Dosarul "Cumpănaşu", în "numele tatălui", în "numele fiicei"

a unui clan roşu? Mai degrabă ridicarea unui văl de pe o dinastie de nume, de amintiri, de eresuri din vremi comuniste de demult apuse.Vom trece în revistă nume grele de patriarhi ai României:

a unui clan roşu? Mai degrabă ridicarea unui văl de pe o dinastie de nume, de amintiri, de eresuri din vremi comuniste de demult apuse.
Vom trece în revistă nume grele de patriarhi ai României: Justinian Marina (primul patriarh roşu, acuzat în presă chiar şi de colaborare cu KGB), Justin Moisescu (bunicul celebrului Sorin Moisescu, procuror general şi preşedinte CSJ, mort, imediat după reabilitarea lui Pacepa, în condiţii suspecte, de un bizar cancer galopant), Teoctist Arăpaşu (ultimul patriarh roşu, acuzat şi el, în ultima vreme, în presă, de colaborare cu Securitatea). Va fi evocat şi numele unui pastor erou: Laszlo Tokes. Vor fi readuse în prim-plan evenimente, locuri, întâmplări diverse. Înainte de 23 august 1944. Până în 1989. Decembrie 1989. După 1989. De la stresul vieţii de ziarist comunist la Scânteia la schimbatul suspect de des al telefoanelor acasă la demnitarul Cumpănaşu şi de la evadarea lui Dej la dărâmarea şi/sau salvarea bisericilor. Moartea inginerului disident Gheorghe Ursu. Revoluţia, la Timişoara, la Bucureşti. Mineriadele. Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu. Din nou nume: de ziarişti, de nomenclaturişti, de securişti. Mulţi securişti. Din presă, de la Cenzură, de la Culte, din MAE, din SIE (spionajul românesc), de peste tot.

"Stiu doar că bunicul a ajutat la evadarea lui Dej. În ce mod nu ştiu"
Arhitect Irina Cumpănaşu. Bunicul său, Dumitru I. Cumpănaşu, preot ţărănist, l-a salvat pe Dej şi, poate, fără să ştie, fără să vrea, a schimbat lumea, a schimbat cursul istoriei. Tatăl său l-a salvat pe pastorul Tokes de la moarte. şi poate, fără să ştie, fără să vrea, a schimbat şi el cursul istoriei. Ea însăşi, Irina Cumpănaşu, a cunoscut mulţi oameni: din presă, din rândul nomenclaturii, din serviciile secrete. Din păcate, însă, fiica şi nepoata dinastiei Cumpănaşu nu a avut configurată în destin pecetea salvatorului. Nu a salvat pe nimeni. Irina Cumpănaşu are, acum, privilegiul şi rolul să povestească. Să spună într-un interviu, în exclusivitate pentru Adevărul, toate cele ce a văzut şi trăit.

