Rembrandt şi Rafael, în tranzacţia "copii contra tablouri"

operaţiunii prezintă cazuri şocante. Tablouri de milioane de dolari ajunse la Nicolae şi Elena Ceauşescu, unele vândute apoi în Occident de DIE ( Direcţia de Informaţii Externe a

operaţiunii prezintă cazuri şocante. Tablouri de milioane de dolari ajunse la Nicolae şi Elena Ceauşescu, unele vândute apoi în Occident de DIE ( Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii). Tablouri contra copii. Adevărul prezintă două cazuri: Vlaicu Ionescu, celebrul "traducător" al lui Nostradamus, şi a unui diplomat român, care a cerut azil politic în Olanda în 1947. Tablouri şi alte obiecte de artă care astăzi valorează cel puţin câteva sute de milioane de euro. Una dintre ele, un Rafael, a stat mulţi ani în dormitorul Ceauşeştilor. Celelalte, semnate de Rembrandt, Tizian şi Tintoretto. Lucrări de artă pe care nu le mai găseşte nimeni după decembrie 1989.

Operaţiunea "M" a făcut parte din "Averea Diavolului". Uneori, folosită şi în cazul vânzărilor de oameni.

"Arta" jecmănirii la DIE
"În 1955, când am fost transferat în DIE, operaţiunea
Moştenirea
, sau
M
cum se numea jecmănirea emigranţilor, era deja o artă", mărturiseşte pentru Adevărul generalul Ion Mihai Pacepa, fostul nr. 2 în DIE, care în 1978 a cerut azil politic în SUA. "Emigranţii mai în vârstă erau contactaţi de ofiţerii DIE care lucrau sub acoperire consulară în ţările vestice şi erau ademeniţi sau şantajaţi să-şi lase o parte a averilor rudelor din ţară sau bisericilor, şcolilor ori altor instituţii din România", mai dezvăluie generalul. El spune că, în cazul când aceşti emigranţi nu aveau rude apropiate în ţară, "DIE le inventa". "Crearea de nepoţi şi strănepoţi era o treabă de fiecare zi pentru ofiţerii M", precizează Pacepa, care a dezvăluit deja câteva detalii despre această operaţiune în volumele sale.
Tactica era simplă. După ce emigranţii în cauză mureau, "avocaţii vestici care lucrau pentru ambasadele româneşti le vindeau proprietăţile pe piaţa din ţara respectivă şi transferau guvernului român banii rezultaţi - minus comisionul lor". În mod evident, banii ajungeau numai în puţine cazuri la moştenitori. "În cei 22 de ani cât am lucrat în DIE nu am auzit despre niciun singur bănuţ care să fi ajuns la bisericile sau celalalte instituţii cărora le fuseseră lăsaţi de răposaţi", dă detalii generalul Pacepa. El spune că nu a existat o singură persoană care să răspundă de "Moştenirea". "De ea s-a ocupat întreaga unitate ce a răspuns de emigraţie, care în decursul anilor a devenit din ce în ce mai importantă. În 1978, când am făcut ruptura de Ceauşescu, această unitate era o brigadă care făcea parte din Divizia III-a, condusă de generalul Gheorghe Bolânu", ne-a mai precizat generalul.
Cazul Nostradamus
Sume mari de bani din diverse conturi îngheţate, bijuterii, colecţii de timbre, numismatică, documente, cărţi rare. Dar mai ales tablouri. Uneori, colecţii întregi. Toate devenite trofeele unei mari vânători "top secret" care a îmbogăţit palatele lui Ceauşescu şi ale unor reprezentaţi mai mult sau mai puţin discreţi ai Securităţii. Multe legende circulă în legătură cu aceste vânători de comori. Printre acestea, şi o fabuloasă poveste despre colecţia celebrului româno-american Vlaicu Ionescu, "traducătorul" lui Nostradamus şi a profeţiilor acestuia despre căderea comunismului. Colecţie în care au figurat, conform unor documente pe care le deţine Adevărul, şi două misterioase, dar mai ales inestimabile tablouri: unul al marelui olandez Rembrandt van Rijn şi altul renascentist, reprezentând o tulburătoare Madonă, Madonna Nerucci, semnată Raphael. Tablouri care, în anii '70, au constituit moneda de schimb pentru o adevărată "vânzare de oameni": membrii familiei lui Ionescu. "Vânzătorul": Nicolae Ceauşescu. Cumpărătorul: româno-americanul Vlaicu Ionescu. Intermediarul: evident, Securitatea.
