Ce simt copiii când sunt bătuți de părinți. Răspuns șocant din partea unui psiholog: „Umilința este aceeași ca în cazul unui viol”

2 din 10 părinți români cred că educația copiilor se face prin bătaie. Este una dintre concluziile studiului „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural” 2024, realizat la comanda World Vision România. Psihologii consideră însă că traumele cu care cresc și se dezvoltă acești copii îi vor urmări pe viață și îi vor transforma și pe ei în viitori bătăuși. 

Copiii bătuți de părinți, traumatizați pe viață. Sursa foto: arhivă

Peste 19% dintre părinții chestionați consideră că uneori este nevoie să-ți bați copiii pentru a-i educa mai bine. Și mai grav este faptul că și cei mici consideră același lucru: 9% dintre copiii intervievați cred că bătaia chiar este ruptă din Rai, iar unde dă mama crește. 

De ce își bat românii copiii? Pentru că violența se află în ADN-ul lor. „Pe vremea dacilor, părintele care își lovea copilul era lovit de toți membrii familiei și, dacă fapta se repeta, mânca bătaie de la tot statul. Pe vremea comuniștilor, bătaia la români a devenit un obicei absolut firesc și a rămas integrat ca fiind normal. Revenind în prezent, există așa numitul efect transgenerațional, care ne ajută să înmagazinăm totalitatea păcatelor părinților și bunicilor noștri, a fricilor, a defectelor, a tulburărilor psihoemoționale”, explică psihologul Radu Leca. 

Cum percep copiii bătaia?

Cum resimt cei mici această agresiune din partea părinților?  Este o întrebare cu un răspuns foarte dur oferit pe care ni l-a oferit specialistul. „Faptul că românii își bat copiii reprezintă cel mai mizer act, construit pe aceeași structură fundamentală de umilință ca și pedofilia. Avem de-a face cu un raport de forțe care spune în felul următor: de fiecare dată când un copil este maltratat, în sufletul său această bătaie este egală cu un viol sau cu o perversiune sexuală. Copilul este afectat din punct de vedere emoțional aproape la fel”, explică psihologul. 

Nu există educație prin bătaie, există traumă prin bătaie și atât, a mai precizat specialistul. Prin agresiune fizică, obiectivele părinților ar putea fi atinse, însă asta nu este educație. Este doar teroare: „La fel ca și în cazul olimpicilor români care, în vremea comunismului, mâncau bătaie până câștigau o medalie de aur. La fel și în cazul acesta: copilul este bătut până când furnizează rezultatele pe care părintele le dorește de la el”.

Copilul bătut azi, viitorul bătăuș de mâine

Ce se întâmplă, în timp, cu acești copii? „Bătaia aplicată de cel care ar fi trebuit să-i iubească, adică mama sau tata, reprezintă cea mai mare umilință pe care copiii o pot înregistra. Și îi transformă psihoemoțional, ducându-i în anxietate profundă sau depresie profundă. Alături de violul prin bătaie, sau bătaia prin viol, avem de-a face o îndepărtare a copiilor de școală, de religie. Ei vor căuta refugiu din fața realității în rețelele sociale, jocurile online și în consumul de stupefiante”, continuă psihologul Radu Leca. Mai mult decât atât, copiii maltratati azi de părinți, în sânul familiei, vor prelua acest model de educație și-l vor aplica la rândul lor propriilor lor copii: „La fel ca în cazul copiilor cu părinți alcoolici sau toxicomani, copiii maltratați ajung să considere bătaia ca fiind o normalitate. Prin urmare, o vor aplica și ei, la rândul lor, când vor ajunge adulți vor deveni părinți”.  

Psiholog: „Un agresor va rămâne agresor toată viața”

Toți părinții care își bat copiii intră sub incidența tulburărilor de furie, a tulburărilor afective și, evident, a tulburărilor psihiatrice, a mai precizat specialistul: „Atunci când un părinte ridică mâna, avem de-a face cu cea mai importantă formă de clacare psiho-emoțională în prezența unui diagnostic psihiatric a părintelui. Părintele care își lovește, își bate, își maltratează, își domină prin violență copilului este un părinte ce ar trebui oricând să facă parte din colectivul de pacienți ai spitalelor de psihiatrie. Ei sunt niște oameni profund bolnavi și nu ar trebui să mai fie sub nicio formă niciodată alături de acei copii”.

Pot fi acești oameni tratați și videcați de furie și agresivitate? Din păcate, nu, mai spune psihologul, căci o persoană agresivă va rămâne agresivă toată viața. Rare sunt situațiile când ceva din comportamentul acestui individ se mai poate schimba în bine. „Există aici două răspunsuri. Cel oficial și cel neoficial. Cel oficial, susținut de toți psihologii acreditați, spune așa: vom susține întotdeauna ca terapia cu un părinte furios să aibă prioritate, acesta să beneficieze de toată înțelegerea și ajutorul de care noi suntem capabili. Scopul este respectarea binelui superior al copilului, iar intervenția terapeutică trebuie să susțină integrarea părintelui în interiorul familiei”. Dar există și un răspuns neoficial, despre care specialiștii se feresc să vorbească:  „În majoritatea cazurilor în care vorbim despre violență în interiorul familiei, făptașul repetă actul de violență chiar la șase, 12, 14, 24 de luni de la începutul terapiei. Deci, cumva, nu funcționează nimic. E de păcat și e degeaba”, a mai precizat specialistul.