"Tudor Stănică mi-a cerut 10.000 USD ca să-mi dea drumul"

Aurel Preda povesteşte, într-un interviu, peripeţiile de la arestul Rahova şi cum fostul şef de la Cercetări Penale i-ar fi cerut bani pentru a-l elibera

Comturist-Miliţie/Securitate-Ceauşescu
" şi despre două filiere speciale: "graţierile pe valută" (Comturist-Argus-Consiliul de Stat) şi "vize pe valută". După dezvăluirile făcute de noi, o fostă victimă, Aurel Preda, zis Barbă, o legendă în felul lui în lumea negustorilor de artă din zona Curtea Veche, a avut curajul să vorbească.
Martorul nostru povesteşte despre reţeaua eliberărilor şi rolul lui Tudor Stănică, fostul şef de la Rahova, care a fost condamnat pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu şi care recent a mai scăpat pentru încă un an de la executarea pedepsei. Motivul: torţionarul ar fi bolnav.
De la un miliţian împuşcat la un cont în valută
Până să ajungem la povestea dolarilor lui Preda blocaţi de justiţia comunistă într-un cont de la Comturist (şi rămaşi încremeniţi în acelaşi blocaj până în ziua de azi), trebuie să spunem, mai întâi, de unde a început drama celui pe care îl vom numi "Barbă" (aşa cum îl ştie toată lumea). Era în aprilie 1985. Atunci, în subsolul unui bloc din bulevardul Nicolae Bălcescu nr.24, a fost găsit asasinat un miliţian. Cadavrul miliţianului fusese abandonat chiar în faţa boxei lui Preda zis "Barbă". Miliţia l-a arestat imediat ca un prim suspect. Prilej cu care i-au confiscat bunuri de provenienţă străină, bijuterii, aur, sume în valută. Plus colecţia de obiecte de artă a familiei. "Barbă" a scăpat de suspiciunea de a-l fi asasinat pe miliţian întrucât a fost descoperit adevăratul autor, numai că i-au fost confiscate toate valorile găsite acasă. Mai mult, a fost obligat să plătească şi suma utilizată pentru achiziţionarea lor, în cuantum total de 136.040 de lei (aproape cât două maşini Dacia, pe vremea aceea). Cum nu avea suma respectivă, i s-a pus poprire pe aur, circa 170 de grame (care în scriptele de la bancă figurează doar 20 de grame), şi pe cei 4.582,81 de dolari pe care-i avea într-un cont personal la Comturist, banii fiind trimişi în mod legal de o soră de-a sa, Cecilia Elward Preda, din Franţa (care pe atunci lucra, dar şi acum lucrează, la UNESCO). În afară de blocarea contului de la BRCE, "Barbă" a mai trecut şi prin proba de foc a unui proces penal în toată regula: cu ancheta de la Cercetări Penale, cu "duşurile reci" practicate acolo ("rotisorul", "macavela", bătutul la tălpi, la testicule, tot tacâmul "laboratorului TS", cum era cunoscut stabilimentul condus de Tudor Stănică). Păstrând proporţiile, povestea recluziunii lui "Barbă" pare desprinsă din cărţile cu Papillon, Jean Valjean şi alte legende ale puşcăriilor.
