FOTO Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Consecinţele traiului în condiţii restrictive: e bine să fim cumpătaţi pentru că nu ştim ce vremuri vin

Centrul vechi al Călăraşiului înainte de anii 90 Foto:călăraşiul de altădată

Romantic, inegalabil şi strălucitor ca o perlă în razele soarelui din inima Bărăganului. Aşa este descris oraşul de pe malul Borcei de către sciitorul şi jurnalistul Gheorghe Frangulea în cartea sa „Călăraşi, mon amour. Oraşul din sufletul meu”. Cu bune şi cu rele, ultimii 25 şi-au pus amprenta şi pe acest loc.

Micul târg, devenit capitala culturală a României în perioada interbelică datorită primarului Eugen Cialîc, a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă industrială în anii de glorie ai comunismului. Deschiderea combinatului siderurgic în 1979, printre cele mai mari din sud-estul Europei, a însemnat perioada de avânt economic a Călăraşiului.

Demolări masive

La începutul anilor 80, Călăraşiul începuse să semene cu marile oraşe. Se demola, iar în locul clădirilor dărăpănate apăreau construcţii impozante.

În cartea sa, Gheorghe Frangulea suprinde aceste transformări. ”În 1982 se demolase mult, iar oraşul era de nerecunoscut. De exemplu, unde azi se află Consiliul Judeţean, vizavi de Poşta, era casa veche unde s-a născut doamna învăţătoare Elena Purcărea(…) Exact pe locul fostei case părinteşti se află Consiliul Judeţean. Parcă mi- le aduc şi eu aminte, dar când am ajuns la Partid se dărâmase, întrucât Vasile Martin, primul secretar, fostul primar inegalabil al oraşului, vedea peste ani şi peste oameni, şi dorea să fie în pas cu marile oraşe ale ţării. După ce ruinele au fost evacuate, excavatoarele au început să sape o imensă groapă pentru un edificiu care urma să se numească “Casa de Cultură”, povesteşte Frangulea.

Miracolul din decembrie 1989

Zorii capitalismului aveau să se arate la sfârşitul anului 1989, „când paharul suferinţelor românilor, după mai bine de 40 de ani de dictatură comunistă a dat peste margini. Şi a venit acel miracol din decembrie 1989”, notează Constantin Tudor, doctor în istorie, importantă personalitate a culturii călărăşene, în cartea sa „Istoria oraşului Călăraşi”. Schimbări spectaculose, notează Tudor, au apărut imediat la nivelul vieţii economice şi social-culturale, înfiinţându-se numeroase societăţi comerciale, ca urmare a iniţiativelor private, în timp ce foştii coloşi de stat au dispărut în meandrele economiei de piaţă. Treptat, Călăraşiul şi-a căpătat aspectul pronunţat comercial din anii interbelici, cunoscuta stradă Bucureşti devenind un fel de Lipscani provincial.

Naveta Călăraşi-Istanbul

În pas cu moda din România, oamenii au început să simtă gustul Occidentului şi mulţi dintre ei au ales să facă naveta Călăraşi-Istanbul ca să se îmbogăţească peste noapte. Micul comerţ a invadat oraşul şi oricine avea de vânzare blugi, obiecte din aur, gumă de mestecat Turbo, săpun Duru şi rujuri verzi care deveneau roşii ca focul când le întindeau femeile pe buze.

Autocare ticsite cu călători şi marfă românească: rulmenţi, pânze de bomfaier, păpuşi Arădeana, geci din fâş, indispensabili, toate luau drumul bazarelor turceşti. Călăraşeanul întreprinzător făcea astfel rost de bani pentru marfa ce urma să fie adusă la Călăraşi, unde era vândută de două ori mai scump.

Restaurante la tot pasul

Cine îşi mai permitea între câteva astfel de drumuri să se mai distreze, găsea în oraş restaurante unul şi unul, devenite celebre încă de pe vremea comunismului.

„Cea mai fierbinte activitate a oraşului se desfăşura în jurul restaurantelor. Pe atunci ele constituiau singura rezervă de distracţie a călărăşeanului. Te puteau duce, plecând cu famili sau prietenii, La Pescaru, la Dumbrava,, pe plaja municipală, dacă era vară, sau la Chiciu. Existau şi lte restaurante cum ar fi Intim,, Farfuria, Poşta, Turn,, Podul 4 sau hotelurile Arcadia şi Parc, aşezăminte vechi, scăpătate şi insalubre.”, notează Gheroghe Frangulea.

Rezistenţa la schimbarea de mentalitate

În pas cu vremurile, treptat şi oamenii au început să facă marea schimbare la nivel mental în vieţile lor, adaptându-se, uneori greoi, noilor cerinţe. 

Nicoleta Archiudean, profesor-psiholog la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Călăraşi

Nicoleta Archiudean, profesor psiholog la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Călăraşi, a analizat pentru Adevărul modul în care ultimii 25 de ani şi-au pus amprenta asupra omului de rând, reuşind să suprindă într-o analiză profesionistă sufletul călărăşenilor:
"Epoca de tranziţie la economia de piaţă a fost resimţită de populaţia călărăşeana în aceeaşi măsură în care ea s-a manifestat la nivelul întregii societăţi româneşti. Orice proces de restructurare economică implică şi modificări de natură psihosocială şi psihoindividuală. În acest context, necesitatea oamenilor de a se adapta noilor coordonate economice  a  generat un proces de schimbare la nivel mental.  Desigur, schimbarea de mentalitate este absolut necesară  în epoca actuală, însă nu putem avea iluzia unei transformări rapide şi radicale pentru că fenomenul este unul extrem de anevoios şi complex. Vechile mentalităţi sunt puternic fixate în gândirea şi conştiinţa oamenilor. Orice schimbare în lumea exterioară este, la început, resimţită în forul intern, subiectiv al omului, ca o ameninţare pentru propria sa existenţă.

