VIDEO ONU: Crime împotriva umanităţii în Fâşia Gaza / Urmează Moldova

VIDEO ONU: Crime împotriva umanităţii în Fâşia Gaza / Urmează Moldova

Mii de civili au fost ucişi sau răniţi, terorizaţi sau abuzaţi. Consiliul ONU pentru drepturile omului a adoptat o rezoluţie prin care aprobă raportul Goldstone, un document ce acuză armata israeliană, dar şi grupările palestiniene, de comiterea de crime de război şi crime împotriva umanităţii în cadrul ofensivei desfăşurate în Fâşia Gaza, iarna trecută. Cazul nu este singular.

Programul pentru Dezvoltare din cadrul Naţiunilor Unite a avertizat asupra consecinţelor pe care ofensiva militară din Gaza le va avea pe termen lung. Estimările preliminare arată că 4.000 de locuinţe, între 600-700 de întreprinderi, 24 de moschee şi 10 conducte de apă au fost distruse, în urma operaţiunilor întreprinse de armata israeliană între 27 decembrie 2008 şi 18 ianuarie 2009, în Fâşia Gaza. Potrivit Organizaţiei Mondiale de Sănătate, 8 spitale şi 26 clinici  au fost, de asemenea, afectate.

Victime în rândul populaţiei palestiniene

Războiul din Gaza s-a soldat cu moartea a 1.417 de palestinieni, cei mai mulţi dintre ei fiind civili. Potrivit Ministerului palestinian al Sănătăţii, 320 de copiii cu vârste mai mici de 18 ani, 116 femei, 111 bătrâni, 12 medici şi patru jurnalişti se numără printre cei care şi-au pierdut viaţa în ciocnirile de atunci. Printre cei răniţi, se numără 1.890 de copii şi 200 de adulţi.



Raportul Goldstone

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a cerut guvernului său să prezinte propuneri pentru amendarea legilor internaţionale ale războiului, după publicarea raportului Goldstone. Atât Israelul, cât şi Hamas au respins acuzaţiile din raport.

Raportul (care are 600 de pagini) analizează toate cazurile de încălcare a drepturilor omului şi a dreptului internaţional comise în contextul operaţiunilor militare din Gaza în perioada decembrie 2008 şi ianuarie 2009. El va fi examinat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la începutul lunii noiembrie.

Controversata rezoluţie a criticat dur Israelul pentru că nu a reuşit să coopereze cu misiunea Naţiunilor Unite, condusă de juristul din Africa de Sud, Richard Goldstone.



Referitor la Israel, rezultatul cercetărilor în opinia judecătorului Richard Goldstone:

În baza probelor de care dispunem am ajuns la concluzia că există dovezi convingătoare în privinţa comiterii de către Israel, în cadrul operaţiunilor sale militare, a unor grave încălcări ale dreptului internaţional, atât ale dreptului internaţional umanitar cât şi ale prevederilor cu privire la drepturile omului. Forţele combatante israeliene au comis crime de război şi probabil chiar crime împotriva umanităţii.

Raportul ONU documentează crimele comise de forţele combatante israeliene în mare parte sistematic şi cu premeditare. Aceasta ar confirma rapoartele organizaţiilor israeliene şi internaţionale pentru drepturile omului precum "Amnesty International", "Human Rights Watch", "B'Tselem", precum şi controversatele declaraţii ale unor soldaţi israelieni publicate de cotidianul „Haaretz“.

Referitor la palestinieni:

Crimelor organizaţiei Hamas îi sunt consacrate mult mai puţine pagini, deoarece s-ar fi soldat cu sensibil mai puţine victime şi ar fi provocat mai puţine distrugeri decât cele comise de armata israeliană.

Nu există nicio îndoială: rachetele au fost lansate în scopul de a ucide şi răni persoane civile precum şi de a distruge instituţii civile. Acestea sunt grave crime de război şi, posibil chiar crime împotriva umanităţii, a declarat Goldstone.

