Scorul Apgar: prima notă din viaţa unui copil

În momentul în care un copil se naşte, o asistentă porneşte două cronometre. După un minut, respectiv cinci, copilul va trece primul test: scorul Apgar. Iniţiat în 1952 de medicul american

În momentul în care un copil se naşte, o asistentă porneşte două cronometre. După un minut, respectiv cinci, copilul va trece primul test: scorul Apgar. Iniţiat în 1952 de medicul american anestezist Virginia Apgar, acest test a devenit un examen de rutină al fiecărui nou-născut. Scorul Apgar apreciază starea la naştere şi determină în ce măsură fătul are nevoie imediată de tratament. Utilitatea acestui scor constă în simplitatea lui: este uşor de constatat şi măsoară rapid şi cu acurateţe starea nou-născutului. El rămâne relevant şi după 50 de ani, aşa cum a arătat un studiu publicat în 2001 de Jurnalul de Medicină New England.

Cei cinci parametri luaţi în calcul la naştere
Aprecierea stării unui nou-născut depinde de cinci parametri, notaţi de la 0 la 2: frecvenţa cardiacă, respiraţia, tonusul muscular, coloraţia tegumentelor şi răspunsul la stimulii externi. Aceste note vor fi adunate, 10 fiind maximul pe care un copil îl poate obţine. De exemplu, vor fi acordate două puncte pentru un copil care are pielea roz pe întreaga suprafaţă a corpului, în timp ce un punct va primi un nou-născut cu braţele şi picioarele albăstrui. Pentru un puls cu peste 100 de bătăi pe minut vor fi acordate două puncte, însă pentru pulsul absent nota va fi 0. "Un scor peste nota 7 indică faptul că starea nou-născutului este una bună, în timp ce un scor mai mic de 4 relevă o stare proastă şi necesitatea unei intubaţii sau a stimulării respiraţiei", ne-a declarat medicul ginecolog Daiana Duţă.

Relevanţa scorului Apgar
Un scor prost poate evidenţia anumite tulburări motorii sau intelectuale ce vor apărea mai târziu.
"Scorul Apgar arată evoluţia vitală imediată şi eventualele performanţe motorii şi intelectuale, însă are relevanţă doar dacă sunt luate în calcul ambele note", a adăugat Daiana Duţă. Prima notă indică în special cât de bine a trecut nou-născutul de procesul naşterii, în timp ce a doua va arăta condiţia reală a sănătăţii copilului. Însă un scor mic după primul minut de viaţă nu trebuie să neliniştească părinţii, dinamica notelor variind în funcţie de condiţiile de naştere (cezariană, naştere prematură sau dificilă) şi de suferinţa fătului la expulzie. Aşadar, după primele cinci minute, scorul poate creşte, indicând că suferinţa la expulzie a fost una scurtă şi fără urmări. Testul poate fi repetat în cazul în care primele două scoruri sunt scăzute, pentru a evidenţia dacă fătul are probleme neurologice. Majoritatea nou-născuţilor însă obţin scoruri între 7 şi 10 şi nu necesită ajutor sau tratament imediat.