"Fără-ndoială, s-a observat, în ultimii 25 de ani, modificarea atitudinii românilor faţă de ban, faţă de sănătate, de libertate, de lux, faţă de viaţa în ansamblul său. În aceeaşi măsura, nu putem să nu sesizăm şi manifestarea  asa-numitei „rezistenţa la schimbarea de mentalitate”- lucru care, de multe ori a condus la întârzieri ale reformelor social-economice".

Tendiţa de a avea cât mai mult

Exista ritmuri diferite de evoluţie a mentalitatilor, de la individ la individ, de la o comunitate la alta.  În zona urbană, tranziţia la economia de piaţă a produs modificări de mentalitate în sensul  tendinţei oamenilor de a acumula, a avea cât mai mult.

În mediul rural încă persistă(mai ales în rândul populaţiei adulte) o mentalitate a cumpătării şi prudenţei. Este o consecinţă a traiului în conditii preponderant restrictive, în privinţa veniturilor – “ E bine să fim cumpătaţi, că nu ştim ce vremuri vin”.

O modificare  a structurilor  de gândire este generată atât de factori intrinseci(omul simte nevoia, trebuinţa de schimbare), cât şi de factori extrinseci, cum ar fi, spre exemplu, raportarea la modelele occidentale. Schimbarea autentică şi eficientă de mentalitate este cea care vine din interior. La baza ei stă nevoia, trebuinţa omului de a se schimba.

Există studii extrem de interesante care explică acest tip de evoluţie a constructelor mentale pornind de la analiza trebuinţelor omului şi satisfacerea acestora (Piramida celebrului psiholog american Abraham Maslow). Studiile demonstrează faptul că, dacă în prima parte a vieţii, omul nu atinge un nivel optim de satisfacere a trebuinţelor aflate pe prima treaptă a piramidei (cele care vizează nevoile primare), aceste trebuinţe se manifestă acerb în partea a doua a vieţii; ele devin scopurile principale ale omului.

"De asemenea, dacă în prima parte a vieţii nu sunt satisfăcute trebuinţele plasate spre vârful piramidei (nevoia de autorealizare, de stimă, de statut, cele care vizează zona spirituală ), acestea dispar definitiv din preocupările omului. Din această perspectivă, având în vedere condiţiile restrictive de viaţă din perioada comunistă, este explicabilă dinamica mentalităţii românilor în direcţia acumulării (“a avea” şi nu “a fi”)".

Pasiuni legate de convingerea omului

Modificarea modului de gândire al românilor a cunoscut, în ultimii 25 de ani, perioade de evoluţie, de progres, alternând cu perioade în care procesul a stagnat, uneori chiar a regresat.  Nu ne putem aştepta, totuşi, la restructurări majore şi rapide de mentalitate întrucât fenomenul este unul de mare profunzime şi complexitate. Trebuie luat în considerare şi faptul ca mentalităţile au o anumită încărcătură  afectivă (lucru care explica, într-o oarecare măsură, rezistenţa la schimbare).  Există un fel de ataşament al omului faţă de o mentalitate sau alta, există emoţii, sentimente, uneori chiar pasiuni legate de convingerile omului.
Este nevoie de timp, de răbdare, de intervenţii sustinute la nivel educaţional, de modele sociale, de repere valorice care să ghideze procesul de modificare a mentalităţilor omului.

În epoca actuală dispunem de nenumărate instrumente care pot influenţa  restructurarea  modului de gândire. Unul dintre ele este chiar internetul. Ultimele cercetări în domeniu demonstrează că utilizarea noilor tehnologii informatice poate să aducă modificări colosale la nivelul societăţilor, nu doar prin funcţia lor informaţională, ci şi prin posibilitatea de intervenţie în structura mentală a individului. În acest sens, se pare ca una din noile tendinţe vizează o tranziţie la nivel mental de la “ a deţine” la “ acces”. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi oameni  încep să nu-şi mai dorească deţinerea de obiecte, preferând accesul la acestea atunci când au nevoie.

"Observam, aşadar, că modificarea de mentalitate este un proces de durată, care evolueaza în etape ţi care poate fi influenţat de o multitudine de factori. Asupra lui trebuie intervenit cu prudenţă şi luând în considerare reverberaţiile ce pot apărea în planul psihicului colectiv şi individual: incapacitatea oamenilor de a se adapta la stres, acutizarea anumitor disfuncţii psihice, uneori blocaje de mentalitate etc, probleme cărora nu toţi  sunt pregătiţi să le facă faţă emoţional. De aceea, nu putem pretinde oamenilor să-şi modifice modul de gândire decât în măsura în care le oferim factori motivaţionali care să-i sprijine şi pârghii sociale cu impact asupra restructurării mentalităţilor".  

Vă recomandăm şi:

INFOGRAFIE Sondaj: Peste jumătate din români încă mai suspină după comunism

Ce schimbări aduce 2015 în economia românească: creştere pe hârtie, incertitudine în realitate