Analiză „Oamenii fac pur și simplu un pas în spate”. De ce nu ies românii în stradă, deși sunt tot mai dezamăgiți de stat

Doar câteva zeci de oameni au ieșit săptămâna trecută în stradă după ce Nicușor Dan a decis să-i ia apărarea șefului SPP, Lucian Pahonțu. Nici scandalul privind capturarea justiției nu a reușit să adune mai mult de câteva mii de oameni, într-un moment în care, cu doar câțiva ani în urmă, teme similare puteau mobiliza sute de mii de persoane. Ce s-a schimbat în societatea românească și de ce oamenii sunt tot mai puțin dispuși să iasă în stradă? Sociologul Antonio Amuza explică pentru „Adevărul” de ce protestele și-au pierdut forța, în condițiile în care dezamăgirea față de instituții s-a accentuat, iar nivelul de trai a crescut.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Amploarea protestelor din România a scăzut considerabil în ultimii ani, cel puțin în comparație cu mobilizările masive din urmă cu un deceniu. Pe 5 martie 2017, aproximativ 600.000 de oameni au protestat în România și în străinătate împotriva Ordonanței 13 și a PSD-ului lui Liviu Dragnea. Se estimează că, în ciuda vremii potrivnice, peste 1 milion de oameni au protestat în acele zile. 

Nu a fost prima mișcare de acest gen. În urma tragediei din clubul Colectiv, câteva zeci de mii de oameni au protestat în stradă față de lanțul de complicități care a dus în cele din urmă la moartea a 65 de persoane. În cele din urmă, Victor Ponta a demisionat din funcția de prim-ministru, iar Cristian Popescu-Piedone din cea de primar al Sectorului 4.

O mișcare socială despre merdenea, nu despre justiție

În prezent, astfel de mobilizări par tot mai greu de imaginat, iar probleme care altădată adunau sute de mii de oameni, cum este cazul justiției, abia reușesc să adune în stradă câteva mii de oameni. Un exemplu care arată cât de mult s-a schimbat felul în care oamenii reacționează la subiectele publice. Dezbaterea despre merdenea versus croissant a strâns multă energie în spațiul public, în timp ce teme care îi afectează direct pe oameni au rămas fără o reacție comparabilă. Antonio Amuza spune însă că fenomenul are mai multe explicații.

„Vedem mișcări sociale de alte naturi, inclusiv dezbaterea recentă cu merdeneaua versus croissantul. Chiar dacă subiectul este destul de amuzant, cred că ne poate ridica un semn de întrebare. De ce, pentru cauze mai degrabă legate de starea noastră de bine și de lucrurile care ne afectează în mod direct, nu există același aplomb? Nu vreau neapărat să simplific exagerat explicația. Lucrurile nu sunt niciodată atât de simple și, clar, există chestiuni complexe care pun bazele pentru genul acesta de mișcări sociale. Pe de altă parte, sunt niște tușe care ar trebui să ne ajute să simplificăm felul în care privim societatea și interesele oamenilor", a explicat Antonio Amuza.

Una dintre aceste explicații este scăderea încrederii în clasa politică. Fenomenul apare constant în barometrele de opinie și nu mai ține de o anumită tabără. Electoratul poate avea simpatii politice diferite, însă neîncrederea în clasa politică a devenit larg răspândită.

„Una dintre ele este nivelul tot mai scăzut de încredere, evidențiat de sociologi și de numeroase voci din spațiul public, care au subliniat faptul că oamenii sunt tot mai dezamăgiți de clasa politică în ansamblul ei. Nu vorbim despre tabere care, la final, au poziții complet diferite. Pe teme politice, chiar dacă oamenii se asociază unor simpatii politice sau unor grupuri ideologice, dezamăgirea este, până la urmă, o caracteristică pe care o regăsim la cetățeni în ansamblul lor, în raport cu clasa politică. Faptul că vedem în barometrele sociologice această constantă în ultimii ani poate fi o explicație pentru care oamenii nu simt cu adevărat că vocea lor poate să conteze, să contribuie la schimbarea sau la mersul lucrurilor", a explicat Antonio Amuza.

Anularea alegerilor prezidențiale este unul dintre momentele recente care au accentuat această neîncredere, însă Amuza spune că ar fi greșit ca întreaga schimbare să fie pusă pe seama unui singur eveniment.

