Cum trebuie tratată teama românilor de vaccin și cât este vina medicilor pentru copiii nevaccinați

Teama nejustificată a românilor privind imunizarea copiilor a dus la reapariția unor boli pe care le consideram eradicate, iar rata din ce în ce mai mică a vaccinării se oglindește în statistici crunte: anul acesta, de exemplu, epidemia de rujeolă a ucis 14 oameni. Ultimul deces: o femeie de 34 de ani, din Giurgiu, cu comorbidități. Printre cei responsabili, spun anumite voci din sistem, se numără inclusiv medicii.

România se confruntă în ultima perioadă cu o situație din ce în ce mai alarmantă: rata vaccinării la nivel național scade dramatic de la un an la altul, iar noi ne aflăm în pragul unor epidemii de secol trecut. Cum ar putea fi convinși părinții să-și vaccineze copilul? Să depășească bariera prejudecăților, a temerilor nejustificate, să înțeleagă cu adevărat care sunt beneficiile imunizării, dar și riscurile unui refuz categoric? Printr-o comunicare cât mai simplă, directă, prin livrarea corectă a mesajului, printr-un discurs țintit pe efecte, prin demonstrații și dovezi clare. Este doar o variantă, nu rețeta succesului garantat. Însă, de undeva tot trebuie să plecăm, este de părere dr. Gindrovel Dumitra, coordonator al grupului de vaccinologie din cadrul Societatii Nationale de Medicina Familiei.

„Este bine ca multe dintre practicile pe care le-am avut şi le avem până în acest moment să se schimbe. De exemplu, comunicarea cu părintele în această perioadă este una dintre practicile care trebuie aduse la zi. S-au dezvoltat foarte multe elemente de comunicare între medic şi pacient, mai ales pentru adoptarea şi pentru schimbarea unor comportamente, astfel încât trebuie şi noi, la rândul nostru, să fim deschişi şi să putem să le achiziţionăm”, a explicat medicul.

Robb Butler, director al Diviziei de boli transmisibile, mediu şi sănătate din cadrul OMS Europa, a declarat pentru „Adevărul” că importanța influenței medicilor asupra părinților nu ar trebui niciodată subestimată, iar asta pentru că relația de încredere este fundamentală. „O parte din această încredere se bazează pe acordarea de timp pentru a explica lucrurile în mod cât mai clar. Trebuie să existe un dialog deschis - ascultarea este la fel de importantă ca și comunicarea informațiilor - iar părinții trebuie să simtă că-și pot exprima preocupările. Este normal să ai întrebări, însă asta nu înseamnă că o persoană se opune vaccinării. Lucrătorii din domeniul sănătății trebuie să fie pregătiți, fiind bine informați și încrezători, atât în cunoștințele lor, cât și în capacitatea lor de a comunica beneficiile vaccinării. În conversațiile cu părinții aceștia trebuie să-i asculte, să le recunoască preocupările, îngrijorarea și să ofere dovezi concrete și recomandări pe măsură”, a precizat oficialul, care se află în aceste zile în România invitat la a 31-a sesiune a Comitetului Permanent al Consiliului Regional al Organizației Mondiale a Sănătății.

Unde educație nu e, nimic nu e

O rată mică de vaccinare se înregistrează mai ales în zonele defavorizate, sărace ale țării, acolo unde șomajul este în floare, iar nivelul de educației scăzut. „Acolo unde nu este educație, nici sănătate nu prea este”, a explicat pentru „Adevărul” dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie. Practic, fără o educație nu solidă, ci de bază, nu putem avea o educație sanitară. Este ceea ce afirmă și sociologul Dan Petre, profesor universitar la SNSPA. „Pe primul loc în topul motivelor pentru care românii refuză vaccinarea aș pune nivelul redus de educație științifică. Lipsa de încredere în știință. Sistemul de învățământ nu este configurat în această direcție, pentru gândire critică, pentru logică, pentru gândire științifică. Și mă refer aici la primii ani de școală”. Apoi, continuă sociologul, se observă o scădere accelerată a încrederii românilor în autorități. În schimb, crește încrederea în părerea neavizată a celor din jurul nostru: familie, prieteni, colegi, cunoștințe, chiar vecini. „Am ajuns să nu mai avem încredere în autorități cât avem încredere în prieteni, rude, cunoștințe, vecini de bloc. Iar dacă cineva pe care îl cunoaștem ne spune să ne nu ne vaccinăm, este foarte probabil să n-o facem. Mai în glumă, mai în serios, influenceri există nu numai pe rețelele de socializare ci și pe scara blocului, pe strada sau în cartierul în care locuim”, a mai explicat el.

