2008, agitaţie fără frontiere

În lume, anul următor înseamnă alegeri în cele două mari puteri ale lumii, Rusia şi Statele Unite ale Americii, Jocurile Olimpice de la Beijing şi o posibilă separare în Belgia. În

În lume, anul următor înseamnă alegeri în cele două mari puteri ale lumii, Rusia şi Statele Unite ale Americii, Jocurile Olimpice de la Beijing şi o posibilă separare în Belgia. În România, 2008 va fi marcat de scrutine electorale, dar şi de previziuni sumbre în ceea ce priveşte ritmul scumpirilor

Evenimentul marcant al următoarelor 12 luni în România sunt alegerile locale şi cele parlamentare, al căror rezultat va influenţa nu doar evoluţia politică a ţării, ci şi pe cea economică. Alături de acestea, în 2008 va fi interesant de urmărit evoluţia unor partide politice, dar şi a unor lideri marcanţi, al căror viitor depinde mai ales de rezultatele alegerilor. Şi în lume se fac schimbări de gardă: la Kremlin, Vladimir Putin va coborî, cel puţin formal, de la cârma Rusiei, iar în SUA, George W. Bush va părăsi Casa Albă cu imaginea şifonată.

Mircea Geoană

Mircea Geoană are în faţa sa câteva momente importante când poate face alegeri cruciale. La începutul anului se va definitiva analiza rezultatelor la europarlamentare. Dacă Geoană taie în carne vie şi îşi întăreşte echipa, poate obţine un scor bun la alegerile locale şi apoi la parlamentare.

Emil Boc

Preşedinte peste două partide, PD şi PLD, Emil Boc va avea foarte multă treabă în 2008. Pe de o parte, trebuie să se asigure că PD-L va lua mai multe procente decât ar fi luat cele două partide separat. Pe de altă parte, Boc trebuie să se asigure că nu mai defectează alţi pedişti sau peledişti, nemulţumiţi de fuziune.

Theodor Stolojan

În afară de cele câteva întâlniri şi şedinţe de partid în care pedeliştii se vor alege între ei pentru diferite funcţii, Theodor Stolojan nu are de ce să aibă emoţii serioase până în toamnă. După alegerile parlamentare se va vedea dacă Băsescu îl va nominaliza pe el pentru funcţia de premier.

Gigi Becali

"Il principe" poate fi eliminat de tot din grupa principală a politicii româneşti în 2008. Alegerile europarlamentare au dovedit amatorismul său într-ale politicii şi diletantismul PNG-CD, organizat
mai curând ca un club sportiv decât ca un partid politic.

Traian Băsescu

Preşedintele va avea o mulţime de emoţii, în condiţiile în care formaţiunea sa de suflet, PD-L, se va înfrunta cu celelalte partide în alegeri. Traian Băsescu ar putea încerca să-i ajute cum poate pe pedelişti. Momentul său de glorie va fi numirea unui premier după alegerile pentru parlament.

C. V. Tudor

Aflat pe o pantă continuu descendentă, PRM-ul are toate şansele de a rămâne fără colegi parlamentari în anul 2008. Soldat cu un eşec umilitor pentru C.V. Tudor, testul euroalegerilor a cauzat noi dezertări. În 2008, PRM are nevoie de o reformă profundă pentru a nu cădea în zona partidelor de buzunar.

Schimbare de gardă la Kremlin şi la Casa Albă

În martie - Rusia - şi noiembrie - SUA se desfăşoară alegeri prezidenţiale. Previzibil, ruşii vor agrea tandemul Dmitri Medvedev preşedinte - Vladimir Putin premier, în care primul va fi preşedinte cu numele, iar al doilea - adevăratul lider. În Statele Unite, analiştii prognozează o victorie a candidatului democrat la Casa Albă - cele mai mari şanse Hillary Clinton - şi o înfrângere drastică a republicanilor, "răpuşi" de politica externă tot mai nepopulară a lui George W. Bush.

Marele joc chinezesc

Jocurile Olimpice organizate de China în 2008 ar putea influenţa benefic soarta drepturilor omului în această ţară. Dornic să-şi demonstreze deschiderea, Beijingul ar putea să renunţe să mai ameninţe Taiwanul şi ar putea iniţia discuţii cu liderul spiritual tibetan Dalai Lama, aflat în exil.