- Doamna Irina Cumpănaşu, sunteţi fiica şi nepoata unor oameni care au făcut istorie în secolul trecut. Bunicul dumneavoastră l-a salvat pe Dej, tatăl dumneavoastră a salvat biserici, l-a salvat pe Tokes. Povestiţi-ne despre ei. Să începem cu bunicul, cu Dumitru Ion Cumpănaşu...
- Bunicul meu era un om foarte tăcut, nu prea vorbea. şi taică-meu era aşa scump la vorbă, dar bunicul era fantastic. Putea sta ore întregi fără să spună un cuvânt.
- Aşa era felul dânsului sau era apăsat de amintiri, tulburat de schimbările din epocă?
- Nu, aşa era felul lui.
- Ce v-a povestit totuşi din perioada aceea tulbure, a ilegalităţii PCR?
- Mie, personal, nu mi-a povestit. Doar ce-am auzit din discuţii, când făceau ei reuniuni de familie.
- Ce se povestea deci la reuniunile de familie la care participa şi bunicul dumnevoastră?
- ştiu doar că bunicul a ajutat la evadarea lui Dej. În ce mod, cum s-a petrecut asta, nu ştiu. Probabil că, după aceea, toată ascensiunea lui mai departe şi despărţirea de preoţie a ţinut de acest eveniment. Nu ştiu mai multe. ştiu doar că bunicul era un idealist. Mi-l aduc aminte în ultima perioadă a vieţii, când era la Colentina la spital şi era foarte dezamăgit de ce a crezut el că o să fie şi ce era, de fapt (nr - comunismul).
- Bunicul dumneavoastră nu vorbea niciodată cu nostalgie despre tinereţea în care a fost preot? Sau se dezicea de acea perioadă a vieţii sale?
- Nu, nu se dezicea.
- Revenind la marea evadare care, într-un fel, s-ar putea spune că a schimbat cursul istoriei României, sunt voci care spun că rolul important l-ar fi jucat, de fapt, atunci, un alt preot, Justinian Marina, cel care avea să devină primul viitor patriarh roşu al României. L-a cunoscut bunicul dumneavoastră pe preotul Marina? Cum l-a cunoscut?
- Cred că au fost colegi de seminar sau, fiind în acelaşi judeţ preoţi, vă daţi seama că s-au cunoscut...
- Nu vi se pare un paradox, unul din numeroasele ale epocii comuniste că, în timp ce, în Rusia, bisericile au fost distruse sau transformate în discoteci, iar preoţii arestaţi, prigoniţi, ucişi, la noi şi preoţii, şi bisericile au supravieţuit?
- Cred că la noi aveau o teamă. O să vă dau să citiţi un document despre tata şi Tokes, din decembrie "89, cred că se temeau să facă ceva Bisericii.
- Până ajungem la evenimentele din "89, la Tokes şi la tatăl dumneavoastră, noi vorbim acum de anii "50, când în Rusia se dărâmau biserici, şi nu mai existau preoţi, iar la noi bisericile ortodoxe şi preoţii au supravieţuit.
- Da, eu cred că rolul lui Marina a fost destul de important...
- Exact, la asta voiam să vă referiţi!... Ce relaţie era între Marina şi Dej?
- Păi Marina a participat la evadarea lui Dej.
- Deci, a participat şi Marina, nu numai bunicul dumneavoastră?
- Am înţeles că el, Marina, ar fi avut rolul principal. Ce ştiu e că am auzit de Marina, că bunicul meu se cunoştea bine cu el...
- Se vorbea în familie despre Marina?
- Da, da...
- Mai trăia Marina când eraţi mică?
- Da, nu ştiu, este posibil să-l fi cunoscut, dar eram prea mică atunci.
- Se cunoşteau atât de bine, îşi făceau vizite?
- Cred că se cunoşteau, când a ajuns în Bucureşti şi a devenit el patriarh.
- Bunicul dumneavoastră a fost prefect la Craiova, ulterior a lucrat în MAI, în Ministerul Agriculturii. A influenţat asta cariera tatălui dumneavoastră?
- Eu cred că funcţiile bunicului se leagă şi de prietenia lui, şi de rudenia lui cu Mihai Roşianu, care a avut o funcţie importantă pe linie de partid. Roşianu a fost membru în CC şi ambasador multă vreme.
- Revenim la evadarea din "44. Din lotul eliberat de la Tg. Jiu făceau parte şi alţi lideri importanţi comunişti, făcea parte şi Ceauşescu?
- Nu ştiu, dar cred că în perioada Ceauşescu, bunicul nu era văzut cu ochi buni. ştiu că, în perioada aceea, el a vrut să scrie o carte despre toată această poveste a evadării. Nu ştiu dacă a mai apucat să o publice.
- Încă o dată vă întreb, faptul că bunicul a lucrat în Ministerul Agriculturii a influenţat cariera tatălui dumneavoastră de jurnalist pe probleme agrare?
- Nu cred. Tatăl meu a făcut doar ultimul an de liceu la Craiova, când bunicul a devenit prefect şi s-a mutat acolo. Ulterior, tata şi mama au fost prima promoţie a institutului agronomic, pe care bunicul l-a înfiinţat.
- Apropo de Craiova, tatăl dumneavoastră a fost prieten cu vreun demnitar comunist, din Craiova, din Oltenia, cu ştefan Andrei, ministrul de externe, de pildă?
- S-a cunoscut cu ştefan Andrei. Nu ţin minte să ne fi vizitat acasă. Dar se cunoştea bine cu ştefan Andrei. Fiind şi din Craiova, probabil că s-au apropiat altfel...
- Dar cu Iulian Vlad, şeful Securităţii, pentru că şi el era oltean, se cunoştea tatăl dumneavoastră?
Cu Iulian Vlad se cunoştea doar pentru că avea de-a face cu el. Pe linie de serviciu.
(va continua)

Nu rataţi!
Mâine, pentru că este sâmbătă, povestioare de "râsu'-plânsu'" cu jurnalişti de la Scânteia. Săptămâna viitoare, continuarea interviului cu fiica ziaristului şi a demnitarului roşu, I. D. Cumpănaşu. Despre dărâmarea bisericilor (şi despre ingenioasa salvare a altora), despre relaţia Cultelor cu Securitatea, despre arestarea inginerului disident Gheorghe Ursu, despre salvarea de la moarte a lui Laszlo Tokes şi despre multe, multe alte întâmplări dramatice, dar adevărate, numai în Adevărul.