Zbârlea:"Toţi corespondenţii externi aveau legătură cu Securitatea"

de la Scânteia. Cu cel puţin alte trei ocazii, în perioade foarte clar delimitate în timp, în anii "50, la începutul anilor "70 şi în anii "80, între Zbârlea şi Securitate au avut loc

de la Scânteia. Cu cel puţin alte trei ocazii, în perioade foarte clar delimitate în timp, în anii "50, la începutul anilor "70 şi în anii "80, între Zbârlea şi Securitate au avut loc întâlniri de gradul trei. Întâlniri cu scântei.
Într-un lung interviu, Petre Zbârlea ne-a făcut dezvăluiri de-a dreptul şocante. Deocamdată, azi, vom lămuri ce crede domnia sa că ar fi stat în spatele anchetei Securităţii, în primăvara anului 1977, pe când era şeful Protocolului la Scânteia.
Ziarele comuniste din Italia şi Franţa, finanţate de la Bucureşti
- Domnule Zbârlea, aţi fost un om important la Scânteia, şeful Protocolului - cum aţi ajuns pe mâna băieţilor cu ochi albaştri?
- M-am trezit că m-au chemat la Securitate, la etajul 5. Colonelul Dobrogeanu şi maiorul Iscru. Era o cameră cu zăbrele. şi m-au luat la întrebări. Mi-au spus de oamenii din afară cu care mă cunoşteam şi de multe altele. Am dat o notă explicativă: că m-am întâlnit cu cutare, cu cutare... Ce am primit, cutare şi cutare, că primesc o revistă, "L'Unita", din Italia şi aşa mai departe. Mi-au zis că trebuie să fim mai atenţi şi cutare şi cutare... Au chemat-o şi pe soţia mea. Iar aici, la ziar, nu vă mai spun ce zile fripte am avut.
- Cum adică?
- Păi, nu vă daţi seama ce era acolo? Ziarul Scânteia, cu fonduri puse de partid la dispoziţie, sprijinea presa comunistă din întreaga lume...
- Mai ales din ţările sărace, nu?
- Nu, domnule! Noi sprijineam de pildă ziarul "L'Unita", din Italia, care nu este o ţară săracă. Sau "Humanite", din Franţa.
- Ce însemna că sprijineaţi aceste ziare?
- Să vă spun cum. Exista un plan al partidului prin care ni se spunea să participăm la sărbătoarea "L'Unita" sau "Humanite". Se aviza o sumă de 500.000, de un milion sau de 2 milioane de lei, din care cumpăram aici discuri, articole de artizanat, vinuri, coniacuri, tot ce se putea vinde. Se mai organiza un restaurant cu specific românesc, o formaţie de dansuri, o orchestră... Tot ce se încasa acolo, la festivaluri, ajungea în fondul ziarului respectiv.
- Era o evidenţă a acestor fonduri?
- Sigur că toate cheltuielile mergeau la Comisia de control a partidului. De asemenea, aveam schimburi cu toate ziarele comuniste. Veneau de la ei ziarişti şi mergeau de la noi la ei în vizită. Le dădeam unele cadouri. Duceau şi ei cadouri. Trebuia să le trec în evidenţă. De toate acestea răspundeam eu, şeful Protocolului. Era o muncă de titan. Plus că erau plecări de noapte, să-i duci la aeroport, să-i primeşti pe cei care veneau sau plecau. Munceam de dimineaţa până la 1-2 noaptea.
Ancheta, la etajul cinci, la Secu
- şi, cu toate astea, aţi ajuns să fiţi anchetat de Securitate. A fost stresantă ancheta?
- Nu, a venit secretarul de partid Sălăgean, Dumnezeu să-l ierte, şi Roşca, de care aţi scris, secretar de partid la Presă şi edituri şi cu un economist. şi mi-au spus că, din acel moment, sunt în anchetă şi trebuie să răspund la o serie de întrebări.
- şi când spuneţi că v-au chemat la etajul 5, la Securitate, ce s-a întâmplat acolo?
- Acolo erau colonelul Dobrogeanu şi maiorul Iscru. Era la etajul 5 din clădirea unde este acum Poliţia Capitalei. Pe urmă, la redacţie, au venit cei doi, colonelul Bara şi maiorul Atanasiu, şi mi-au spus că nu mai pot lucra la Protocol...
- Ce ar sta în spatele acestei anchete? Care credeţi că ar fi fost cauzele?
- Au fost mai multe. În primul rând, însă, cred că invidia: eu mă plimbam prin toată Europa, mă întâlneam cu persoane foarte importante. Nu era săptămână să nu fiu cel puţin o dată sau de două ori la un restaurant. şi la astfel de întâlniri nu puteai să iei din redacţie pe oricine. Erau redactori-şefi din străinătate, unii membri ai partidelor comuniste, din Italia, din Franţa. Persoane importante. Nu puteai să iei la întâlnire pe oricine. A venit aici, cu soţia, Michel Hamelet, care era director la "Le Figaro". Cel care a scris şi publicat în Franţa biografia lui Ceauşescu. Trebuia să fie bine, să iasă bine. Mă rugau mulţi din redacţie: "Să mă trimiţi şi pe mine!". Eu făceam o notă cu trei propuneri. Îi aproba colegiul sau nu-i aproba. Dar nu puteai să împaci pe toată lumea. Vă daţi seama că cei care nu primeau aprobare erau nemulţumiţi. Cea mai grea problemă însă a fost cu corespondenţii, când a venit criza asta la partid şi au fost chemaţi în 24 de ore toţi corespondenţi de la noi, de la Scânteia, şi de la Agerpres.
Fuga lui Diaconescu
- Nu cumva această chemare, retragere a corespondenţilor, a coincis cu un adevărat cutremur de presă produs, în 1976, prin rămânerea în sţrăinătate a corespondentului de la Paris, Paul Constantinescu?
- Da, aveţi dreptate. Poate că şi râmânerea afară a lui Diaconescu a declanşat ancheta aceea în care am fost eu implicat. Păi, nu ştiţi că eu am fost la Paris şi am vorbit cu Diaconescu, chiar atunci, în octombrie "76? Am fost pe valea Loarei cu el, am fost cu directorul de la "Le Figaro" la un spectacol mare, la Paris, unde de la noi mergea numai Maurer. I-am făcut atunci inventarul lui Diaconescu, pentru că trebuia să predea şi să meargă altcineva în locul lui. şi el mi-a dat o haină de iarnă să i-o aduc în ţară, iar ulterior mi-a zis să-i trimit haina înapoi, iar eu nu m-am prins. şi am dat haina unei delegaţii să i-o ducă înapoi. M-a sunat la un moment dat, de la Roma, că vine în ţară. şi n-a mai venit. A trecut o zi, au trecut două... La un moment dat, eram cu o delegaţie la un restaurant în Piaţa Amzei. Erau şi Burtică, şi ştefan Andrei. şi cobor să iau ceva şi aud la altă masă, jos, că Vadim şi Barbu vorbeau că a rămas Diaconescu afară...
- Dar ei de unde ştiau?
- Păi, de unde? Noi nu ştiam, dar ei ştiau! şi i-am spus redactorului-şef de atunci, Ionescu. S-a făcut şedinţa de partid. A luat cuvântul Ioan Grigorescu, cumnatul lui Diaconescu, care spunea că va scrie şi o carte, am luat şi eu cuvântul...
- Credeţi deci că fuga lui Diaconescu a contribuit la anchetarea d-voastră de către cei de la Securitate?
- Cred că şi asta. Eu cred că ei au ştiut, ăştia de la Securitate. Că nu s-au luat de mine 15 ani. Mergeam la 23 August la tribuna oficială, unde stăteau Ceauşescu şi toţi din conducere. Nu mă oprea nimeni. Mergeam la Sala Palatului, unde venea Ceauşescu la congrese. Intram pe uşă şi toată lumea, toţi ofiţerii, toţi securiştii mă cunoşteau. Ei, şi deodată a început ancheta. De-asta eu bănuiesc că ei au ştiut de mine şi de Diaconescu. Pe urmă, au venit şi corespondenţii ăştia...
- Să lămurim încă o dată, corespondenţii au fost retraşi ca urmare a rămânerii în străinătate a lui Diaconescu?
- Eu cred că da. şi atunci, între ei... Că Rodeanu era securist, Plopeanu era securist, dar toţi corespondenţii externi aveau legătură cu Securitatea pentru că nu se putea altfel. Nu-ţi da avizul de la Securitate să pleci dacă nu aveai... În fine, au fost aşa, deodată, retraşi 12 sau 14 de la Scânteia şi 10 sau 12 de la Agerpres, din toate capitale importante: Londra, Roma, Berlin, Praga, Budapesta, Cairo... Ei, şi pe toţi aceştia a trebuit să-i numim în diverse posturi. Iar eu i-am ajutat pe posturi mai bine plătite pe cei care m-au ajutat şi pe mine. şi de aici cred, de asemenea că s-au creat iar probleme cu Securitatea.

