Poveşti cu bunici de la bloggerii şi cititorii „Adevărul“: „Cred cu tărie că pentru o societate sănatoasă avem nevoie de Bunici şi de dragostea lor!“
0
Poveştile cu bunici continuă pe adevarul.ro, acolo unde atât bloggerii, cât şi cititorii "Adevărul" au dat curs invitaţiei noastre de a se lăsa purtaţi, înapoi, pe aleile copilăriei.
Cristian Nicolae Balan, cititor "Adevărul", ne-a trimis o poveste despre bunica Ilinca şi bunicul Gheorghe, alături de un prolog mişcător: "Cred cu tărie că pentru a avea o societate sănatoasă, membrii ei trebuie să beneficieze de o copilărie frumoasă, au nevoie de Bunici şi de dragostea Bunicilor!"
Unul dintre cititorii "Adevărul", Valentin Ştefan, a publicat pe pagina de povestea lui Valentin, trimisă tocmai din Durham, Carolina de Nord.
Câteva reacţii de la cititorii "Adevărul"
Gavril Bâle comentează la povestea "Dilema bunicii:„Să te pup sau să te plesnesc?!“
"Foarte frumoase toate poveştile cu bunici! lumea care a fost a lor şi din care ne-am înfruptat şi noi dispare cu viteză de supersonic! bunicii de astăzi nu mai au vreme de poveşti ori, poate nici nu ştiu poveşti frumoase!"
Cristian Rotaru a fost impresionat de povestea intitulată "O curte uscată, fără de copii"
Mi-ai trezit nostalgia vremurilor de alta data si m-am intristat. La Iasi mi-am facut si eu toate vacantele, identice cu ale tale,cu aceleasi preocupari,cu strabunici si bunici ce s-au dus de curind,doar ca eu,in amintirea acelor timpuri,am construit o casa noua in locul celei batrinesti, unde s-au mutat parintii mei,din Bucuresti,iar acum scriu de acolo,unde sunt in concediu,si unde al meu copil,in virsta de 10 ani,se da cu sania,exact cum faceam si eu cind eram ca el. Am vrut sa simta macar un sfert din ce-am simtit eu,si cred ca am reusit asta.Cara lemne,da mincare la iepuri,asta vara la ajutat pe tata la cosit si la carat lucerna,si multe altele.Nici calculator,nici net,nici jocuri,nimic nu-i mai trebuie de cind am ajuns aici,si sunt foarte multumit de bucuria lui. Felicitari pt postare. Craciun cu bine.
Andrei Pavel povesteşte despre bunica lui Angela, într-un comentariu la Viral de început de secol
Pe BUNICA mea o chema Angela. S-a nascut in Franta si-a venit in Romania din dragoste, pentr-un roman, bunicul meu. A venit sa iubeasca si sa sufere in Romania, ca un roman, ani de razboi si de comunism. A facut foamea si nu-mi aduc aminte sa-mi fi spus vreodata cat de bine i-a fost in Franta. Bunica mea a fost romanca. O romanca mandra. Mi-e dor de bunica mea asa cum mi-ar placea sa le fie dor de mine viitorilor mei nepoti. CRACIUN FERICIT tuturor !
Poveşti de la bloggerii "Adevărul"
Jurnalista bunica Cecilia, pe care o pierde şi o regăseşte din când în când.
Bunica iar m-a uitat. Sinapsele sunt deconectate. Şi îmi vine, la fel cum Mircea a făcut în „Orbitor”, să îmi lipesc capul de părul ei alb şi să îi visez toate visele. Toată viaţa ei.
Claudiu Leonte şi-a amintit de bunica lui, Maia, muza care i-a îndreptat paşii către bucătărie:
"Din mâinile ei bătătorite şi brăzdate de viaţă, de război şi de munca câmpului, pâinea se năştea asemenea unui răsărit de soare: glorioasă şi înduioşătoare," scrie el pe blogul său de pe adevarul.ro.
bunicii din Goranu care i-au oferit "şapte ani de acasă magici".
"I-am iubit cel mai mult pentru că am primit de la ei cel puţin şapte ani de poveste."
Crăciunul l-a făcut pe specialistul în economie, Marian Duşan, să-şi amintească de sărbătorile din Macea, pe când avea 10 ani, chiar înainte de Revoluţie.
"La Macea, vreau să vă spun că noi copiii “am făcut” Revoluţia. Ne luam săniile la spinare, ne urcam în vârful derdeluşului şi zbieram din toţi rărunchii, în timp ce ne dădeam drumul la vale: “Ceauşescu şi poporul ne-au furat televizorul”, descrie el pe blogul său de pe adevarul.ro.
Înainte ca fotbalul şi presa să-i devină principalele preocupări, povesteşte Lucian pe blogul său.