În arest cu tatăl Oanei Zăvoranu
"Pe mine m-au lăsat în pace cu crima, dar miliţienii s-au sucit şi m-au luat cu aurul, cu valuta şi-mi cereau să le dau cât mai mult aur, cât mai multă valută. Şi m-au bătut cât cuprinde. De faţă cu procurorul. Era unul, superviza cazul
Anca
, unul Păun, care după 2000 a devenit mare şmecher pe la Parchetul General (n.r. - Ovidius Păun a fost implicat, ca şef de secţie, în marele scandal
Tărău-Lele-Panait
şi, ulterior, a devenit consilierul lui Botoş). Asta se întâmpla prin '85. În arest am fost în celulă cu unul Nelu Bănicioiu (n.r. - tatăl natural al Oanei Zăvoranu), care a avut în gestiune nişte bufeturi prin Pasajul Victoria (n.r. - de la Palatul Telefoanelor). Erau nişte lucruri acolo, în arest, la Rahova, că dacă o să vi le povestesc, aţi putea crede că fabulez, par desprinse din filme SF. De pildă, au încercat să-mi spele creierul pentru 10.000 de dolari pe care n-am vrut să-i dau lu' Tudor Stănică. Îmi blocaseră aproape 5.000 de dolari într-un cont la Comturist şi au mai cerut 5.000 de dolari pe care i-a trimis vărul meu, de la Paris. Practic, înainte de terminarea rechizitoriului, m-a chemat Tudor Stănică şi mi-a spus dacă sunt de acord să plătesc 10.000 de dolari ca să-mi dea
18 indice 1
. Şi eu i-am zis că n-am atâţia dolari şi el mi-a zis că am deja 5.000 de dolari blocaţi la Comturist şi pentru alţi 5.000 să vorbesc cu vărul meu de la Paris să-mi trimită. şi m-a chemat Stănică la prelungirea de mandat şi eu am declarat, în faţa a doi procurori, că nu sunt de acord să se plătească nici un ban pentru mine. şi Tudor Stănică a zis că nu-i nevoie să declar aşa ceva. Eu am insitat în faţa procurorilor. Atunci, Tudor Stănică şi colonelul Baciu au luat foc, au turbat. Iar Baciu mi-a zis, textual:
O să vezi ce-o să păţeşti tu, că o să-ţi scoatem dolarii ăştia şi aurul cu linguriţa
", povesteşte Aurel Preda.

"Nu mi-au dat banii nici până astăzi"
- Dar acei bani pe care spuneţi că vi s-au oprit prin blocarea contului de la Comturist nu intrau cumva în conturile Securităţii?
- Ştiţi că aveţi cumva dreptate? Eu, imediat după revoluţie, am obţinut deblocarea fondurilor de la Comturist şi ei nu mi-au dat banii nici până în ziua de azi. Şi sunt 16 ani de atunci. Iniţial, directorul general Măţăuanu mi-a făcut o ofertă, să-mi dea ţigări şi băutură. Pe urmă m-a trimis să vorbesc cu o secretară care îmi tot repeta că am de luat 4.000 de dolari, iar eu îi spuneam într-una ca am de luat 4.500. La un moment dat mi-a căzut fisa că Măţăuanu ăsta este posibil să fi vrut şpagă de la mine 500 de dolari ca să mi-i dea pe ăilalţi 4.000. Iar eu am zis că nu, că după ce s-au folosit 20 de ani de banii mei, să mai îmi ceară şi şpagă, nu sunt de acord. Şi aşa am rămas fără bani. Dar am auzit că la alţii, care presupun că i-au dat şpagă, le-a dat banii, iar altora nu le-a dat nici acum. Sunt zeci sau poate sute de cazuri de oameni care şi-au lăsat sudoarea şi unii chiar oasele prin ţările calde din lumea arabă, au muncit pe apucate câte 10-15 ani în străinătate şi n-au mai apucat să-şi vadă banii după revoluţie. Alţii, în schimb, au reuşit. De ce oare? Cu banii ăstia, după revoluţie, puteai să-ţi cumperi teren în paragină pe la Snagov, Brăneşti, Pipera sau prin alte părţi, de nu puteai să cuprinzi cu ochii. Puteai însă foarte bine să-i şi pierzi, dacă nu ştiai să-i investeşti.
-Admiteţi că este posibil ca banii să fi rămas în conturile Securităţii şi să fi intrat pe un circuit obscur, într-o economie paralelă, subterană, după revoluţie?
- Eu ştiu ce să zic?! Comturistul nu cred că era firma Securităţii, pentru că ei cumpărau cu dolari marfă de afară.
- Era totuşi o întreprindere de comerţ exterior, obligată să contribuie la fondurile speciale... Şi avea, evident, conturile sale, la BRCE, unde erau şi conturile Securităţii...
- Da, dar banii aceia ai mei, blocaţi, confiscaţi, sechestraţi, cum vreţi să le spuneţi, au fost depuşi jumătate în ţară, jumătate la BRCE via Franţa, prin Banca Româno-Franceză de la Paris, adică cu destinaţia cumpărături de marfă prin Comturist. Şi aici nu avea treabă Securitatea, avea treabă banca...
- Bine, bine, dar acei bani, odată blocaţi, puteau să fie redirecţionaţi, să ia altă destinaţie, să intre în circuitul fondurilor speciale? Nu credeţi că de acei banii s-a folosit Securitatea, regimul Ceauşescu?
- Ei au spus altfel. Că banii sunt şi acum la bancă. Că ei nu i-au folosit, ci doar au indisponibilizat contul.
