Boala cu care luptam e nepasarea

ne spune Dana Nastase, sustinatoarea activa a programului de prevenire a cancerului de san

- V-ati implicat in campania care are ca subiect cancerul mamar inca de anul trecut, cand aceasta a debutat, de altfel, in Romania. De ce? - Sunt multe probleme in care mi-as dori sa ma implic si sa-i ajut cumva pe cei afectati. Vreau sa-i sprijin pe cei care actioneaza in acest sens si care au gasit deja solutii. Dar cancerul de san e un subiect special, mai delicat... O persoana draga mie a fost afectata si am inteles atunci ce inseamna aceasta suferinta. Asa ca mi-am propus sa le fiu alaturi, sa le ajut cum pot eu pe femeile aflate in aceasta situatie. A mai existat un motiv, la fel de important, care m-a facut sa nu stau deoparte. Stiu ca exista in Romania multe femei care, pur si simplu, nu stiu sa lupte cu boala asta: nu le-a invatat nimeni. Asta inseamna ca nu stiu s-o descopere din vreme, atunci cand inca exista sanse de vindecare. Mai mult chiar, sunt femei care nu au acces la servicii de sanatate si atunci abandoneaza din start orice speranta. Ele sunt tinta noastra. Trebuie sa ajungem la ele cu orice pret. - Credeti ca e suficient ca Muzeul Enescu sa fie luminat in roz pentru ca aceste femei sa se bucure de o sansa in plus? - Fara indoiala ca nu vindeca o mana de fundite sau cateva reflectoare, fie ele si roz. Dar, astfel, noi am vrut sa facem dintr-un eveniment, un semnal. Un gest de incurajare. Un mesaj ca ele nu trebuie sa lupte singure. Stim cu totii ca, adesea, un cuvant bun face minuni. Cancerul este o boala in evolutia careia psihicul are un rol esential. Daca persoana afectata se simte sprijinita, inconjurata de prieteni, de familie, atunci boala se dezvolta mai lent, iar simptomele sunt mai putin devastatoare. Am incercat, in acelasi timp, sa atragem atentia celor care pot ajuta efectiv, oferind resurse si sa generam astfel un suport concret, palpabil. In fine, evenimentul a fost si un semnal de solidaritate, fiindca nenumarate cladiri emblematice din lume se imbraca in lumina roz in cadrul acestei campanii. Asa ca, vedeti, rozul Casei Enescu isi are rostul lui. Dincolo de granite geografice sau culturale, suntem cu totii oameni si suferinta ne uneste. - In ce calitate ati participat la eveniment? De sotie de prim-ministru? - In calitate de femeie si de mama! Poate ca dumneavoastra ati uitat ca eu am doi copii, doi baieti? Sunt evenimente care imi aduc aminte zilnic de asta. Nu sunt presedinte al fundatiei, pentru ca nu mi se pare ca o functie de acest tip poate acoperi complexitatea problemei. Iar ca sotie de premier... sa spun asa, nu am nici o vina! Faptul ca lumea devine mai atenta la un eveniment atunci cand se implica o sotie de demnitar este o realitate. O realitate care ma obliga, care imi confera un soi de responsabilitate, pe care nu-mi permit sa o ignor. - Ce ar trebui sa stie femeile ca sa se poata apara de aceasta maladie? - Sa aiba grija de ele. Sa invete ce inseamna autoexaminarea, care e un lucru esential, fiindca asa poti detecta cel mai usor si cel mai rapid primele semne ale bolii. Sa fie foarte atente, fiindca un simplu gest ca acesta le poate salva viata. Ar mai trebui sa invete sa apeleze cat mai repede la un medic atunci cand simt ca ceva e in neregula. Principala victorie asupra unei boli este sa-i spui pe nume. De fapt, boala cu care ne luptam noi in primul rand este nepasarea. Pentru asta organizam toate aceste actiuni, pentru ca toate femeile sa stie ce au de facut. De multe ori, nu cancerul ia vietile omenesti, ci nepasarea. Necunoasterea unor semnale si ignorarea lor fac ca timpul sa treaca in favoarea bolii, iar boala nu iarta. Le-as mai spune femeilor din Romania sa nu-si piarda niciodata speranta. Bunica mea avea o vorba: "Daca te uiti numai la soare, n-are cum sa te ajunga umbra". As vrea ca toate femeile din Romania sa auda aceasta vorba si sa invete sa lupte pentru viata lor.