Cabinet cu plata

De vreo saptamana medicii de familie din Bucuresti, dar si din alte orase, sunt greu de gasit. Cand ajung totusi la cabinet, ii vezi rupti de oboseala. Abia isi mai tin ochii deschisi. E si normal: au

De vreo saptamana medicii de familie din Bucuresti, dar si din alte orase, sunt greu de gasit. Cand ajung totusi la cabinet, ii vezi rupti de oboseala. Abia isi mai tin ochii deschisi. E si normal: au stat de la miezul noptii la primarie, sa depuna cerere pentru cumpararea sediului. De, "se dau" spatiile comerciale si e pacat sa scape chilipirul. Povestea e insa putin mai complicata, iar in final si medicii, si pacientii s-ar putea sa constate ca ies pacaliti din aceasta afacere. Timp de un deceniu, medicii au protestat ca in practica privata sunt asimilati unor SRL-uri. Exact in baza unor legi pentru SRL-uri ar trebui acum sa-si cumpere cabinetele. Insa acestea le-au fost incredintate cu chirie zero tocmai fiindca li se recunostea rolul social, in comunitatea locala. Moral vorbind, ar fi o noua terfelire a statutului, de data asta autoimpusa. Legal, este greu de realizat. Cabinetele au fost incredintate primariilor pentru servicii de utilitate publica. Medicii le-au primit de la primarii, in folosinta, pentru ca aveau contract cu Casele de Asigurari, ca sa deserveasca "gratuit" populatia inscrisa pe lista. Practic, este un proces inutil. Interferenta proprietatii private in ecuatia amintita mai sus nu-si are locul. Daca apare, atunci se pierde motivatia contractului privilegiat intre "familist" si Casa de Asigurari. Oricine devine indreptatit sa aspire la banii Asigurarilor. Iar "oricine" inseamna, de fapt, marile policlinici private, eventual organizate ca lanturi, care vor rade micii medici "individualisti", pentru ca pot oferi servicii integrate si au un capital sensibil mai mare. In cel mai bun caz, noii proprietari pot spera sa lucreze "la patron", dupa falimentul inevitabil. Grupurile interesate in preluarea cabinetelor din centru (unde gasim dispensare in cladiri evaluate la milioane de dolari) sau politicienii avizi de publicitate au vandut iluzii doctorilor. Chipurile, acestia n-ar avea siguranta pastrarii cabinetului, daca ramane in posesia statului. Buun. Intr-o tara in care abia-abia se inchide un salon ineficient din zece, brusc, s-ar renunta total la medicina primara. Ca sa ce? Cui si cum sa fie transferate cabinetele, de au medicii o grija in plus sa si le "protejeze"? Abia ca legatura cu statul, sau, de fapt, cu sistemul public, ii fereste de faliment, asa cum am mentionat. In plus, spatiile comerciale au trebuit vandute pentru ca neprivatizarea lor incuraja coruptia. Functionarii primariei le stabileau chirii dupa grosimea spagii, nu dupa vad. Spatiile medicale sunt oferite gratis, numai e nimic de discutat aici. S-a mai argumentat ca investitii nu se pot face, vezi Doamne, din cauza ca medicii nu sunt proprietari... Sa fim seriosi. Ecograful se strange intr-o servieta, trusele medicale si mobila incap intr-un portbagaj. Iar medicul de familie s-a numit asa pentru ca se deplaseaza acasa la... familii, nu pentru ca are gresie frantuzeasca pe holul cabinetului. In ce masura il privesc pe pacient toate aceste probleme? Intr-una singura: daca se vor vinde cabinetele, in orice forma se va intampla acest lucru, mai devreme sau mai tarziu pretul, ca in orice afacere, va fi platit de "client". Adica de cetatean.