Israelul a condamnat adoptarea de către Consiliul ONU de la Geneva pentru drepturile omului a raportului Goldstone, apreciind că acesta este un obstacol în procesul de pace în Orientul Mijlociu şi va încuraja terorismul în lume.

La 3 iunie 2008, în cadrul Conferinţei de la Praga, „Conştiinţa europeană şi comunismul”, a fost adoptată o declaraţie, pornind de la următoarele premise:

• ideologia comunistă este direct responsabilă pentru crimele comise împotriva umanităţii,

• conştientizarea crimelor împotriva umanităţii comise de regimurile comuniste pe tot continentul trebuie să lumineze

• există similitudini substanţiale între nazism şi comunism în privinţa caracterului lor oribil şi groaznic şi a crimelor lor împortiva umanităţii,

cere:

•  recunoaşterea faptului că multe crime comise în numele comunismului trebuiesc considerate crime împotriva umanităţii spre a servi ca şi avertisment generaţiilor următoare, la fel cum crimele naziste au fost apreciate de către Tribunalul din Nürnberg,

• atitudine responsabilă din partea parlamentelor naţionale în ceea ce priveşte recunoaşterea crimelor comuniste ca fiind crime împotriva umanităţii, ceea ce conduce la legislaţie adecvată şi la monitorizarea parlamentară a acestei legislaţii.

URSS, vinovată de crime împotriva poporului ucrainean şi împotriva umanităţii

Parlamentul European a adoptat textul unei rezoluţii care califica drept "crime împotriva poporului ucrainean şi împotriva umanităţii" marea foamete din 1932-1933, în care milioane de ucraineni au pierit, ca urmare a politicilor deliberate ale fostei URSS şi ale dictatorului ei, Iosif Stalin.

Textul, votat de majoritatea eurodeputaţilor reuniţi la Strasbourg, recunoaşte aceasta foamete cunoscuta sub numele deHolodomor (exterminare prin foamete) ca fiind o crima abominabila indreptata impotriva poporului ucrainean şi împotriva umanităţii.

Rezolutia "condamnă ferm actele comise împotriva populaţiei rurale a Ucrainei, acte caracterizate prin exterminare şi violări masive ale drepturilor omului şi ale libertăţilor", exprimând totodata "simpatia faţă de poporul ucrainean, victima acestei tragedii".



Dispariţiile din Cecenia

Potrivit organizaţiei pentru drepturile omului “Human Rights Watch",  dispariţiile sistematice ale civililor din Cecenia  reprezintă "o crimă împotriva umanităţii". HRW a acuzat autorităţile ruse de scunderea acestui fenomen.

Raportul referitor la Cecenia cuprinde mărturii şi amănunte despre aceste dispariţii, în timp ce Rusia încearcă să convingă întreaga comunitate internaţională că situaţia "s-a normalizat" în republica din Caucaz.

HRW denunţă faptul că nici o persoană nu a fost pedepsită. În ultimii ani au fost deschise 1.800 de anchete, dar nici una nu s-a finalizat cu o sancţiune.

Rusia deţine tristul record de lider mondial la capitolul disparitii forţate, potrivit HRW. O persoană este arestată de agenţi ai statului, iar autorităţile neagă detenţia, ascunzând orice informaţie despre soarta acesteia.

Astfel, persoana în cauză iese de sub protecţia legii. Guvernul rus cunoaşte amploarea problemei, dar nu face nici un efort pentru a aduce vinovaţii în faţa justiţiei.

În majoritatea cazurilor, aceste dispariţii sunt puse la cale de "membri ai fortelor federale ruse sau, tot mai frecvent, de forţele cecene pro-ruse subordonate trupelor federale.

