Pahonțu și minciuna de stat

Ancheta Recorder a scos în evidență câteva adevăruri dureroase, căci sunt nerezolvate, nici până acum, cu privire la Revoluție. Voi spune câteva cuvinte despre cazul Pahonțu.

Lucian Pahontu, seful SPP Foto: Inquam

Ce sare în ochi, la prima lectură a declarațiilor olografe ale fostului locotenent Pahonțu, în prezent general (cu patru stele) în rezervă, este lipsa de corectitudine. Deși recunoaște că a fost și la Casa Scânteii, și la Cina, și pe Bd Bălcescu etc, este ca și cum ar fi fost la o simplă plimbare. Nu se spune un cuvințel despre zecile de persoane ucise prin împușcare, despre sutele de răniți și, probabil, miile de arestați.

A doua impresie, odată ajunși cu lectura la final este că avem o uriașă problemă logică: el declară că nu a avut muniție, nici militarii din subordinea lui, și că deci nu avea cum să facă uz de armă.

Ca să vedem minciuna, să spunem clar un lucru: pe data de 17 decembrie, duminică după-amiza, s-a declarat alarmă de luptă parțială, adică indicativul Radu cel Frumos, prin care toate cadrele militare au fost chemate în unități, s-a distribuit muniție de război (patru încărcătoare de pistol mitralieră și un încărcător de pistol Carpați, 7,65 mm, aflat în dotarea cadrelor). Armamentul și muniția au fost ținute și mânuite conform legilor și regulamentelor, se depuneau în rastel pe semnătură, se luau din rastel pe semnătură atunci când se pleca în misiune etc.

Această situație a durat până la căderea comunismului, adică pe data de 22 decembrie, la prânz; dar chiar și atunci armamentul a avut exact aceleași mijloace de a fi folosite. Singura excepție a fost că începând cu 22 decembrie după-amiaza, trupele Ministerului de interne au fost reintroduse în cazarmă, iar militarii din MAN au preluat un fel de control al acestora.

Ce vreau să spun este că în noaptea de 21/22 decembrie, lt. Pahonțu nu avea cum să fie în misiune cu plutonul lui de securiști fără armanent și muniție. Abia după căderea lui Ceaușescu trupele de securitate au fost obligate să depună armele și muniția.

Semnul clar că Pahonțu se contrazice conștient (deci nu e vorba despre vreun lapsus, uitare sau altceva) este că el scrie în finalul declarației: ,,Nici noi cadrele și nici militarii nu am avut muniție la el (sic!), muniția se afla în lăzi sigilate. La întoarcerea în unitate muniția a fost verificată și predată. Menționez că nu a fost lipsă nici un cartuș.”

Pe de o parte, se spune că nici cadrele, nici trupa nu au avut muniție și, simultan, se spune că la întoarcerea în cazarmă muniția a fost ,,verificată și predată”. Dacă nu aveau muniție, cum au predat-o? Dacă s-a predat muniția, cum de se spune că nu au avut muniție?

A treia idee pe care vreau să o subliniez este că la numirea în funcția de șef al SPP, în 2005, Pahonțu ar fi trebuit să depună o declarație pe propria răspundere că nu a activat în poliția politică și nu a fost colaborator al Securității (oricât de ciudat ar suna asta pentru un ofițer de securitate!). Înclin să cred că acea declarație nu s-a dat niciodată, cel puțin oficial. E posibil să o fi scris de mână, să o fi arătat-o lui Băsescu și, gata, s-a reglat. E posibil, pe de altă parte, ca declarația să fi ajuns la altcineva (care putea, ulterior, să îl șantajeze cu ea).

Dar nu doar președintele Băsescu a fost complice la minciuna lui Pahonțu, ci și președintele care a urmat, Klaus Johannis și încă un președinte, Nicușor Dan, începând cu 2024. Cu alte cuvinte, de 21 de ani minciuna de stat s-a perpetuat.

Cum nu există legea lustrației, nu există urmări penale cu privire la Pahonțu. Deci, nici măcar acum, în caz că CNSAS se va autosesiza și va face o anchetă, chiar dacă o instanță judecătorească se va pronunța și va constata că funcția de șef al SPP încalcă regula necolaborării cu poliția politică, generalul Pahonțu nu va primi nicio sancțiune, nici măcar obligația de a demisiona (nu ai cum să nu te gândești la uluitorul caz de incompatibilitate din cazul Fritz – o faptă care nu există a fost sancționată de trei ori (subliniez: de trei ori) ultima în sens retroactiv ca să piardă mandatul de primar).

Ar mai fi multe de spus în contextul declarației date de Pahonțu cu ceea ce a urmat din partea președintelui Nicușor Dan – cum este mult mai mult de scris, las pe episodul următor, căci aici lucrurile sunt nu doar complicate, ci și foarte grave.