La un moment dat, vaccinarea era considerată una dintre cele trei mari descoperiri ale secolului precedent, alături de antibioterapie şi reechilibrarea hidroelectrolitică. „Numărul de persoane care au fost salvate de la moarte şi mai ales persoane care au reuşit după aceea să devină adulte prin evitarea multora dintre bolile copilăriei au constituit argumente pentru ca vaccinarea să fie una dintre cele mai importante invenţii ale secolului precedent”, a continuat dr. Gindrovel Dumitra. Însă nimeni nu bănuia pe atunci că vaccinarea va deveni în ochii multora un pericol și nu o salvare.

Ce anume alimentează această frică națională de vaccin, de unde a pornit isteria, cine sunt antivaccinistii și care ar trebui să fie rolul medicilor în ceea ce privește informarea și educația pacienților? „Deja discutăm în acest moment despre un fenomen sociologic”, mai spune medicul de familie. „De altfel, multe dintre fenomenele acestea noi deja le avem descrise şi începem să le transmitem către colegii noştri, medici de familie. De exemplu, sindromul Dunning-Kruger, prin care o persoană îşi autoevaluează propria competenţă în ceea ce priveşte un domeniu. Cu cât este mai puţin pregătită în domeniul respectiv, cu atât va fi mai hotărâtă şi mai sigură că este expertă în domeniul respectiv, iar pe măsură ce înaintează în aprofundarea acestui subiect descoperă că, de fapt, ştie din ce în ce mai puţin legat de subiectul în sine”.

De unde a pornit curentul antivaccinist

Isteria antivaccinării a început în anul 1997, când medicul britanic Andrew Wakefield a publicat „un studiu” potrivit căruia anumite vaccinuri pentru rujeolă și rubeolă ar declanșa autism în rândul copiilor. Însă, la o analiză mai detaliată, specialiștii au realizat că cercetarea nu avea nimic de-a face cu realitatea, iar medicul a fost exclus din comunitatea științifică. Însă ideea a rămas. Sămânța fricii fusese plantată adânc în conștiința multor părinți care au devenit din ce în ce mai sceptici. Pe de-o parte. Pe de altă parte aceste temeri inițiale, în loc să fie înăbușite, au fost manipulate de alții tot din interese personale. Iar cea mai mare frică, cea a reacțiilor adverse, s-a rostogolit ca un bulgăre și a prins ecouri dincolo de granițele țării. Până în România. „Există o temere în ceea ce priveşte reacţiile adverse. Vaccinarea, din păcate, este percepută ca un fenomen foarte delicat. De cele mai multe ori avem dificultăţi în a le explica părinţilor că, de fapt, interacţiunea organismului cu un agent patogen omorât, inactivat sau chiar bioatenuat se produce permanent în organismul nostru”, a mai menţionat dr. Gindrovel Dumitra. Potrivit acestuia, dezinformarea vine mai ales din zona de social media. „Spuneam că cea mai mare problemă o constituie tocmai teama de reacţii adverse. Uneori sunt definite, alteori nu sunt definite. De cele mai multe ori sunt dezinformări care circulă în social media şi problema fundamentală o constituie practic acest background şi anume faptul că percepţia în ceea ce priveşte rolul vaccinării este aceea că este ceva special, este ceva extraordinar pentru care trebuie să fim pregătiţi”, a mai precizat medicul.

Epidemie de rujeolă, ultimul deces: o femeie de 34 de ani cu comorbidități

Potrivit celui mai recent raport al Institutului Naţional de Sănătate Publică, în perioada 1 ianuarie 2023 - 21 aprilie 2024, în România au fost notificate 13.113 cazuri confirmate cu rujeolă, din care 14 decese (4 în judeţul Braşov, 4 în Municipiul Bucureşti, 2 în judeţul Argeş, 2 în judeţul Giurgiu, 1 în judeţul Mureş şi 1 în judeţul Sibiu).

Al 14-lea deces a fost în judeţul Giurgiu, fiind raportat la o femeie în vârstă de 34 de ani, cu antecedente necunoscute de vaccinare antirujeolică, având următoarele comorbidităţi: infecţie HIV/SIDA clasa C3, tuberculoză pulmonară, hepatită cronică cu VHB, caşexie.