Schimbarea la faţă a Botoşaniului: cum a trecut judeţul lui Eminescu de la era bişniţei cu blugi şi gumă la supermarketuri şi plantaţii de scaieţi
0
Ca orice judeţ din România, Botoşaniul a trecut printr-o amplă schimbare în ultimii 25 de ani. Evoluţia Botoşaniului a fost însă sinusoidală cum spun economiştii, trecând de la perioadă de maximă sărăcie, la ani buni de făcut afaceri fie ele şi la negru.
Botoşaniul a fost în Evul Mediu dar şi în secolele XIX şi începutul secolului XX unul dintre prosperele târguri ale Moldovei. Chiar şi în perioada comunistă, reputaţia de „grânar al Moldovei” sau ”Bărăgan al Moldovei” s-a menţinut, activităţile agricole fiind completate de o industrie, care se ridica.
Cartiere întregi au fost ridicate în jurul oraşelor Botoşani sau Dorohoi, iar sate precum Bucecea au devenit oraşe industrializate.
Judeţul Botoşani până în 1989 a fost renumit pentru fabricile de zahăr, agricultura înfloritoare, fabricile de sticlă, porţelanuri, tesături şi piese. După 1990, fabricile comuniste nu au putut face faţă privatizării, sau devalizării în anumite cazuri, iar economia Botoşaniului a sucombat.
Valurile de şomeri şi bişniţari
Trecerea la noua formă de guvernământ din anii ’90 a reprezentat pentru Botoşani şi începuturile sărăciei pe meleagurile lui Eminescu. Zecile de fabrici din zona industrială a municipiului Botoşani şi-au închis porţile treptat până în anul 2000. La fel s-a întâmplat cu toate fabricile care funcţionau în perioada comunistă în tot judeţul.
A dispărut şi industria zahărului, a şuruburilor, cauciucului, sticlei şi porţelanului. Valuri de şomeri ieşeau pe porţile fostelor uzine, după ce şi-au luat lichidarea. ” A fost un şoc în anii 90 pentru toată lumea închiderea fabricilor. Toţi erau obişnuiţi să le găsească statul un loc de muncă. După o viaţă trăită într-un sistem le era greu să se adapteze la un alt sistem unde exista chiar şi concurenşă neloială. Cine mai avea nevoie de strungari. A fost un şoc economic şi social”, spune Gheorghe Sorescu, economist şi finanţist în anii 90.
Totodată liderii sindicali spun că a fost vorba de o devalizare totală. ” Au ajuns mulţi boschetari. Au rămas fără muncă. Au fost formaţi în comunism şi doar puţini ştiau să se descurce în capitalism. Puţini aveau acel spirit de a se împrumuta la bănci să facă afaceri sau să meargă în străinătate la muncă. Mulţi aşteaptau încă să găsească de muncă acasă. Nu îşi mai găseau, totul intrase în faliment. Au început să bea de necaz, au rămas fără familii, au rămas pe străzi. Primul-ministru Ciorbea pentru a scăpa mai uşor de toţi muncitorii ăştia a venit cu iluzia salariilor compensatorii. Oamenii erau păcăliţi de foştii directori că vor fi angajaţi din nou, după ce se redresează firma. Oamenii credeau şi cheltuiau banii, ajungeau la ruină”, spune liderul sindical, Vasile Chiru.
Au fost cei care au reuşit şi să surpindă momentul. S-au apucat de făcut bişniţă. Pieţele erau pline de gumăTurbi, Cin-Cin şi blugi aduşi de la turci. Era dealtfel cea mai profitabilă afacere. ”Am îmrepumutat bani. Rămăsesem şomer că s-a închis Electrocontact. M-am dus cu nevasta, copiie rau la soră-mea şi am făcut bişniţă la polonezi, la turci. Atunci se spunea că mergem în excursie. Atunci în anii 90, toată economia, se rezuma la comerţ. Toată lumea vindea şi cumpăra şi revindea. Aşa trăiam. Şi legislaţia era permisivă. Nu era controlat, puteai să faci la negru că nu te prindea nimeni”, spune Vasile Tătăranu, un fost şofer din Botoşani.
Un alt bussines la Botoşani imediat după 1989 a fost aducere maşinilor din străinătate. ”Aduceam toate rablele. Am fost muncitor la Forma. Nu aveam de lucru şi m-a luat un alt coleg fost sudor care avea bani împrumutaţi. Mărci era atunci. Am fost în Germania, la cimitirul de maşini. Care pornea o aduceam acasă. Acasă lumea era bucuroasă că are maşină străină”, spune Viorel, un botoşănean care a fost dealer auto în anii 90.