Vocea inconfundabilă a filmelor, Irina Margareta Nistor, îşi aminteşte cu nostalgie de copilăria din comunism, atunci când bunicul, îmbrăcat în costum de Moş Crăciun, pentru a părea cât mai veridic în faţa nepoatei, şi-a aprins o pipă. Dar ghinionul a făcut ca barba falsă să ia foc, iar micuţa Irina să descopere pentru prima dată cine este Moş Crăciun.
"Nu lipseau bunătăţile bunicii, o cofetăreasă neîntrecută, la zilele mari, cu cozonacul cu stafide, frământat ore la rând, cornul cu nucă şi cel trandafir, „vişinata” din cireşe amare," scrie Irina Nistor pe blogul său de pe adevarul.ro.
mamaia ei, care-i cosea o trăistuţă dintr-un ştergar colorat, ca mai apoi să plece împreună la colindat în sat.
Mamaia mea nu doar că îmi făceam trăistuţă, dar de fiecare dată când frământa cozonacii şi îi aşeza în forme, pregătea unul mic şi pentru mine, un cozonăcel rotund, crescut într-o cănuţă din metal, copt în sobă.
Tânăra scriitoare străbunei Lenea, care a trăit la poalele Nehoiului după ce inundaţiile din '40 au lăsat-o să alunece la vale.
"Am rămas însă cu amintirea caldă a străbunei, pe care am vrut să v-o arăt şi vouă, atât de vie, de fragilă şi de rumenă. În seara asta, am pregătit sarmalele într-o oală de lut, după obiceiul ei, şi mi-am adus aminte de vorbele sale: „Dar tu învaţă să potriveşti mâncarea şi-or să te iubească toţi”.
Scriitoare şi bloggeriţă pe adevarul.ro, despre bunicul pe care l-a cunoscut abia la 17 ani, dar care i-a devenit, în timp, cel mai bun prieten şi cel care, într-o seară, i-a înmânat un dar de nenuitat: o vioară.
Cînd a murit, nu mi-au spus. Trecuseră mulţi ani, eram în Bucureşti. La cîteva zile după ce l-au îngropat, am sprijinit cu spatele Palatul Telefoanelor, să nu se mai clatine.
Cititorul Janos a scris despre bunicul său, într-un comentariu pe adevarul.ro:
"Îmi aduc aminte cu mare plăcere de bunicul din partea mamei, Doamne Iartă-l! Mămica îl poreclise hanchi. Mă iubea tare mult şi io pe el, îl vizitam destul de des, chit că locuia cam departe de noi,la Piteşti! Îi drept că mă ademenea de multe ori cu bani, spre exemplu când am dat examen la facultate îmi promisese o Dacie dacă intru. Din pacate, n-a fost să fie!"
Pe pagina de povestea emoţionantă a lui Cezar Paul-Bădescu:
"Aşa era şi Moşu meu dacă înlocuieşti pescuitul cu mersul în pădure. Organiza întreceri între mine şi fratiorul meu, care călca mai multe clăi. A... şi cel mai tare ne plăcea să spălăm hainele la ştiubei.... Doamne ce amintiri frumoase:)"
Cititorul "Adevărul", Ralucăi Moisă:
"Oricat de straniu ar putea sa para, si eu stiu povestea cu baiatul si cu sarpele... tot de la bunica mea. Desi din poze, Bunica din articol era poate de varsta mamei mele. Iar bunica mea... era cu o generatie inainte. Ei bine, si copilaria mea a fost dominata de teama de sarpele cuibarit in stomac . Si desigur, scos cu lapte clocotit... Chiar nu auzisem pana atunci ca serpii ar avea asemenea preferinte culinare. Copilaria mea a fost in intregime bucuresteana si pe asfalt. Sunt a 4-a generatie de targoveti..."
Vă propunem, de-acum înainte, să faceţi o incursiune în trecut, fie printr-un comentariu pe adevarul.ro, în secţiunea “Poveşti cu bunici”, fie să ne trimiteţi textele voastre, însoţite de fotografii, la adresa de e-mail contact@adevarul.ro. Ne găsiţi şi pe pagina de Facebook "Poveşti cu bunici" , unde puteţi posta amintiri şi poze dragi. Cele mai frumoase istorii de la cititori şi bloggeri vor fi publicate şi în ediţia de print, şi pe adevarul.ro.
Citiţi poveştile cu bunici ale jurnaliştilor de la "Adevărul":
„Doamnă, pe Brebenel nu-l spală nimeni la fund!”
Tristeţea celui de-Al Doilea Război Mondial: de la Odessa la Munţii Tatra
O iubire cât o viaţă: Nelu şi Ana
Se încarcă comentariile...
