Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Severinul, un oraş al contrastelor

Turnu Severin FOTO Corina Macavei

Un oraş al contrastelor, cu mulţi oameni săraci, care abia supravieţuiesc, dar şi cu îmbogăţiţii tranziţiei, care trăiesc în vile somptuoase şi se plimbă la volanul unor autoturisme de lux. Cam aşa s-ar putea caracteriza Severinul, după 25 de ani de libertate.

Dintr-un oraş puternic industrializat în epoca comunistă, Severinul s-a transformat într-un oraş aproape mort, cu câteva unităţi economice în agonie şi cu şomajul în floare. Rând pe rând aceste fabrici şi-au închis porţile fie pentru că nu au reuşit să se adapteze condiţiilor unei pieţe libere, fie din cauza privatizărilor dubioase. În aceste condiţii, severinenii au fost nevoiţi să plece în străinătate pentru un loc de muncă.

„Severinul, ca şi ţara întreagă s-a schimbat evident, s-a schimbat foarte mult, aş spune că din anumite puncte de vedere este schimbat esenţial, fundamental, pentru că pe de o parte nu mai are baza economică pe care a avut-o. Toate unităţile economice fanion ale oraşului sunt falimentare, unele şi-au încetat de mult activitatea şi altele s-au transformat în altceva, iar aşa-zisele detaşamente muncitoreşti, cum erau ele calificate până în 1989 nu mai există, populaţia respectivă, cea mai mare parte e îmbătrânită, mulţi sunt pensionari, populaţia tânără în 1989, care acum este în jurul vârstei de 50 şi peste 50 de ani mare parte din ea a plecat în străinătate pentru că nu a avut sursele de trai pe care le-a avut până în 1989”, spune istoricul Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Pe de altă parte, în Severin întâlnim îmbogăţiţii zilei, acele persoane care au ştiut să profite de orice ocazie pentru a acumula sume importante de bani. Nu este de mirare faptul că o mare parte din potentaţii zilei sunt foşti cărăuşi de carburanţi în vremea embargoului impus Iugoslaviei. Având capital şi-au deschis firme, care mai apoi au prosperat în urma unor contracte grase pe bandă rulantă cu bani publici cu Primăria oraşului ori Consiliul Judeţean Mehedinţi.

Şi cum românului îi place să construiască şi în municipiul Drobeta Turnu Severin au apărut în ultimii ani tot felul de construcţii, care mai de care mai colorate, ridicate însă fără ca Primăria oraşului să aibă trasată o linie arhitectonică clară. 

„Ceea ce mă bucură şi zic că este un fapt pozitiv este că oraşul s-a primenit coloristic vorbind pe lângă faptul că au apărut case noi, nu ştiu cât sunt ele de frumoase, cât respectă bunul gust, mai degrabă aş spune că nu, dar totuşi ceea ce mpă bucură este această explozie de culori. Faţă de cenuşiul acela, care exista până în 1989, nu numai la blocuri, ci şi la casele particulare fiindcă oamenii nu găseau materiale pentru construcţie, această explozie de culoare aş spune chiar exuberanţă de culoare, este o caracteristică a zilelor noastre. Chiar şi casele vechi, multe dintre ele au fost renovate şi astăzi Severinul arată destul de frumos, un oraş care este în curs de modernizare”,  spune prof. dr. Tudor Răţoi.

Schimbarea mentalităţilor

Poate cea mai vizibilă schimbare în privinţa mentalităţilor se observă în rândul tinerilor. Influenţa Occidentului nu a fost în toate cazurile una benefică, mulţi tineri preferând să-şi petreacă timpul liber în faţa calculatorului şi prea puţin într-o sală de sport. Pe de altă parte, adulţii sunt mult prea preocupaţi de grija zilei de mâine, stresaţi din cauza unui loc de muncă incert:

„Sigur că s-au schimbat mentalităţile, oamenii acum sunt nevoiţi să se lupte mai mult pentru a-şi asigura viaţa, existenţa zilnică. Până în 1989 statul te obliga să munceşti, acum tu ai vrea să munceşti, dar nu mai ai unde şi atunci lupta pentru existenţă este mult mai mare. Tineretul este mai puţin predispus spre muncă, asta e percepţia mea ca. Şcoala se pare că nu mai este cea care a fost până în 1989, în sensul că din ce în ce mai mult s-a diluat sub raport calitativ. Astăzi tinerii nu  mai văd modele în profesorii lor, în dascălii lor, vor să înveţe alte meserii, care aduc bani mai repede, mai uşor, deşi nu toţi pot să ajungă acolo fiindcă pentru asta îţi trebuie să fii bine pregătit. Tinerii nu mai fac sport, este unul din marile flageluri cu care se confruntă societatea românească, preferă să stea la televizor, să navigheze pe internet şi puţini mai fac sport. Se citeşte foarte puţin, este un lucru pe care l-a văzut toată lumea, dar este greu de combătut. Internetul, televizorul şi alte tentaţii ale zilelor de astăzi ne îndepărtează tot mai mult de carte”.

O schimbare s-a produs şi din punct de vedere demografic, populaţia a îmbătrânit, iar generaţiile tinere au preferat să plece în străinătate şi nu mai este aportul de populaţie care venea dintre mediul rural. Dimpotrivă, se înregistrează un fenomen invers, dinspre oraş spre mediul rural, fără să spunem că oamenii care pleacă vor să-şi piardă definitiv legăturile cu oraşul.

„Puţini dintre aceştia sunt cei care renunţă la oraş, dar au încercat să-şi facă un rost şi la ţară. În urma restituirii proprietăţilor, mulţi şi-au încropit o gospodărie şi la ţară şi încearcă să locuiască cel puţin o parte a anului şi acolo, mai ales vara, în anotimpurile în care se poate face un pic de agricultură şi vin iarna la oraş unde se poate trăi mai uşor. În mediul rural populaţia este extrem de îmbătrânită, nimeni  nu mai face agricultura care se făcea, nici nu mai este posibil pentru că s-au desfiinţat unităţile economice care au funcţionat până atunci, CAP-urile, IAS-urile, SMA-urile. Până în 1989 existau salariaţi şi în mediul rural, există oameni mullţi care mănâncă o pensie astăzi ca urmare a activităţilor practicate atunci. Astăzi în mediul rural nu mai poţi să faci astfel de activităţi ca să poţi să te bucuri de o pensie peste 20-30 de ani”, mai spune directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

În opinia istoricul Tudor Răţoi societatea actuală este una care încă nu şi-a găsit cadenţa, nu şi-a găsit drumul firesc şi „probabil că încă vom mai persista în acest stadiu pentru că nu mai avem mjilocele pe care le-am avut”.