De la magazinele de cartier la supermarketuri şi maşini scumpe
”În perioada 1990-2000 toată lumea se privatiza. Îşi făcea magazine în cartier. Legislaţia ajuta fiindcă erau şi scutiri de taxe. Oamenii aveau şi câte 5-6 firme. La un moment dat erau şi peste 40.000 de firme în tot judeţul. S-a schimbat nsă legislaţia şi cu intrarea în Uniunea Europeană iar marea majoritate au dat faliment. Fiscalitatea i-a doborât, dar şi puterea de cumpărare. Fiindcă în Botoşani, situaţia economică a fost oscilantă. A fost sărăcia anilor 90 cu mulţi şomeri, apoi în 2000 epoca privatizării, ca după 2008 să fie din nou un regres economic pe fondul crizei. Atunci în 2008 cei mai mulţi au pus lacăt pe tarabe”, spune Sorescu.
Totodată apariţia supermarketurilor după 2004 la Botoşani, a închis multe magazine de cartier, care nu mai supravieţuiau din cauza ofertelor de la marile lanţuri de magazine. Totodată în anii 2000, economiştii vorbesc de o adevărat lux la Botoşani. Maşini scumpe au început să apară pe străzile oraşului iar vile la marginea oraşului. ” Afacerile mergeau bine, apăreau nişe şi automat au fost mulţi îmbogăţiţi. Aşa au apărut şi marile cartiere cu vile precum Alfa Land sau ceea ce se află la Hudum. Erau multe maşini scumpe, jeep-uri, mărci importante. A urmat apoi criza şi până astăzi, foştii oameni prosperi de afaceri caută să vândă vilele pe care nu le mai pot întreţine şi maşinile pe care abia le mai pot alimenta.”, adaugă Sorescu.
Înfrumuseţarea Botoşaniului
Muncipiul Botoşani a trecut de la un târg medieval, la un frumos orăşel de secol XIX, la un oraş industrial modelat de arhitectura stalinisto-cubistă. În anii 90 degradarea era evidentă, urmând ca în perioada 2008-2012 să fie întreprinse cele mai importante lucrări edilitare. Propriu-zis Botoşaniul şi-a schimbat înfăţişarea. A fost reabilitat în 2010 Centrul Istoric al oraşului lăsat de aproape 45 de ani în paragină, au fost refăcute şi înfrumuseţate toate pietonalele, parcul ”Mihai Eminescu”, inelul principal de circulaţie al oraşului, şoseaua de centură, reabilitată Primăria care este monument istoric şi a fost realizată prima parcare subterană a oraşului.
Totodată au fost puse bazele a două mari proiecte, uriaşul parc de agrement de la Cornişa, cel mai mare din zona Moldovei dar şi reabilitarea Teatrului ”Mihai Eminescu”. După 2012 a urmat perioada de continuare a proiectelor şi realizarea altora, precum amenajarea întregului versant din apropiere de Cornişa, transformarea ruinelor din centrul oraşului în baze sportive şi de înot, dar şi strângerea de pe străzi a maidanezilor.
”Erau localităţi unde ajungeam cu tractorul”
Cu toate că judeţul Botoşani, are mari probleme cu infrastructura, inginerii cosntructorii spun că o evoluţie totuşi a avut loc. ”În anii 90, era nişte drumuri distruse. Nici nu erau asfaltate. Erau localităţi unde ajungeai numai cu tractorul iar în timpul iernii, nimeni nu-şi bătea capul să ajungă acolo. De bine de rău, mai ales folosind finanţare europeană după 2004, avem o reţea practicabilă de drumuri. Mai apoi se urmăreşte reabilitarea întregii structuri”, spune Cristian Achiţiei. Dealtfel specialiştii şi autorităţile spun că fondurile europene au venit ca o mană cerească.
” Fără aceste fonduri europene, era imposibil să ne dezvoltăm. Comunităţile erau moarte efectiv. Cred că eram cu încă 100 de ani în urmă la momentul actual. Ăsta este defapt este trendul actual al Botoşaniului, atragerea de fonduri europene, că alţi bani nu avem”, conchide Achiţei. Până şi în pla sportiv, Botoşaniul a suferit o schimbare. Dacă în anii 90 şi 2000, echipa fanion a judeţului, Fc Botoşani evolua în liga a treia şi apoi cu mari eforturi în liga a doua, de doi ani, FC Botoşani joacă în prima ligă de fotbal, iar stadionul municipal din Botoşani a fost reabilitat şi dotat cu nocturnă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Ploieştiul, la 25 de ani de la Revoluţie. Cum a schimbat oraşul „mirajul“ capitalismului
Se încarcă comentariile...
