic în faţa Agenţiei CFR, în apropiere de Împăratul Romanilor, normal, pentru că era plin de străini şi atunci schimbau valută, lucru care s-a menţinut foarte mult timp.
ARAD. Cum se distrau oamenii în urmă cu 25 de ani
Aradul, la fel ca celelalte oraşe din ţară a trecut prin serioase modoficări în ultimul sfert de secol. De la modul de viaţă al locuitorilor municipiului şi judeţului, la modul în care aceştia îşi petreceau timpul liber toate s-au transformat în ultimii 25 de ani.
Imediat după căderea regimului comunist, în municipiul Arad, favorizat şi pentru că este situat la graniţa României cu Ungaria, au apărut primele boutiq-uri, dar şi primele afaceri făcute pe lângă lege de bişniţari. Aceştia din urmă duceau marfă în Ungaria, o vindeau în pieţe, iar cu banii obţinuţi cumpărau produse care nu erau pe piaţa arădeană, produse pe care le vindeau ulterior.
CLUJ-NAPOCA. De la oraşul cenuşiu unde cuvântul de ordine era „facem rost” la Capitala Europeană a Tineretului
La 25 de ani de la căderea comunismului Cluj-Napoca a devenit oraş al cărui brand sunt tinerii. Datorită lor în 2015, localitatea este Capitala Europeană a Tineretului şi a fost numită de Paris Match „Silicon Valley al Europei“. Înainte de 1989, Cluj-Napoca un oraş cenuşiu, unde la ora 22.00 se dădea stingerea, iar cuvântul de ordine era „facem rost”.
Clujul este oraşul care adună tinerii la un loc, fie că vorbim de universităţi , fie de un pol al IT-ului care, datorită ultimelor investiţii, i-a făcut pe străini să vadă oraşul drept un Silicon Valley al Europei, fie de zecile de festivaluri care vor fi şi mai numeroase anul acesta când oraşul este Capitală Europeană a Tineretului. Peste 1500 de evenimente vor ţine treaz Clujul.
VASLUI. Judeţul sugrumat de sărăcie, în urma prăbuşirii industriei
La un sfert de secol de la căderea regimului comunist, regăsim judeţul Vaslui mai modern, cu infrastructură nouă, însă sugrumat de şomaj, ca urmare a privatizărilor ratate a marilor coloşi industrial.
Trecerea la capitalism a fost o piatră de încercare pentru vasluienii ancoraţi în mentalitatea comunistă. Astfel, la începutul anilor 90, primele iniţiative private din Vaslui aveau să se lovească de furia localnicilor, speriaţi de întoarcerea "burghejilor"
În noiembrie 1990, în centrului Vasluiului avea să fie deschisă prima consignaţie. Magazinul purta numele Bell Ami şi oferea vasluienilor produse din cele mai variate game, la care până atunci nu aveau acces. Vânzările, povesteşte primul patron al Vasluiului, George Mocanu, erau incredibile, zilnic magazinul făcând încasări de peste peste 2,5 milioane de lei, în condiţiile în care la vremea respectivă salariul era puţin peste o mie de lei.
Un sfert de secol de la căderea comunismului a găsit oraşul Iaşi schimbat radical pe alocuri, dar cu o economie în pioneze şi cu o administraţie a oraşului lipsită de orizont.
Statistica economică a judeţului Iaşi arată mai degrabă prost după 25 de ani de la căderea comunismului. Spre deosebire de alte oraşe mari din România, care s-au adaptat în ultimii ani capitalismului şi prosperă, la Iaşi au dispărut într-un sfert de secol 90.000 de angajaţi.
În acest moment, potrivit datele strânse de Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi, în Iaşi mai plătesc contribuţii la bugetele de asigurări 140.000 de salariaţi, spre deosebire de 230.000 existenţi în 1989.
PLOIEŞTI. Cum a schimbat oraşul „mirajul“ capitalismului
În tăvălugul evenimentelor de zi cu zi, Ploieştiul trăieşte intens o viaţă care pare, pentru locuitorii de acum, aceeaşi dintotdeauna, deşi au trecut doar 25 de ani de când, alături de toţi românii, oraşul a făcut pasul de la comunism la tranziţie şi capitalism, de la cozi la pâine la cozi la tigăi în promoţie şi de la carnetul de PCR-ist la cardul de cumpărături. În două decenii şi jumătate, „schimbarea la faţă“ a oraşului este una radicală.
