Greseala fatala

Era un baiat zdravan, sportiv, facea fotbal de performanta. Il suparau polipii. Nici o problema: maine il operam, a doua zi e acasa. A doua zi, era mort. Cum e posibil, dintr-o operatie banala, care

Era un baiat zdravan, sportiv, facea fotbal de performanta. Il suparau polipii. Nici o problema: maine il operam, a doua zi e acasa. A doua zi, era mort. Cum e posibil, dintr-o operatie banala, care in Vest se face ambulator, ca extractia dentara, sa-si piarda viata un om? E un accident, ceva ce se intampla o data la un milion de cazuri, o nepotrivire intre anestezic si imunitatea pacientului, sosesc explicatiile. Ceasul rau, ghinionul, soarta, ne linisteste conducerea spitalului. Asta se intampla in Arad. Trec doua saptamani si la Sibiu - alta victima a operatiilor de polipi. Or fi avut timp, in zece zile lucratoare, sa se opereze un milion de romani, ca sa se poata repeta, statistic, ghinionul? E legea seriilor, au intrat romanii in zodia neagra a patologiei ORL? Sa fie vorba de neglijenta medicilor? Sa fie de vina medicamentul? Ce trebuie facut pentru a evita noi tragedii? Aceasta-i intrebarea! Colegiul Medicilor era obligat sa raspunda rapid, incepand cu ultima interogatie, intregului sir de probleme ridicate de cele doua morti. Atunci cand cade un avion din motive tehnice, toate zborurile cu acel tip de aparat sunt suspendate, pana la identificarea cauzei. Nu stiu sigur cati romani zboara zilnic cu avionul, dar in mod cert, numarul celor care folosesc anestezice, in salile de operatie, e comparabil. Pentru ca in joc sunt interesele firmelor aeriene, comisiile de investigatie actioneaza foarte rapid. Spitalele nu se inchid si nu dau faliment din cauza ca mai moare cate un copil sanatos in timpul operatiei de polipi. De aceea, isi permit sa astepte pana-si fac timp cei de la Colegiul Medicilor, pana se strang "dovezile", pana se aduna membrii comisiilor. Mai o contestatie, mai o pila, pana ajunge dosarul la Centru, au timp sa mai moara cativa pacienti. Iar odata ajunse la Colegiul National, nu e musai ca dosarele sa fie "conexate". Pentru ca e tratat asa cum este tratat in spitale, publicul cere identificarea vinovatilor, atunci cand se petrece o nenorocire, fiind prea putin dispus sa acorde prezumtia de nevinovatie. Colegiul, chemat sa transeze disputa, sa dea verdictul, se concentreaza mai mult asupra vinovatiilor, nu a cauzelor. Daca din aceste tragedii s-ar fi tras niste invataminte, daca se stabileau noi proceduri, mai sigure, si se scoteau din uz unele medicamente riscante, se mai putea trece cu vederea o greseala umana... Oricum, pana vor ajunge spitalele sa aiba cate o cutie neagra in fiecare sala de operatie, ramanem cu consolarea ca ghinionul loveste doar o data la un milion de cazuri. Sau, cum s-a vazut, o data pe saptamana.