„Sigur că avem o serie de momente și evenimente din trecutul recent care, la rândul lor, au contribuit la această erodare a încrederii. Putem să începem sau nu neapărat de la momentul anulării alegerilor. E greu de spus dacă acesta a fost principalul punct de cotitură. Dar concluzia mea, ca cercetător, este că, cel puțin în legătură cu acel moment și cu toate celelalte care au urmat, s-a născut o altă formă de dezamăgire, care are și ancore politice, dar este, în primul rând, o dezamăgire instituțională și față de tot ce provine din zona aceasta instituțională", a explicat Antonio Amuza.

„Oamenii fac un pas în spate”

Această neîncredere nu mai produce însă automat protest. Reacția este tot mai des retragerea din spațiul civic și refuzul de a mai avea încredere în mesajele venite dinspre instituții.

„Mai simplu spus, în momentul în care mesajele încep să curgă, indiferent de natura lor, dinspre instituții publice, reacția oamenilor este mai degrabă una de pas înapoi, de retragere, de rupere. Nu vor să se asocieze cu tipul acela de idei, chiar dacă, la o analiză rațională, multe dintre explicațiile care provin din această zonă instituțională pot să fie în beneficiul cetățeanului. Este o reacție mai degrabă negativă, dar nu în sensul unui protest. Asta ar fi explicația pentru care oamenii nu apar acolo. Mai degrabă este vorba despre o dezangajare civică", a explicat Antonio Amuza.

Sociologul vorbește în acest context despre anomie socială, adică retragerea individului din relația civică cu statul. Iar consecințele pot fi mai serioase decât simpla lipsă a protestelor.

„Aș merge până într-acolo încât aș pune sub lupă anomia socială. Mai simplu spus, oamenii fac pur și simplu un pas lateral, un pas în spate, în tot ce înseamnă implicare civică, nemaijustificându-și rolul în relația cu statul. Și asta, de fapt, devine periculos din toate punctele de vedere, inclusiv pentru reziliență, pentru identitate culturală și așa mai departe", a explicat Antonio Amuza.

În ultimul deceniu, justiția a fost una dintre temele care au mobilizat cel mai puternic societatea. Astăzi, însă, această temă nu mai produce aceeași reacție. Protestele repetate și rezultatele lor au erodat încrederea că ieșirea în stradă poate schimba lucrurile.

„Asta aș spune că este, într-o formă simplificată, una dintre cauzele pentru care oamenii nu se mai strâng cum se strângeau odinioară. Mai există și o explicație legată de evenimentele care ar trebui să genereze această combustie. Tema justiției sau oricare alta cred că, într-o oarecare măsură, a devenit caducă. Nu mai reușește să ofere combustia unei mișcări sociale ca altădată, pentru că nu s-au îndeplinit o serie dintre speranțele celor care au folosit aceste teme în trecut ca motivație pentru schimbare", a explicat Antonio Amuza.

Pentru ca oamenii să revină în stradă ar trebui să apară motive noi sau să fie rezolvate problemele pentru care au protestat deja. Când aceleași cauze rămân nerezolvate ani la rând, apare întrebarea dacă protestul mai are vreun efect.

„Ar trebui să se întâmple altceva. Pe de o parte, ar trebui să apară alte motive, iar pe de altă parte ar trebui să se întâmple lucrurile pentru care oamenii au protestat. Dar să protestezi atât de mult timp pentru niște cauze care par aproape solidificate, calcifiate, dacă vreți, la nivel de stat, cred că îi face chiar și pe cei mai înverșunați dintre protestatari să se întrebe în ce măsură protestul lor mai contează", a explicat Antonio Amuza.

Această dezamăgire îi afectează inclusiv pe cei care au ieșit în trecut în stradă fără să fie parte dintr-un nucleu militant.

„Și atunci unii probabil pur și simplu nu mai participă. Sigur că sunt și oameni care participă din logica apartenenței la un anumit grup, la comunitatea oamenilor care protestează. Este și asta o explicație, dar nu cred că este definitorie. Este mai degrabă vorba despre dezamăgirea oamenilor în ansamblul lor, inclusiv a celor care nu protestau în mod obișnuit, dar care considerau că astfel de gesturi pot avea un efect. În acest moment, ei primesc cumva o explicație pentru care participarea lor la astfel de proteste nu mai schimbă lucrurile", a explicat Antonio Amuza.

Românii o duc mai bine, iar asta schimbă calculul

Există și o explicație care ține de schimbările din viața de zi cu zi. Nivelul de trai a crescut, iar acest lucru poate reduce disponibilitatea oamenilor de a-și asuma costurile și riscurile unui protest. Amuza spune că schimbarea este observată mai ales de românii care pleacă din țară pentru perioade mai lungi și revin acasă.

