Dieta prin înfometare, un pericol pentru organism

Practica "înfometării" este una dintre metodele folosite în mod frecvent atunci când cineva îşi doreşte să slăbească. Această practică s-a dovedit a fi una foarte periculoasă.Studiile au

Practica "înfometării" este una dintre metodele folosite în mod frecvent atunci când cineva îşi doreşte să slăbească. Această practică s-a dovedit a fi una foarte periculoasă.
Studiile au arătat că în organismul celor care s-au înfometat pentru a slăbi a rămas grăsimea, cantitatea de nutrienţi fiind consumată din muşchi. O experienţă similară cu a celor care suferă de foame este resimţită şi de maratonişti după doar două ore de efort fizic intens, atunci când consumul necesar de glicogen (un compus al glucozei) nu poate fi asigurat în mod natural de către organism. Această experienţă este denumită "hitting the wall" (ciocnirea de zid). Pentru a evita acest efect resimţit în cele două cazuri, ar trebui ca o dietă care restrânge consumul de carbohidraţi şi de grăsimi neesenţiale să fie suplimentată cu anumite cantităţi de glucoză pentru a asigura necesarul organismului. O altă practică la fel de frecventă printre cei care doresc să slăbească este cea care alternează perioadele de înfometare cu cele de "ospăţ". Dar şi această modalitate de a ţine dietă este ineficientă pentru a susţine scăderea în greutate. Cauza acestei ineficienţe este faptul că organismul uman răspunde la perioadele de înfometare prin scăderea metabolismului. Atunci când mâncarea este din nou la îndemână, aceasta este stocată de către organism sub formă de grăsime. Afecţiunile aflate în strânsă legătură cu dorinţa de a slăbi şi folosirea înfometării pentru aceasta sunt din ce în ce mai întâlnite în societatea modernă. Pe lângă efectele directe asupra corpului, există şi efecte asupra psihicului persoanelor ce urmează astfel de diete. (V.P.)

Bulimia şi anorexia sunt două dintre cele mai cunoscute astfel de afecţiuni care au cauze psihice, legate de greutate şi dorinţa de control a acesteia.