Codul lui Rafael
144 tablouri, 181 icoane, mobilier de epocă valoros şi ale obiecte rare. O adevărată comoară care fusese strânsă, în peste 20 de ani de colecţionar, profesorul de Belle-Arte, Vlaicu Ionescu. Potrivit unora, a fost printre puţinii care au participat, în perioada 1940-1960, la evaluarea mai multor colecţii particulare celebre, printre care, potrivit unui martor din ancheta noastră, şi misterioasa şi controversata Pinacotecă regală. Cel mai interesant dintre tablourile colecţiei Vlaicu Ionescu este şi cel mai misterios. Este vorba despre o Madonă cu pruncul şi alţi doi sfinţi, tablou, după unii, început chiar de Leonardo Da Vinci, după cei mai mulţi, atestat ca "operă a lui Rafael". Sau, într-o altă variantă, ca "Şcoala Rafael", lucrare începută de Rafael şi terminată de discipoli. Acest tablou a fost adus în România, din Rusia, la începutul secolului trecut, de un rus alb, Tomaşevschi, după alţii un polonez bogat ajuns în Rusia şi emigrat în România, după revoluţia bolşevică din octombrie 1917. De la Tomaşevschi, de fapt de la fiica sa, l-a cumpărat Vlaicu Ionescu cu 60.000 de lei, circa cinci mii de dolari la acea vreme. Acest lucru nu înainte ca tabloul să fi fost autentificat de un critic de artă inimos: Lucia Cleopatra Ispir Dracopol, pe scurt, Lucia Dracopol, dar şi de italieni. Tabloul a fost autentificat de Academia degli Uffizi ca fiind "un Raffaello inedit".
Rafaelul a dispărut printre gloanţele din decembrie 1989
Despre faimoasa lucrare de artă ziarele româneşti din 1968 titrau pe prima pagină "Un Raffaello inedit la Bucureşti". Acest tablou a facut obiectul unei recuperări şi scoateri din ţară de către un emisar american trimis special din SUA de Vlaicu Ionescu, după fuga acestuia din ţară. Şi tot acest tablou, după ce a făcut obiectul unui proces celebru şi, ulterior, unei operaţiuni secrete tip "vânzare de oameni", în anii '70, a dispărut, din nou, tot în timpul unei operaţiuni secrete: "decembrie '89", când, printre multe alte crime, Armata şi cu Securitatea au comis şi o crimă culturală: au tras în Palatul Regal, în Muzeul Naţional de Artă. Cine a tras în Muzeul de Artă, în decembrie '89? De ce galeria de artă universală şi, mai ales, atelierul de restaurare al aceleiaşi galerii au fost ţinta predilectă a "teroriştilor cu ochi albaştri"? Ce s-a întâmplat cu tablourile "împuşcate"? Au ars sau au fost scoase din ţară? Au intrat în circulaţie pe piaţa de artă sau sunt bine ascunse? Va fi subiectul unei alte investigaţii. Cert este un singur lucru: acela că, potrivit documentării noastre din zeci de surse, Madona lui Rafael se afla acolo, în Palatul Regal, în decembrie '89 după ce anterior a stat în dormitorul lui Nicolae Ceauşescu. Atunci a dispărut în ceaţă şi fum. Ce căuta tabloul acolo ? Nimeni nu poate spune. Sunt unii martori care afirmă că "Madonna" s-ar fi aflat, totuşi, în atelierul de restaurări. La "curăţire".

Operaţiunile "Madona" şi "Dogaru", parte din acţiunea "M"
Mărturia unei rude
"Ce ţin eu minte din copilărie este că, la proces, procesul din anii '70, au pus ochii pe acest tablou, pe Madonna Nerucci a lui Rafael. Şi se pare că Ceauşescu a vrut tabloul lui Rafael pentru el. Şi, tabloul acesta, Madonna Nerucci, ar fi rămas la Ceauşescu în dormitor, dar nimeni nu a văzut acest tablou, Madonna Nerucci nu a fost expus vreodată la Muzeul Naţional de Artă. Sau în altă parte.