Sinteticul concureaza natura in cosmetica moderna

Dr. Mihaela Leventer - Medic primar dermatolog, presedinte al Societatii Romane de Medicina Estetica

Extractele din plante s-au bucurat dintotdeauna de o reputatie deosebita. Leacurile traditionale ,babesti" sunt percepute ca lipsite de risc, "verificate" de-a lungul vremurilor. Azi, formulele cosmetice folosesc extracte din plante ce cresc oriunde pe glob si au dovedite calitati terapeutice. Pentru a fi eficiente, extrasele din plante trebuie prelucrate in laboratoare bine echipate. Multe extracte din plante sunt dificil de caracterizat chimic deoarece contin numeroase molecule, uneori mai mult de 200. Planta trebuie prelucrata pentru a extrage din ea un ulei usor de inglobat in produsul cosmetic si care sa pastreze proprietatile native, in ciuda manipularii. Uneori este necesara doar o mica parte din extract pentru a avea efectul dorit, alte ori cantitatea necesara este prea mare pentru a putea fi folosita ca atare si trebuie concentrata. Licoarea astfel obtinuta nu trebuie sa pateze sau sa produca alte efecte secundare atunci cand este aplicata pe piele si de aceea sunt necesare studii suplimentare clinice. Este evident ca aceasta tehnologie necesita acuratete si seriozitate, si nu se poate obtine usor in conditii precare. Uneori, produsele cosmetice pretind ca avand in compozitie un extract de planta au proprietati miraculoase, desi cantitatea de extract este neglijabila. Cat de ,natural" este un extras din plante? Daca ne gandim la numarul mare de cosmetice care contin, de exemplu, galbenele vom constata ca nu avem in tara culturi de plante suficiente sa furnizeze materia prima. Multe companii, cunoscand moleculele utile, folosesc sinteza chimica pentru a obtine substanta necesara. Materialul botanic nu poate fi duplicat integral. Totusi, copii sintetice ale moleculelor cu efect cert sunt folosite pe scara larga si sunt considerate mai sigure, deoarece elimina variabilitatea componentelor naturale, dependente de mediu. Agentul activ obtinut sintetic este mai bun decat cel natural pentru ca poate fi purificat si concentrat prin metodele chimiei analitice. Cele mai cunoscute extracte provin din gingko biloba, ceai verde, echinaccea, jojoba, aloe vera si papaya, iar pentru zona noastra geografica din musetel si galbenele. Avand efecte antiinflamatorii, antiradicali liberi si antioxidative, cosmeticele care contin fractii de gingko biloba sau ceai verde pot contribui la tratamentele antiimbatranire. Alte extracte au rol in mentinerea catifelarii cutanate prin cresterea emolierii sau a hidratarii. Aloe vera are reputatia unei plante care poate grabi vindecarea ranilor. Totusi o gasim ca extract atat in sapunuri, sampoane sau lotiuni emoliente pentru mana sau corp unde ar trebui sa aiba o concentratie destul de mare pentru a putea dezvolta un efect terapeutic. Impletind perceptia publicului despre plante, legendele usor de povestit prin reclame, dar si stiinta sintezei chimice eficiente a moleculelor cu efect benefic, industria cosmetica ofera azi o paleta larga de produse chimice, dar cu origini naturale, menite sa ne infierbante visele de tinerete fara batranete.