Defectarea de la Paris a decimat reţeaua externă Scânteia-Agerpres

la Paris a corespondentului Paul Diaconescu. Cea mai "importantă" defectare din lumea presei comuniste din România! Un cutremur care, înainte de "defectarea Pacepa", a zgălţâit din temelii

la Paris a corespondentului Paul Diaconescu. Cea mai "importantă" defectare din lumea presei comuniste din România! Un cutremur care, înainte de "defectarea Pacepa", a zgălţâit din temelii infailibila triadă a sistemului comunist: "Cadre-Partid-Securitate". Un cutremur care a avut drept consecinţe imediate decimarea, la ordinul expres al lui Ceauşescu, a întregii reţele externe, din Est şi din Vest, a Scânteii. O reţea în care, aşa cum spune generalul Pacepa, se ascundeau agenţi deplin conspiraţi ai Securităţii.
Washington, Londra, Paris, Roma, Viena, Berlin, Bruxelles, Cairo, Tokyo, Rio de Janeiro, Havana, Pekin, Moscova. Sunt numai câteva dintre cele 23 de capitale din lumea liberă (în special vest-europene, dar şi din America, Asia şi Africa) şi din lagărul roşu (ţările blocului comunist sovietic din Europa răsăriteană, dar şi alte ţări comuniste din America şi Asia), care au rămas fără corespondenţi de presă din România. Practic, la ordinul lui Ceauşescu, în mai puţin de 24 de ore au fost retraşi toţi corespondenţii de presă externi ai României (de la Scânteia şi Agerpres). Totul a început de la două scrisori expediate, în octombrie 1976, din Suedia, de corespondentul de la Paris, Paul Diaconescu. Prezentăm mai jos fragmente şi facsimile din cele două scrisori şi, de asemenea, alte documente care atestă proporţiile "cutremurului Diaconescu". Şi totodată, în premieră absolută, prezentăm lista completă a tuturor corespondenţilor de presă retraşi definitiv (împreună cu soţiile şi copii lor), în urma "defectări de la Paris". Pentru a nu supăra pe nimeni, în afară de "cazul Diaconescu" nu dezvoltăm niciunul dintre celelalte cazuri din reţeaua externă. A Scânteii şi, poate, chiar a Securităţii.
Cutremurul Diaconescu
"Suntem în viaţă. Suntem sănătoşi. Nimeni şi nimic din afara noastră nu ne-a forţat să ne expatriem. Dar, n-am avut de ales. Din motive de familie, am luat această decizie, conştienţi fiind de drama pe care o reprezintă pentru noi, pentru voi, pentru toţi cei care ne-au apreciat (...) Suntem conştienţi că, adresând aceste rânduri ţie, îţi impunem o sarcină grea, delicată, apăsătoare. Evident, vei arăta aceste rânduri oricui vei crede de cuviinţă (...) Un singur lucru te rugăm: să le menajezi pe mame, încearcă să le pregăteşti pentru această despărţire"! Sunt câteva fragmente dintr-o impresionantă şi relevantă scrisoare primită la mijlocul lunii octombrie 1976, din Suedia, de un important jurnalist de la Scânteia. Expeditorul era Paul Diaconescu, corespondentul Scânteii la Paris. Destinatarul era cumnatul expeditorului, respectiv Ioan Grigorescu, şi el fost corespondent la Paris, dar şi în alte capitale ale lumii. Dincolo de dramatismul ei, scrisoarea anunţa un fapt extrem de grav pentru sistemul comunist din România: defectarea corespondentului de la Paris, ieşirea din reţea dincolo de Cortina de Fier a unui om "verificat în timp" de "poliţia politică" tricefală: "Cadre - Partid - Securitate". O scrisoare, aşadar, care l-a făcut să turbeze pe Ceauşescu. Şi să tremure de frică pe cei de la Cadre, de la Partid, de la Securitate. Scrisorile din Suedia ale defectorului de la Paris, Paul Diaconescu, au declanşat un adevărat "principiu al dominoului" la Bucureşti. Şi pornirea tăvălugului Scânteii.
"Fuga" din Paris şi "exploxia" de la Bucureşti
"Dragă Nicu, Aseară, televiziunea suedeză a transmis filmul tău
EXPLOZIA
. Am constatat, astfel, că nu suntem chiar atât de departe, chiar dacă ne despart peste 14 grade de latitudine şi poate tot atâtea grade Celsius. Dar şi astea sunt relative (...) Va trece, desigur, o bună bucată de vreme până când vei înţelege mai bine sensurile hotărârii noastre. Mă tem chiar că ea face parte din acele hotărâri care scapă înţelegerii obişnuite, logicii elementare (...) Dar oricare ar fi explicaţiile, raţionale sau sentimentale, ne doare sufletul când ne gândim la voi, iar nopţile noastre nu le dorim nici duşmanilor"! Sunt alte fragmente dintr-o a doua scrisoare primită de scânteistul Ioan Grigorescu din Suedia. Este mai mult decât logic că şi această a doua scrisoare a ajuns la Securitate. Imediat, conducerea Scânteii a comunicat MI să ia act de renunţarea la adresele prin care se solicitase "prelungirea valabilităţii vizelor de ieşire-înapoiere în ţară" a corespondenţilor în străinătate. Punctul final a fost retragerea tuturor corespondenţilor.
