Prevenţie şi tratament prin medicina tradiţională chineză

Cornel Jupâneanţ

Ziarul Adevărul vă oferă, începând din acest număr, o rubrică specială de medicină tradiţională chineză, ca alternativă în tratarea unor boli, dar şi ca metodă de prevenţie.
Medicina tradiţională chineză este baza medicinei practicate în China, dar şi în majoritatea ţărilor Extremului Orient. Ea încadrează mai multe specialităţi: terapia cu plante fitoterapia, acupunctura şi moxibustia zhenjiu, masajul tradiţional chinez tui na, tehnica aplicării ventuzelor, gimnastica energetică qi gong, dietoterapie energetică. Medicina tradiţională chineză s-a născut odată cu civilizaţia şi cultura chineză, acum peste şase mii de ani.
Fitoterapia
Baza medicinei tradiţionale chineze, fitoterapia, se practică la scară largă în majoritatea spitalelor, cu rezultate deosebite, având la bază folosirea de remedii terapeutice obţinute din plante şi din unele produse naturale sau remedii organice şi anorganice. Aproximativ 60 la sută din plantele curative sunt caracteristice climei temperate şi se găsesc şi în România. Metodele de tratament constau în administrarea orală a ceaiurilor - infuzie, decoct, tinctură, macerat - sau externe inhalaţii, tamponaje, băi, cataplasme. Ceea ce diferă este marea varietate de ceaiuri şi extracte de plante care se administrează şi parenteral - injectabil, perfuzabil. Modul de abordare a terapiei cu plante urmează principiile filozofiei daoiste, legile Yin şi Yang stabilite cu 4000 de ani înainte de împăratul Galben - Huang Di. Însuşi plantele şi celelalte remedii sunt catalogate, în funcţie de acţiunea lor în Yin şi Yang dezechilibre energetice, care au la bază boli de origine externă sau internă. Părintele fitoterapiei chineze este considerat împăratul legendar SHENNONG, părintele agriculturii şi al terapiei cu plante medicinale, căruia îi este atribuit Tratatul Plantelor (Ben Cao Jing).