„Sociologic, dacă ne uităm cu instrumentele pe care le avem, lucrurile se schimbă în societate. Cei care sunt poate mai conștienți de asta sunt românii care pleacă din țară pentru o perioadă mai îndelungată, revin și văd niște schimbări. Românii o duc mai bine decât acum șase, șapte, opt ani. E posibil ca lucrul acesta să influențeze și starea de apatie din societate. Una dintre explicațiile pentru lipsa acestei «combustii» poate fi și nevoia mai redusă a oamenilor de a protesta atunci când lucrurile individual le merg mai bine", a explicat Antonio Amuza.

Când situația personală este stabilă, interesul pentru schimbarea sistemului poate scădea. Oamenii ajung să pună mai mult accent pe propriile resurse și pe ceea ce pot controla individual decât pe sprijinul pe care îl pot primi din partea statului.

„Când ți-e bine, poate că principala ta prioritate nu este să-ți fie și mai bine. Predictibilitatea ta este asigurată la nivel individual. Eu mai degrabă aș lega această situație de măsura în care oamenii resimt că acțiunile lor individuale sunt mult mai importante pentru propriul viitor decât orice formă de sprijin sau de garanție care provine din partea statului", a explicat Antonio Amuza.

Această schimbare are însă și o consecință pentru stat. Dacă oamenii ajung să creadă că viitorul lor depinde în primul rând de propriile decizii, instituțiile devin tot mai puțin relevante în ochii lor.

„Cred că această dezangajare are legătură și cu faptul că, mental, oamenii își exersează un rol individual mult mai important decât ar putea să o facă statul. Și asta este o explicație a felului în care statul eșuează în încercarea lui de a contribui, până la urmă, la viitorul oamenilor. O contribuție pe care mulți o consideră aproape neimportantă, dacă nu chiar dezamăgitoare", a explicat Antonio Amuza.

Există, în același timp, o contradicție în raportarea românilor la stat. Mulți își doresc un stat cât mai puțin prezent, însă protestul presupune tocmai cererea unei intervenții mai puternice a statului pentru rezolvarea unei probleme.

„Cumva, așteptarea oamenilor este ca statul să fie tot mai mic. Există o logică de tipul acesta, un mental colectiv liberal ca ideologie, dar, în același timp, protestele presupun și un rol al statului mult mai important", a explicat Antonio Amuza.

Cine mai poate scoate oamenii în stradă?

La protestele împotriva OUG 13, Klaus Iohannis a devenit una dintre figurile asociate cu mobilizarea din stradă. Astăzi, spune Amuza, lipsește un lider capabil să adune în jurul său nemulțumirile foarte diferite din societate.

„Absolut, contează, în sensul în care cred că este o criză de leadership politic în general. Leadership-ul politic înseamnă, printre altele, să poți să strângi toate ideile într-o singură direcție și să arăți unor oameni cu așteptări diferite o cale comună. În acest moment, cred că este destul de clar pentru majoritatea cetățenilor că oferta politică din România a eșuat grav în acest sens. Nu a oferit o figură, și nu vorbesc neapărat despre carismă, ci despre un mesaj, despre un personaj care să poată îngloba toate aceste lucruri în sensul unei soluții", a explicat Antonio Amuza.

Lipsa unui astfel de lider lasă loc pentru figuri care reușesc să canalizeze nemulțumirea, chiar dacă nu oferă neapărat soluții politice viabile. Amuza vede aici și una dintre explicațiile pentru susținerea de care s-a bucurat Călin Georgescu.

„Poate că acesta este și unul dintre motivele pentru care o parte dintre români a fost atât de atașată de imaginea lui Călin Georgescu. Indiferent dacă avea sau nu potențialul de a fi un bun politician, reușise cel puțin să difuzeze aceste caracteristici de coagulare a emoțiilor într-o direcție", a explicat Antonio Amuza.

În același timp, problema începe mult mai devreme, în interiorul partidelor și în modul în care acestea își aleg și promovează liderii. Dacă promovarea politică nu se face pe criterii de competență și performanță, distanța dintre cetățeni și clasa politică va continua să crească.

„Este foarte greu de umplut acest gol în condițiile în care felul în care se face recrutarea în zona politică nu este pe criterii de competență, performanță sau de orice altă natură. Organizațiile politice nu se preocupă în mod real de performanțele individuale ale liderilor și, în felul acesta, să-i propulseze pe cei mai buni dintre ei. Nu se întâmplă asta. Oamenii sunt evident conștienți de acest lucru, îl observă și, prin urmare, se vor simți tot mai puțin reprezentați de acești lideri ai politicii românești", a explicat Antonio Amuza.