"Elena Ceauşescu, şefa Cadrelor pe ţară"

"Oculta", către şeful Cultelor: "Te-ai dat cu popii tăi, Cumpănaşule!"

Brucan i se spunea
moş Tache
sau
tovarăşu' Tache
. Era cunoscut ca foarte dur"* "Eu am învăţat să citesc pe şpalturile de la Scânteia"* "În dimineaţa când a fost invadată Cehoslovacia, trebuia să plecăm la Moscova. Am avut noroc că am aflat la timp"* "Ceauşescu a aflat despre cutremur de la tata"* "Cred că Elena Ceauşescu ţinea minte foarte bine totul din fişele de Cadre"* "Despre Securitate nu se discuta acasă. Ce ştiu este că veneau foarte des să ne repare telefonul"!

"La noi în casă, era o atmosferă total antisovietică (...) şefii tatii erau cominternişti..."
- Doamnă Irina Cumpănaşu, după ce ne-aţi relatat despre bunicul d-voastră, preotul şi apoi demnitarul comunist D.I. Cumpănaşu, care l-a ajutat pe Dej să evadeze din lagăr, să ajungem cu "saga" familiei dumneavoastră la amintirile despre tatăl, despre ziaristul şi demnitarul comunist I.D. Cumpănaşu. A venit direct din facultate la Scânteia?
- Tata a fost şef de promoţie la Agronomie, la Craiova, unde a fost coleg cu mama. În timpul facultăţii a fost o perioadă preparator. Ulterior a fost şi asistent. După ce bunicul s-a mutat la Bucureşti, tatăl meu a avut două oferte: la Scânteia, la Secţia Agrară, şi la Institutul Agronomic. A ales Scânteia. Mama a lucrat şi ea vreo doi ani la Scânteia, iar ulterior, la Editura Academiei. De când aveam eu 10 ani, mama nu a mai lucrat.
- Cum a fost la Scânteia, cum a evoluat atât de spectaculos în funcţie tatăl d-voastră?
- Prima dată a lucrat la Secţia agrară, ca simplu redactor, pe urmă şef de secţie şi apoi redactor-şef adjunct...
- Ceva şcoli de partid a făcut?
- A făcut şcoala de jurnalism care, în vremea aceea, era la ştefan Gheorghiu.
- Atunci, în anii "50, când se simţea puternic amprenta Moscovei, erau şcoli aproape obligatorii de agitatori, de propagandişti. A făcut tatăl dumneavoastră aşa ceva?
- Nu ştiu, nu cred, dar în orice caz, la noi în casă, cel puţin, era o opoziţie, era o atmosferă total antisovietică: în familie, în cercul de prieteni. Nu erau de acord cu prezenţa şi influenţa lor aici. Mai ales că, în prima parte, cât tata a fost la Secţia agrară, majoritatea erau cominternişti acolo, la Scânteia.
- Colegii erau cominternişti?
- şefii tatii erau cominternişti, nu colegii. Cred că primul şef român acolo nu ştiu dacă nu a fost chiar Dumitru Popescu...
- Pe Brucan l-a "prins" tatăl d-voastră?
- Da, sigur că l-a prins. şi eu îmi aduc aminte de el. ştiu că era o persoană foarte autoritară. Cred că i se spunea "moş Tache" sau "tovarăşu' Tache". Era cunoscut ca foarte dur. Mai era unul, dar nu-mi mai amintesc cum îl chema... Aăă... Sorin Toma, parcă... Nu-mi aduc aminte totul, pentru că eram foarte mică. Mergeam acolo, la Scânteia, când se făcea pomul de iarnă.
- Să ajungem la etapa când tatăl d-voastră era redactor-şef adjunct. Cam în ce perioadă a fost asta?
- Păi, din "63-'64, până prin "75-'76, pentru că, pe urmă, în "77, la cutremur, ştiu că era la Agerpres. Erau mai mulţi şefi adjuncţi la Scânteia, şi era unul, Corbu, mai mare ca ei, prim-redactor- şef adjunct...

"Eu aşa am învăţat să citesc, pe şpalturile de la Scânteia"
- Ce vă aduceţi aminte din activitatea de atunci a tatălui d-voastră?
- Mai mult decât că pleca dimineaţa şi venea seara, că atunci când erau evenimente, venea şi noaptea târziu... Venea noaptea maşina cu şpalturile de la ziar... Pentru că tata era omul care până nu vedea totul nu dădea drumul la ziar, nu dădea bun de tipar. Până nu ieşea ultima pagină nu pleca din tipografie.
- Chiar venea acasă maşina cu şpalturile?
- Da, eu aşa am învăţat să citesc, pe şpalturile de la Scânteia. Erau fâşii de ziar cu coloane. Era prin 1959.
- În perioada aceea, cât a fost adjunct, pleca des în străinătate?
- Am fost în Ungaria, în "64, în Germania am fost şi, în "68, în dimineaţa când a fost invadată Cehoslovacia, trebuia să plecăm la Moscova. Am avut noroc că am aflat la timp şi n-am mai plecat. Erau schimburi de vizite între ziarele partidelor comuniste din diverse ţări. La Moscova eram invitaţi de ziarul "Pravda".
- După ce a fost redactor-şef adjunct, a plecat direct la Agerpres?
- Da, pentru că în "77, la cutremur, v-am spus că era la Agerpres. Ba nu, de la Scânteia cred că a plecat consilier cu agricultura la CC. Sau a plecat la Direcţia Presă şi Tipărituri (nr- cenzura), nu mai ştiu exact. ştiu că atunci când am dat eu examen la facultate, el era consilier pe probleme de agricultură la CC. Sau nu ştiu dacă nu cumva era pe lângă Consiliul de Stat. Era prin "72-'73. Nu ştiu cât a stat acolo, dar nu prea mult. După aceea a venit la Direcţia Presă. Dar în "77, la cutremur, era la Agerpres.
- Ce vă aduceţi aminte din perioada cât era la Direcţia Presă? Ce putea să însemne cenzura care se practica acolo?
- Din câte ştiu eu, tot ce apărea ca şi carte tipărită trecea pe acolo. Erau redactori pe diverse teme, care primeau din partea editurilor manuscrisele.
- Era această direcţie în atenţia Securităţii sau chiar controlată de Securitate? Erau securişti care lucrau acolo?
- Probabil că erau... Eu de acolo nu-mi aduc aminte de niciun nume.