Peste 247.500 de suflete număra Ploieştiul în 1989, mulţi dintre ei deveniţi „orăşeni“ prin migraţia de la sate, atraşi de condiţiile mai bune „de la bloc“ şi de locurile de muncă create prin industrializarea masivă care făcea ca, în acelaşi an, 140.000 de ploieşteni să fie salariaţi în numeroasele întreprinderi şi uzine de stat.
BUZĂU. Cartierul Orizont şi mallurile din nordul oraşului
Demografia urbei indică o evoluţie semnificativă în primul deceniu de democraţie. Dacă în anul 1985, Buzăul avea un număr de 131.572 de locuitori, industrializarea rapidă a generat o creştere a populaţiei cu peste cinci zeci de mii de unităţi în câţiva ani, potrivit datelor statistice apărute în lucrarea „File de cronică, o istorie a Buzăului în date” (autor Valeriu Nicolescu).
La cinci ani după Revoluţie, municipiul Buzău avea 189.900 de locuitori, pentru ca în următorii ani populaţia să se reducă simţitor.
HUNEDOARA. Zilele cenuşii ale anului 1990, între speranţe şi disperare
Hunedoara era înfăţişată, în presa locală a anului 1990, încercând să se refacă după anii în care a fost nevoită să suporte sărăcia, lipsurile şi nedreptăţile din comunism. Ziarele relatau despre problemele sociale ale comunităţii, despre lipsa alimentelor şi a mărfurilor din magazine sau despre cozile din faţa acestora. Viitorul apropiat rămânea însă cenuşiu: şomajul şi prăbuşirea industriei urmau să lovească greu în economia judeţului.
Primele zile ale anului 1990 înfăţişau comunitatea din Hunedoara luptându-se din greu să facă faţă lipsurilor şi mizeriei, cerând ajutor pentru rezolvarea unor probleme sociale pe care a fost nevoită să le suporte ani în şir.
BRĂILA. Zeci de mii de locuri de muncă pierdute şi străzi asfaltate pe bani europeni
După revoluţia din decembrie 1989, Brăila a cunoscut o evoluţie în anumite domenii, în altele a stagnat, iar din anumite puncte de vedere a regresat palpabil.
Cea mai evidentă involuţie a Brăilei este în domeniul industrial. Din multele fabrici care funcţionau aici pe vremea regimului comunist au mai rămas doar câteva funcţionale, şi acelea la o capacitate mult redusă. Înainte aveam întreprinderea de excavatoare „Progresul”, combinatul chimic de la Chiscani, fabrica de plăci aglomerate din lemn şi mobilă „PAL”, „Laminorul”, Şantierul Naval, fabrica de ciment „Stânca”.
ZALĂU. După 25 de ani de economie de piaţă şi democraţie
Oraşul industrializat forţat de comunişti, ale cărui străzi se transformau, la orele schimburilor, în fluvii de oameni, s-a transformat, în cei 25 de ani de economie de piaţă şi democraţie, într-o urbe golită de populaţie, după ce foştii muncitori din fabricile închise între timp ori aflate în pragul închiderii au luat drumul străinătăţii. Cei care au rămas sunt în principal bugetarii.
Revoluţia din 1989 a găsit Zalăul în plin avânt industrial. Cea mai mare fabrică din oraş, Armătura, avea peste 7.000 de angajaţi, Fabrica de Ţevi avea 4.500, iar Emailaţi avea şi ea aproape 3.000 de angajaţi.
BACĂU. De la primele consignaţii la căderea industriei şi ridicarea supermarketurilor
Imediat după Revoluţia din 1989, băcăuanii au descoperit gustul „libertăţii“. Activitatea în fabrici s-a redus, apar primele greve, bişniţarii, consignaţiile, hainele de proastă calitate dar şi dorinţa fiecăruia de a face politică şi de a fi la putere. După două decenii de la schimbarea regimului, după o perioadă de şomaj şi migraţie peste hotare, locul fabricilor este luat de supermarketuri şi mall-uri.