Retragerea din Vest
Treisprezece. Acesta este numărul total al corespondenţilor de presă (scânteişti şi agerpresişti) retraşi peste noapte din capitalele lumii civilizate, la ordinul expres al lui Ceauşescu. Iată numele lor şi ale capitalelor ţărilor unde fuseseră trimişi la post. Din Washington (SUA) a fost retras Constantin Alexandroaie. De la Rio de Janeiro, Valentin Păunescu. De la Lima (Peru), Eugen Pop. Din Japonia, de la Tokyo, a fost rechemat în ţară Paul Diaconu. De la Beirut, Crăciun Ionescu. De la Cairo (Egipt), Nicolae N. Lupu. Din Atena a venit Ion Badea. De la Viena a fost chemat Corneliu Vlad. De la Roma, Radu Bogdan. Din Berlinul de Vest a fost retras Constantin Varvara. El îi ţinea locul şi corespondentului de la Bonn, Mircea Moarcăş, care fusese chemat în ţară, se pare, în urma unui scandal legat de "Europa Liberă" şi nu mai fusese "reinvestit" să plece "la post". De la Bruxelles a fost adus Nicolae Popescu Bogdăneşti. De la Londra a fost retras de urgenţă Nicolae Plopeanu. De la Paris nu a mai fost cazul pentru că de acolo pornise tăvălugul, de acolo defectase Paul Diaconescu şi, astfel,nu au mai fost trimişi niciodată corespondenţi în capitala Franţei, unde fuseseră prezente nume mari, adevărate legende ale presei precum Tudor Vornicu, Ioan Grigorescu sau Alexandru Gheorghiu (alias "Popa", alias "Adrăguţei", care a dispărut pur şi simplu, la un moment dat, cu bănuiala de ar fi fost una dintre celebrele "fantome" ale Securităţii).
Rechemaţii din Est
Corespondenţii Scânteii au fost rechemaţi şi ei din Est, din ţările comuniste, frăţeşti! De altfel este impropriu spus "corespondenţi din Est, deoarece, de fapt, este vorba de toate ţările comuniste, nu numai de Europa de Est. De aceea vom grupa în lista corespondenţilor Scânteii "din Est" şi reprezentanţi în ţări precum Cuba sau China, care nu aveau legătură neapărat cu Moscova. Aşadar, corespondenţii permanenţi ai Scânteii din Est, în 1976, erau următorii: la Moscova, Laurenţiu Duţă; la Varşovia, Gheorghe "Boris" Ciobanu (despre care se ştia în redacţie, aşa cum a declarat fostul scânteist Petre Zbârlea, că "Ciobanu era maior de Securitate"); Berlinul de Est - Constantin Varvara (care acoperea şi Berlinul de Vest); la Budapesta, Aurel Pop; la Belgrad, Simion Morcovescu (se ocupa şi de corespondenţa din Albania) şi la Sofia, C. Amariţei. În afară de aceştia, mai erau corespondenţii de la Pekin (Ilie Tecuţă, care ulterior a ales şi el libertatea "via Roma" şi a ajuns apoi la Vocea Americii) şi de la Havana (Victor Stamate). Ambii retraşi.
"Specialii", retraşi cu o singură excepţie: Moscova-CAER
În afară de ţările comuniste, din Europa şi de aiurea, un al treilea tronson de acreditare permanentă "în Est" viza postul de corespondent pe lângă CAER, celebra organizaţie cu sediul la Moscova, găzduită într-o clădire sub formă de carte. Corespondentul pe lângă CAER a reprezentat, după momentul '76, o "rara avis", o specie aparte, păstrată de Ceauşescu pentru a nu se compromite definitiv în ochii lumii. Acolo, la CAER, unde, până în '76, fuseseră menţinuţi permanent trei corespondenţi, Silviu Podină, Ambrozie Munteanu şi Eugen Ionescu, după '76, a mai continuat să fie trimis doar unul: Silviu Podină. Tot în catagoria "specialilor" erau şi corespondenţii din capitalele vestice unde fiinţau organisme internaţionale foarte importante: la Bruxelles (unde era "retrasul" Popescu Bogdăneşti) şi la New York, pe lângă ONU, unde, în afară de trimişii speciali la diverse sesiuni, îndeplinea funcţia de corespondent permanet C-tin Alexandroaie, rezidentul Scânteii de la Washington. Este de menţionat că, ulterior retragerii sale, Alexandroaie a ales şi el calea libertăţii cu prima ocazie când a fost trimis în exterior şi a ajuns corespondent la Washington pentru Europa Liberă. Povestea lui Alexandroaie şi a altor defectori scânteişti mai mult sau mai puţin celebri o vom prezenta în numărul următor.