Independenţa Kosovo

Anunţată şi amânată de mai multe ori, independenţa provincei sârbe ar putea fi declarată unilateral în primăvară. SUA şi majoritatea ţărilor UE sunt pregătite să recunoască noul stat, în ciuda opoziţiei Belgradului. Consecinţele - separări pe criterii etnice ale altor provincii aparţinând statelor naţionale - se vor face simţite imediat, începând cu Transnistria şi terminând cu Slovacia şi provinciile spaniole.

Dezmembrarea Belgiei

Procesul separării Belgiei, iniţiat şi susţinut violent de către flamanzi, pare ireversibil. Analiştii dau puţine şanse păstrării unităţii regatului. Se aşteaptă ca valonii, vorbitori de limbă franceză, să se apropie de Franţa, iar flamanzii, de Olanda.

Alegătorii câştigă, economia pierde

Ca în fiecare an electoral, politicienii tind să direcţioneze banii publici mai mult către cheltuieli decât spre investiţii. Pe de-o parte, programele de dezvoltare orientează fondurile către apropiaţii celor de la putere, iar pe de altă parte cresc pensiile şi salariile bugetarilor - totul pentru ca electorii să se simtă oarecum îndatoraţi faţă de "cine trebuie".

Această practică, înrădăcinată la noi în ultimii 18 ani, a fost înfierată de majoritatea analiştilor financiari pentru efectele sale negative pe termen lung asupra economiei. Dar se pare că practica va continua şi în 2008 - când se desfăşoară alegeri locale şi parlamentare -, şi în 2009 - anul alegerilor prezidenţiale -, având în vedere fie şi numai disputele din ultima perioadă pe marginea bugetului anului viitor. De data aceasta, avertismentele privind evoluţia economiei în următorii ani electorali vin - alături de ale analiştilor şi organizaţiilor de afaceri - şi din partea Băncii Naţionale, care preconizează că "presiuni suplimentare asupra inflaţiei" sunt exercitate chiar prin politicile publice.

Principalele pericole ar fi, în opinia specialiştilor BNR, "nerealizarea previziunilor optimiste privind creşterea veniturilor bugetare" şi "angajarea de cheltuieli suplimentare în anii electorali 2008 şi 2009". Dar cine câştigă şi cine pierde din această luptă a argumentelor dintre optimismul politicienilor şi îngrijorarea analiştilor? De câştigat are electoratul, cu siguranţă, pentru că acest segment larg al populaţiei este principala ţintă către care se îndreaptă "cadourile" electorale.

Însă, atenţie, câştigul e doar pe termen scurt, pentru că eventualele ricoşeuri macroeconomice vor fi corectate tot pe spezele populaţiei! Cine mai crede că politicienii dau "de la ei" atunci când oferă ceva concret - de obicei, bazându-se pe cheltuieli viitoare - nu trebuie să uite că "stoarcerea" peste măsură a bugetului se va compensa, până la urmă, tot prin creşterea presiunii asupra firmelor şi angajaţilor acestora.

De pierdut vom avea, aşadar, cu toţii, dacă hăţurile bugetului nu vor ţine cheltuielile în echilibru cu veniturile. În plus, performanţele economiei vor fi puternic eclipsate dacă inflaţia - media scumpirilor - nu îşi atenuează trendul ascendent. Degeaba vom obţine randamente mai bune pe bursă, din dobânzile bancare şi din unităţile de fond, iar, în acelaşi timp, cresc salariile şi pensiile, dacă la toate aceste plusuri va trebui să aplicăm minusul scumpirilor.

Experienţa din 2006 e destul de recentă, dar pare să nu mai fie atât de proaspătă în memoria colectivă: din cauza inflaţiei mari de la începutul acelui an, toate rezultatele ieşeau de fapt pe minus. Am avut chiar şi dobânzi bancare real-negative, adică mai mici decât scumpirile, iar la sfârşitul anului am avut rezultate pozitive pe toată linia, datorită în primul rând scăderii semnificative a inflaţiei. Acum, previziunile privind inflaţia din 2008 sunt oricum destul de sumbre, de data aceasta şi din cauze exclusiv politice. Dar, dincolo de toate acestea, se pare că avem destule resurse pentru a depăşi cu brio, cel puţin din punct de vedere economic, şi anul electoral 2008. Alegătorii şi prietenii politici câştigă, chiar dacă economia pierde. (Dan Străuţ)