Schimbarea regimului comunist a adus cu sine o nouă putere politică, instalată iniţial la balconul Prefecturii Bacău, pe 22 decembrie 1989. Printre cei care au trecut de filtrul de pază al Palatului Administrativ se numără Viorel Hrebenciuc, Romeo Stavarache, Dumitru Sechelariu, Corneliu Iacobov, Vasile Nistor dar şi Geo Popa, Gheorghe Neagu sau Aurel Acatincăi.
PITEŞTI. Cum s-a schimbat oraşul în 25 de ani
După Revoluţie, piteştenii au investit în viitor speranţe şi au cules câteva deziluzii majore. Avem în plus faţă de ’89, pavele şi fântână cântătoare şi-n minus câteva simboluri socialiste puse la pământ în detrimentul hipermarketurilor şi catierelor rezidenţiale.
E adevărat că Piteştiul e ceva mai colorat acum, de la pavelele roşii, galbene şi verzi, apludate de unii şi hulite de alţii, şi s-a ales cu una dintre cele mai costisitoare fântâni arteziene construite în România, cu jeturi care se unduiesc în noapte pe acorduri de Mozart şi Bach, dar Arpechimul, cândva mândria comunismului e la pământ. La fel şi alte două simboluri ale socialismului, Rolast şi Fabrica de bere, ultimele rase de-a dreptul de pe faţa Piteştiului, pentru ca în locul lor să fie ridicate un centru comercial şi un cartier rezidenţial.
OLT. Slatina, un oraş care şi-a înlocuit imaginea de oraş comunist şi industrial
Slatina a fost proclamată reşedinţă de judeţ în 1979, dar adevărata sa faţă nu a apărut în primii ani de după 1989, şi mult mai târziu, respectiv după anul 2004. Abia acest an poate fi considerat ca punct de reper pentru modernizarea urbei, fapt tot mai evident pe măsură ce anii au trecut. Oraşul şi-a schimbat look-ul, toată lumea recunoaşte, iar lucrurile nu se opresc aici.
Conform evidenţelor din documentele oficiale, în anul 1989, Slatina deţinea peste 20.800 de apartamente grupate în cartiere, precum Progresul I+II, Nicolae Titulescu, Steaua Roşie, Ecaterina Teodoroiu. Tot atunci, în oraş funcţionau 24 de grădiniţe, 13 şcoli generale, 5 şcoli profesionale şi 7 licee. Numărul populaţiei la acel moment: în jur de 80.000 de persoane.
BRAŞOV. Cum s-a schimbat oraşul după 25 de ani de libertate
Braşovul s-a transformat total în ultimele două decenii. Fabricile din centrul oraşului aum fost înlocuite de Mall-uri, terenurile virane de la marginea oraşului au fost transformate în cartiere de vile, iar cartierele cenuşii sunt acum pline de verdeaţă şi locuri de joacă pentru copii.
Braşovul a devenit dintr-un oraş industrial, cenuşiu, într-un oraş turistic, plin de verdeaţă. Intrările în oraş suntpline de flori, semafoarele au fost înlocuite cu sensuri giratorii şi ele pline de verdeaţă, iar în fiecare cartier au fost construite locuri de joacă pentru copii.
Romantic, inegalabil şi strălucitor ca o perlă în razele soarelui din inima Bărăganului. Aşa este descris oraşul de pe malul Borcei de către sciitorul şi jurnalistul Gheorghe Frangulea în cartea sa „Călăraşi, mon amour. Oraşul din sufletul meu”. Cu bune şi cu rele, ultimii 25 şi-au pus amprenta şi pe acest loc.
Micul târg, devenit capitala culturală a României în perioada interbelică datorită primarului Eugen Cialîc, a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă industrială în anii de glorie ai comunismului. Deschiderea combinatului siderurgic în 1979, printre cele mai mari din sud-estul Europei, a însemnat perioada de avânt economic a Călăraşiului.
ALEXANDRIA. Teleormanul, un judeţ îmbătrânit, sărăcit şi depopulat
În cei 25 de ani care s-au scurs de la Revoluţia din 1989, Teleormanul s-a schimbat odată cu România. Primul sfert de secol de după Revoluţie găseşte judeţul mai sărac, mult depopulat şi îmbătrânit.