- Admiteţi totuşi că este posibil ca ei să se fi folosit de aceşti bani din contul indisponibilizat?
- Este posibil. Dar aici, în România, nu poţi să faci nimic în justiţie. Eu am să aştept până ne aliniem la legislaţia europeană, pentru a mi se face dreptate, pentru că aici, în tribunale, fără şpagă, mori cu dreptatea în mână. În România nu o să ne facem bine decât atunci când puşcăriile vor fi larg deschise şi pentru infractorii în robă. Pentru că toată justiţia în ţara asta se bazează pe justiţie. Până nu se termină cu corupţia din justiţie, lupta cu corupţia în ţara asta nu este decât o himeră, o iluzie, o mascaradă.
- Banii de care am vorbit mai sus au fost blocaţi în contul eliberării?
- Da, acei bani au fost blocaţi în contul eliberării. Şi alături de ăştia, vărul meu, de la Paris, a mai trimis 5.000 de dolari. Pentru că Tudor Stănică a cerut 10.000 de dolari pentru mine. Pentru eliberarea mea.
- Urma să fiţi eliberat cu decret de graţiere personală sau prin metoda "18 indice 1"?
- Stănică a vrut să mă bage ca să scap: cu "18 indice 1". Dar eu nu am fost de acord. Nu am vrut să le dau banii. Atunci l-au chemat pe tatăl meu, pe care l-au pus să dea o declaraţie că sunt nesănătos cu capul. Şi că el este de acord să ia Miliţia banii de la Comturist. Şi, pe deasupra, a mai adus el 5.000 de dolari.
- Şi a rămas vreun document, vreo chitanţă pentru cei 5.000 de dolari?
- Nu a rămas nici o hârtie, nimic, pentru că dacă au văzut ăştia că nu sunt de acord să ia Miliţia banii, au dat banii înapoi vărului meu. Dar ceilalţi bani au rămas în continuare blocaţi la Comturist, pentru că, după ce am ieşit eu de la pârnaie, m-am dus la bancă şi mi-au zis că nu-i deblochează decât prin hotărâre judecătorească. - Dar totuşi, în contul acelor bani blocaţi, nu aţi beneficiat de eliberare?
- Nu, nu, nu. Numai rău mi-au făcut aceşti bani cât am fost la puşcărie. Înainte de eliberarea condiţionată au venit doi civili la mine, la penitenciar. Voiau să vadă dacă mă menţin pe poziţie cu banii. Şi mi-au zis: "Ce părere ai? Banii să rămână la bancă şi tu la puşcărie? Nu vrei, mai bine, să ieşi afară şi să-i laşi încolo de bani, să ni-i laşi nouă?". Iar eu le-am zis: "Nu, decât să vă dau vouă dolarii, mai bine fac puşcărie!". Şi pe treaba asta, că nu am fost de acord să le dau dolarii, comisia de liberare condiţionată m-a respins. După aia, cu un avocat tare, pe-afară, mi-a dat drumul Tribunalul Bucureşti, pentru că făcusem trei sferturi din pedeapsă.
- Dar emisarii aceia civili, care veniseră în penitenciar pentru negocierea banilor din cont, erau de la Securitate?
- Nu ştiu dacă erau de la Secu' sau de la Miliţie. Ştiu că a venit comandantul penitenciarului şi mi-a zis că mă caută doi civili şi că le-am zis: "Nu, decât să vă dau dolarii, mai bine fac puşcărie!". Dar vreau să vă mai spun ceva foarte important despre ce s-a întâmplat acolo. Despre reeducare, spălarea creierului, care se practica în puşcărie. În puşcărie se face reeducare prin bătaie, prin tortură psihică. La arest, în Rahova, la Cercetări Penale, te băteau, dar nu ca să te omoare, cum i-au făcut disidentului acela, Gheorghe Ursu. Te băteau şi, când ajungeau la o limită, când li se părea lor că eşti aproape să mierleşti, venea unul "Menghele", doctorul, îţi lua tensiunea şi spunea : "Îl mai bateţi!" sau "Îl mai lăsaţi două trei zile, să-şi revină, să se refacă!". Aşa se făcea reeducarea. O să vă spun ceva care o să vi se pară ciudat, dar puşcăria asta din România era ca o şcoală secretă. O şcoală care este un "secret de stat". Ca o sectă. O "religie a răului".