Preambuluri la angajarea României pe Frontul de Est

Angajarea României în războiul din Est şi campania armatei române în adâncimea spaţiului sovietic vor putea fi studiate în toate aspectele lor, atunci când vor deveni accesibile toate

Angajarea României în războiul din Est şi campania armatei române în adâncimea spaţiului sovietic vor putea fi studiate în toate aspectele lor, atunci când vor deveni accesibile toate arhivele sovietice şi când, în România, pasiunile şi partizanatul politic nu-şi vor mai spune cuvântul în cercetarea istorică.
Evacuarea diplomaţilor sovietici din Bucureşti
Raportul lui A.I. Lavrentiev, trimisul plenipotenţiar al URSS în România
22 iunie 1941
Secret
I. La 22 iunie, orele 8 dimineaţa, am fost invitat la Ministerul Afacerilor Străine, la directorul Secţiei Protocol, Lecca. Acesta a spus că a fost însărcinat de generalul Antonescu, conducătorul statului român, să-mi facă următoarea declaraţie:
1) Misiunea (diplomatică) a URSS nu a îndeplinit toate cerinţele în aplicarea legii camuflajului (în România se introdusese camuflajul pe timpul nopţii — n.n.).
2) Eu, în calitate de trimis (plenipotenţiar) al URSS în România am organizat întruniri, încălcând, prin aceasta, normele prevăzute pentru reprezentantul unui stat neutru.
Pornind de la aceasta, guvernul român propune întregului personal al Misiunii sovietice să părăsească, în decurs de un ceas, clădirea Misiunii. Apoi, Misiunea trebuie să părăsească astăzi România. Când i-am cerut lui Lecca să-mi explice punctul al doilea al declaraţiei sale, Lecca l-a repetat, arătând că a fost însărcinat de generalul Antonescu să facă o astfel de declaraţie.
Respingând categoric partea referitoare la motivaţia declaraţiei lui Lecca, am remarcat că se poate înţelege din comunicarea făcută că România rupe relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică, pornind de la considerentele expuse mai sus.
Lecca a răspuns că a uitat să spună că au început deja ostilităţile între Germania şi Uniunea Sovietică. România, ca aliat al Germaniei, a intrat în acţiune de partea celei din urmă.
Referitor la termenul dat pentru părăsirea clădirii Misiunii, am spus că este imposibil să se facă într-un ceas, căci avem multe femei şi copii, care cer o pregătire necesară pentru o lungă călătorie. În afară de aceasta, stabilirea unui astfel de termen constituie o încălcare flagrantă a normelor internaţionale existente. Am arătat că voi lua toate măsurile cuvenite, pentru a pregăti Misiunea de plecare în cel mai scurt timp. De îndată ce vom fi gata, vom informa Ministerul Afacerilor Străine.
Lecca a repetat din nou, în încheiere, că el a transmis doar dispoziţiile generalului Antonescu.
II. La întoarcerea mea de la MAS, la 8.30, în curtea Misiunii au intrat agenţii Siguranţei şi la orele 9, aceşti agenţi au pătruns în clădirea Misiunii.
III. Cifrurile, toată corespondenţa secretă, poşta diplomatică, trimisă din Bulgaria în Uniunea Sovietică, precum şi banii româneşti, aflate la SŞO au fost arse.
IV. La 22 iunie, orele 8.30, telefoanele cu oraşul ale Misiunii au fost scoase din funcţiune.
V. Când, la orele 11, Misiunea URSS, sub presiunea autorităţilor române, a hotărât părăsirea clădirii Misiunii, s-a anunţat că Misiunea trebuie să plece într-o direcţie necunoscută. Am cerut reprezentantului MAS explicaţii asupra itinerariului şi timpului plecării din România. După aceasta, a venit directorul Secţiei Protocol din MAS, Lecca, care a spus că trebuie să părăsim Misiunea, dar el nu ştie încotro şi când vom părăsi România. La declaraţia mea că eu, împreună cu personalul Misiunii, nu voi părăsi clădirea Misiunii până când nu ni se va da un răspuns la întrebările menţionate, întrucât, cum reiese din comunicarea făcută în numele guvernului român, trebuie să părăsim România astăzi, 22 iunie, Lecca a răspuns că el se va consulta în această problemă şi va da un răspuns suplimentar.
VI. La a doua venire a lui Lecca la Misiune, el a declarat:
a) Vom pleca cu un tren special la Berlin, de unde, împreună cu ambasada sovietică din Berlin, vom fi trimişi în URSS. În privinţa evacuării, se duc discuţii corespunzătoare între guvernele german şi sovietic.
b) Guvernul român garantează inviolabilitatea membrilor Misiunii, dacă ei părăsesc imediat clădirea.
c) Dacă Misiunea intenţionează să rămână în clădire, în acest caz, autorităţile române îşi declină orice răspundere şi nu garantează securitatea membrilor Misiunii. Guvernul român trebuie să avertizeze că nu este exclusă posibilitatea unor incidente care să-i implice pe membrii Misiunii, ca rezultat al manifestării indignării din partea opiniei publice din România.
După o astfel de declaraţie, am luat hotărârea, în jurul orei 12, în ziua de 22 iunie, să părăsim Misiunea. Am fost izolaţi în tren.
VII. La orele 14.30, am sosit în staţia Chitila, lângă Bucureşti, unde am rămas până la 3 iulie, orele 9 (…)".

Dokumentî vneşnei politiki 1940-22 iiuniia 1941, t. XXIII, kniga vtoraia (ciasti 2), Moscova, Mejdunarodnîe otnoşeniia, 1998, pp. 762-763.