Anii 90 s-au derulat şi în Teleorman, ca de altfel în tot restul ţării, sub semnul tranziţiei spre economia de piaţă. O perioadă de care au profitat cei care au îndrăznit să se avânte în noutatea economiei de piaţă. Primii ” afacerişti” din reşedinţa de judeţ au deschis primele consignaţii, un miraj pentru cumpărătorii obişnuiţi cu galantarele goale din perioada comunistă, pentru care marfa din afară fusese ani buni o raritate.
CRAIOVA. Istoricii: „Ce nu a distrus comunismul a distrus capitalismul“
Oltenii sunt convinşi că România s-a schimbat dramatic în ultimii 25 de ani, de când s-a sfârşit regimul communist condus de Nicolae Ceauşescu. Fuga celui mai iubit fiu al poprului de pe acoperişul Comitetului Central, a deschis, în anul 1989, porţile unor noi vremuri.
La 25 de ani de la căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu, oltenii au făcut o trecere în revistă a lucrurilor care s-au schimbat în România. Oamenii povestesc că la începutul anilor ’80, shopurile au devenit o afacere sigură, iar din dorinţa dictatorului de atrage valută forte în ţară au fost puse pe picioare magazine destinate străinilor.
TURNU-SEVERIN. Un oraş al contrastelor
Un oraş al contrastelor, cu mulţi oameni săraci, care abia supravieţuiesc, dar şi cu îmbogăţiţii tranziţiei, care trăiesc în vile somptuoase şi se plimbă la volanul unor autoturisme de lux. Cam aşa s-ar putea caracteriza Severinul, după 25 de ani de libertate.
Dintr-un oraş puternic industrializat în epoca comunistă, Severinul s-a transformat într-un oraş aproape mort, cu câteva unităţi economice în agonie şi cu şomajul în floare. Rând pe rând aceste fabrici şi-au închis porţile fie pentru că nu au reuşit să se adapteze condiţiilor unei pieţe libere, fie din cauza privatizărilor dubioase. În aceste condiţii, severinenii au fost nevoiţi să plece în străinătate pentru un loc de muncă.
Tinerii târgujieni ştiau să se distreze în perioada comunistă, deşi opreliştile erau mari. Discotecile de la «Cocioabă» şi «Casa Tineretului», unde se dădea muzică la magnetofon, tricourile Lacoste şi blugii «Us Top», care se vindeau de bişniţari erau în vogă şi constituiau micile plăceri ale vieţii din perioada comunistă.
Locul unde bişniţarii din Târgu Jiu îşi făceau veacul era în faţa Hotelului Gorj. Aici se vindeau ţigări, blugi, tricouri, whisky sau cafea. Cei cu relaţii sus pus făceau rost şi de aparate video sau chiar de televizoare color, considerate la vremea respectivă aparatură de lux.
BAIA MARE. De la moartea mineritului la supermarketuri
Revoluţia din 1989 a însemnat pentru Maramureş începutul unor mai schimbări. Poate cea mai importantă schimbare a fost aceea legată de dispariţia mineritului, care a dus la creşterea şomajului în multe dintre localităţile judeţului şi care a făcut ca mii de oameni să rămână fără un loc de muncă.
Odată cu moartea mineritului au murit şi alte lucruri. Au intrat în uitare locurile unde minerii se distrau de ziua lor, cum ar fi cinematografele din marile oraşe miniere cum ar fi Borşa, Baia Borşa, Cavnic, Băiuţ sau Baia Sprie, clădiri care acum fie nu mai există, fie sunt data uitării.
La acest material au participat Iulian Bunilă, Simona Voicu, Daniel Guţă, Florentin Coman, Dana Mihai, Alina Pop, Mircea Merticariu, Cristina Stancu, Mugurel Manea, Simona Suciu, Claudia Untaru, Ionela Stănilă, Elisabeth Bouleanu, Andreea Mitrache, Corina Macavei, Alin Ion, Dragoş Hojda, Cezar Pădurariu, Ramona Găină, Cristina Răduţă, Remus Florescu, Florina Pop, Cosmin Zamfirache, Sînziana Ionescu.
Se încarcă comentariile...