HRW cere Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul ONU să "ia măsuri urgente în conformitate cu gravitatea fenomenului" şi "să adopte o rezoluţie prin care să condamne dispariţiile forţate în Cecenia". Organizaţia face apel către  Rusia să solicite mai multor instanţe ale ONU să investigheze cazul din Cecenia.



Deportările staliniste

Regimul totalitar sovietic a folosit deportările ca metodă de promovare a politicii în sfera socială şi în sfera politicii externe. Erau deportaţi oamenii care nu conveneau regimului din motive ideologice. Familii întregi, copii, bătrâni, oameni bolnavi,  au fost urcaţi în vagoane şi duşi în regiuni puţin prielnice sau chiar neprielnice pentru viaţă. În schimb, cei rămaşi se transformau în oameni docili şi aserviţi puterii, declara Anatol Petrenco, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova pentru cotidianul Jurnal de Chişinău.

Istoricul Anton Moraru descrie cu exactitate modul în care operau securiştii:

Arestările s-au făcut noaptea cu forţele soldaţilor veniţi în sate cu maşinile. Unii cetăţeni care au încercat să scape cu fuga au fost împuşcaţi. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi duşi în Siberia de gheaţă. Toate bunurile – casele, utilajul ţăranilor deportaţi – au fost transmise în colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofiţerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulţi dintre gospodarii deportaţi nu au mai revenit în patrie, au fost împuşcaţi pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor în numele construcţiei viitorului luminos al întregii omeniri

, adaugă Petrenco.



Dosarul fostului lider bosniac Radovan Karadzici, la T.P.I.

Radovan Karadzici este inculpat de TPI pentru 11 capete de acuzare printre care genocid, persecuţii, exterminări, crime, deportări, acte inumane sau luare de ostatici, pentru rolul avut în războiul din Bosnia, soldat cu 100.000 de morţi.

El este considerat "creierul" şi unul dintre principalii responsabili ai acestui război prin care dorea să formeze "Serbia Mare" în care să includă peste 60% din teritoriul Bosniei, susţinut de generalul Ratko Mladici, în continuare căutat.

În calitate de comandant al forţelor sârbe din Bosnia, este responsabil şi pentru asediul din Sarajevo, care în trei ani şi jumătate a făcut 10.000 de victime. Cele mai grave acuzaţii au legătură cu trei dintre cele mai tragice episoade ale războiului din Bosnia  - genocidul din Srebreniţa, asedierea Sarajevo şi reţinerea a mii de civili în lagăre din Prijedor.

În martie 1992, după ce a fost ales la preşedinţia Republicii sârbe a Bosniei, a planificat, incitat, ordonat sau în orice alt mod a ajutat la planificarea persecutării musulmanilor din enclava Srebreniţa.

Karadzici a planificat o campanie prelungită de bombardamente şi tiruri izolate împotriva civililor, pentru a-i menţine pe localnici într-o stare de teroare constantă. Karadzici se face vinovat şi de închiderea a mii de civili croaţi sau musulmani în lagăre în care condiţiile erau "inumane". 



Violenţele de la Chişinău ar putea fi condamnate de C.I.P

Un număr impresionant de tineri au ajuns la secţia de psihiatrie şi neurologie în urma bătăilor suferite în comisariatele de poliţie din Chişinău. Dosarele medicale ale acestor tineri sunt ţinute secrete, dar, potrivit legii, ele pot fi accesate în cazul unui proces de judecată.

Represiunile de la Chişinău, comise în mod sistematic şi organizat de guvernarea comunistă asupra populaţiei civile, în timpul cărora au fost constatate cazuri de omor, violuri, violenţe sexuale şi vătămare gravă corporală şi mentală, sunt catalogate drept crime de război şi crime împotriva umanităţii.  şi trebuie pedepsite în conformitatea cu prevederile dreptului internaţional.

Mii de civili au protestat anul acesta în Piaţa Marii Adunări Naţionale, scandând lozinci anticomuniste, împotriva lui Vladimir Voronin şi presiunii de la Chişinău.