"Cred că Elena Ceauşescu ţinea minte foarte bine totul din fişele de Cadre"
- Cum vă explicaţi promovările tatălui d-voastră: era propus, se înscria la un concurs, era numit de sus?
- Pe vremea aia nu se pune problema să candidezi undeva pentru că plecai la serviciu şi nu ştiai dacă-ţi mai găseşti funcţia când ajungeai acolo. Asta mai ales în ultimii ani. La un moment dat, în "89, în vară, tata s-a întors alb la faţă, după ce avusese un contact cu "Tovarăşa" care-i zisese că s-a dat cu popii lui. "Te-ai da cu popii tăi. Te paşte abisul, Cumpănaşule!", i-ar fi zis Elena Ceauşescu. Cred că ea, Elena Ceauşescu, Cabinetul 2, cum i se spunea, ţinea minte foarte bine totul din fişele de Cadre. Era şefa Cadrelor la CC. Era şefa tuturor Cadrelor pe ţară şi ştia cu lux de amănunte totul. Probabil că şi din curiozitate se uita în unele dosare. ştiu că tata a avut cele mai mari probleme aici, la Culte, unde făcea balet printe diverse situaţii.
- Să înţelegem că tatăl dumneavoastră a ocupat diverse funcţii ţinându-se cont de ce scria în fişa de Cadre?
- Probabil că ei aveau o fişă de Cadre pe domenii şi, când se întâmpla să fie nevoie, probabil că erau şi alte persoane mai importante care erau întrebate. Nu ştiu exact cum se proceda.
- Adică era o recomandare de la Cadre, de la Securitate?...
- Probabil că erau nişte referinţe, pentru că altfel..

"Ceauşescu a aflat despre cutremur de la tata"
- Ca director Agerpres, este posibil să fi lucrat foarte mult cu Securitatea întrucât erau foarte multe informaţii considerate top secret?
- Asta nu ştiu...
- Am uitat să vă întreb, de ce faceţi de fiecare dată legătura între perioada Agerpres şi cutremur?
- ştiu că la cutremur el era acolo. de fapt era cu Ceauşescu într-o vizită în Africa. Ceauşescu a aflat despre cutremur de la tata. Erau, cum am spus, într-o delegaţie prin mai multe ţări africane. Iar tata a fost primul care a aflat pentru că singura legătură cu ţara era prin telexul Agerpres. A doua zi dimineaţă toată delegaţia a ajuns în ţară.
- Era importantă funcţia de director Agerpres?
- Nu atât de importantă ca aceea de redactor-şef la Scânteia, chiar dacă tata a fost singurul care, în acestă funcţie, nu a fost şi membru plin al CC, numai membru supleant. Era importantă ca răspundere pentru că trebuia să fii atent la fiecare virgulă, la fiecare cuvânt, pentru că totul se interpreta. Practic, ştirile de aici plecau şi restul ziarelor le preluau.

"Veneau foarte des să ne repare telefonul, fără să-i cheme nimeni"
- Încă o dată vă întreb, la Agerpres sau la Scânteia, tatăl d-voastră nu a avut niciodată legături cu Securitatea?
- A avut în sensul că, dacă se întâmpla ceva, sigur veneau să se intereseze. şi aici, la Culte avea tot timpul probleme.
- Ajungem la Culte, dar acolo, la Agerpres sau la Scânteia, care erau raporturile cu Securitatea?
- Vă daţi seama că lucrurile astea despre raporturi, despre Securitate nu se discutau acasă. Ce ştiu este că veneau foarte des să ne repare telefonul, fără să-i cheme nimeni. Asta pot să vă spun sigur.

Nu rataţi!
Joi, în partea a treia a interviului cu arh. Irina Cumpănaşu, veţi afla lucruri şi mai interesante: culisele Departamentului Culte şi relaţiile Cultelor cu oculta Securitate, afacerea Tokes şi cum a fost salvat pastorul maghiar de la moarte în decembrie "89, două posibile tentative de asasinat, una în "89 şi alta după decembrie "90, şi multe, multe altele.