Pacepa: "Ziariştii acreditaţi în Occident, ofiţeri deplin deconspiraţi" şi/sau "ofiţeri ilegali ai DIE"!
I-am cerut opinia şi generalului Ion Mihai Pacepa despre cutumele secrete şi foarte secrete ale posibilelor legendări de agenţi de spionaj sub masca unor corespondenţi de presă. "Nu cunosc situaţia exactă a lui Paul Constantinescu. Ştiu însă că o bună parte a ziariştilor acreditaţi în Occident erau ofiţeri deplin conspiraţi ai DIE, iar restul trebuiau să colaboreze cu Securitatea. Ofiţerii deplin conspiraţi constituiau o categorie specială, creată pe baza Decretului 363/1973, care a suplimentat schema DIE cu 1.000 posturi secrete pentru ofiţeri deplin conspiraţi. Aceştia primeau grad militar şi erau remuneraţi secret, dar nu aveau voie să intre în sediile DIE. Nu ştiu despre ziariştii retraşi subit de la post după ce am defectat. Ştiu însă că majoritatea zdrobitoare a celor retraşi subit în acele zile erau ofiţeri ilegali ai DIE", ne-a declarat fosta eminenţă cenuşie a spionajului românesc, care acum trăieşte în SUA. Generalul Pacepa a simţit nevoia să mai adauge despre această specie rară de spioni/ofiţeri DIE "ilegali" doar atât: "Cea mai secretă categorie de ofiţeri DIE"!

Afacerea "Z", între cutremure. Cutremurul "Diaconescu" şi cutremurul "Pacepa"
Niciunul dintre documentele aflate la dosarul "Z" nu spune de unde şi cum s-a declanşat această năucitoare "anchetă cu ochi albaştri". Contactat de noi, octogenarul Zbârlea susţine că ancheta ar fi pornit de la faptul că el nu s-ar fi lăsat convertit de oamenii Securităţii. "Ce să fie? N-am vrut să colaborez cu ăştia şi m-au scos afară. Mi-au găsit acolo nişte treburi şi m-au scos afară.