Riscurile modernităţii

Zilnic ne scoatem sanatatea la mezal fara sa ne dam seama Scoate nasul din calculator că-ţi strici ochii! Mai lasă celularul! Acoperă-ţi mijlocul c-o să răceşti! Stai drept! Sfaturi

Zilnic ne scoatem sanatatea la mezal fara sa ne dam seama

Scoate nasul din calculator că-ţi strici ochii! Mai lasă celularul! Acoperă-ţi mijlocul c-o să răceşti! Stai drept! Sfaturi băbeşti sau realităţi medicale? Am încercat să aflăm cât temei au temerile faţă de modernitate şi dacă trecem nepăsători pe lângă riscuri reale ale vieţii cotidiene.

Dacă se spune că tot ce e bun în viaţă e imoral, ilegal sau îngraşă, am putea fi tentaţi să zicem că tot ce e nou şi la modă face rău, afectează echilibrul organismului sau chiar favorizează apariţia cancerului. Dincolo de cazurile extreme prezentate la ştiri, dracul nu e chiar aşa de negru, dar rânjeşte de pe ecranul telefonului mobil, din reclama la costume de baie sau din haosul traficului. Zilnic ne supunem senini unor riscuri mărunte, pe care nu le luăm în calcul, provocate de modă, tehnologie sau stilul de viaţă modern.

Moda nu e altceva decât o epidemie indusă, spunea scriitorul irlandez George Bernard Shaw. Ea ne face să adoptăm anumite atitudini şi haine, indiferent de părerea obiectivă pe care o avem despre acestea. Aşa se face că multe dintre lucrurile care se află în prezent în modă sunt mai benefice pentru imaginea noastră decât pentru starea de sănătate. Aşa sunt pantofii cu toc înalt, tenul bronzat sau tricourile scurte combinate cu blugii cu talie joasă. Pantofii eleganţi, cu toc înalt, sunt un "must have" în garderoba oricărei femei care se respectă.

Purtaţi pentru mai mult "ştaif" în ţinutele oficiale, sau preferaţi de femeile scunde pur şi simplu pentru efectul de înălţare instantanee, ei sunt departe de a fi cei mai buni prieteni ai picioarelor noastre. Purtătoarele de tocuri pot face monturi, deformări ale piciorului prin apariţia unei excrescenţe dure pe articulaţia degetului mare. Aceasta este doar prima fază, şi ea destul de dureroasă. Ulteiror leziunile pot avansa cu răsfirarea oaselor metatarsiene şi pot afecta întreaga regiune, cu deformări foarte mari şi dureroase, avertizează Nicolae Efimov, medic ortoped la Spitalul Universitar CFR Nr. 2 din Bucureşti. Monturile trebuie tratate încă de la început, bolnavul trebuie să se adreseze cât mai curând medicului. Boala se tratează chirurgical. Intervenţia e mai simplă dacă se face într-un stadiu mai puţin avansat.

Cauzele apariţiei bolii sunt şi genetice (persoane care au o calitate slabă a ligamentelor şi o conformaţie a piciorului ce predispune apariţia deformaţiilor), sociale şi ponderale, doarece presiunile exercitate asupra picioarelor unei femei de 90 de kilograme sunt mult mai mari decât dacă aceasta nu depăşeşte 50-60 de kg. Totuşi, monturile sunt adesea asociate cu portul pantofilor cu tocuri înalte şi vârf ascuţit, ce determină creşterea riscului apariţiei bolii.

Medicul ortoped le sfătuieşte pe femei să se uite bine la mamele şi bunicile lor pentru a vedea dacă acestea au avut astfel de probleme. Portul pantofilor cu toc poate afecta şi vascularizaţia venoasă, mai ales cea a gambei, şi poate duce la apariţia varicelor, spune dr. Efimov. De asemenea genunchii nu mai au o dinamică normală la statul pe tocuri şi încep să sufere, la fel ca şi şoldurile şi coloana lombară.

Cel mai bun sfat este ca mersul pe tocuri să fie limitat la ocazii speciale şi să se evite portul zilnic al pantofilor cu toc mai mare de 5 cm.

Moda tricourilor scurte, bombă cu efect întârziat

"O să ai probleme mai târziu", le spun femeile mai în vârstă fetelor care poartă tricouri scurte şi pantaloni cu talie joasă, care lasă la vedere zona mijlocului, "şalele", chiar şi pe timp de iarnă. O vestimentaţie "absolut condamnabilă", spune ortopedul Nicolae Efimov care avertizează că pot apărea probleme la nivelul coloanei şi organelor perineale şi abdominale. Şi medicul ginecolog Daniel Popescu de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" spune că le recomandă cu orice ocazie domnişoarelor să îşi acopere mijlocul. Motivele nu sunt de ordin estetic, ci legate de sensibilitatea zonei: lăsată neacoperită şi liberă la diferenţele de temperatură, poate apărea o Boală Inflamatorie Pelviană (BIP), care implică, printre altele, inflamarea ovarelor, trompelor uterine şi vezicii urinare. Afecţiunea se instalează în timp şi nu mai dă înapoi decât foarte greu, după un tratament de lungă durată. Persoanele sensibile resimt imediat simptomele afecţiunii - dureri, sângerări, stare de neplăcere în zona pelviană -, dar cele mai robuste trec cu vederea durerile şi boala se poate instala în formă cronică, moment în care ele devin cliente permanente ale unui serviciu de ginecologie.

"Când eşti tânăr, nu te gândeşti la problemele de sănătate", ci mai mult la atracţia pe care o poţi exercita faţă de sexul opus, spune medicul Daniel Popescu. Zona pelviană trebuie însă protejată, în ciuda modei, deoarece boala are sechele grave, printre care şi infertilitatea.

Folosite anapoda, chiar şi tehnologiile banale ne pot face rău

Viaţa ni se pare acum greu de imaginat fără tehnologie şi uităm că ea n-a existat dintotdeanua. Unele semnale de alarmă merită însă trase, şi medicii sunt primii care o fac. Nelipsit din orice poşetă şi din orice sat, telefonul mobil, altădată numit "celular", a împlinit luna trecută 11 ani de viaţă pe plaiurile mioritice. Numărul de abonamente la serviciile de telefonie mobilă se ridică la 19,5 milioane, de la adulţi la copii de grădiniţă, cu o rată de penetrare de 90,5% (adică 90,5 cartele la 100 de locuitori). Datele statistice raportate de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei indică faptul că majoritatea abonaţilor au câte două abonamente, fie la acelaşi operator, fie în reţele diferite. Telefonia mobilă a depăşit-o de mult pe cea fixă. Numărul total de linii telefonice conectate era anul trecut de 4,1 milioane, circa 19 linii telefonice la 100 de locuitori.

Motiv de îngrijorare crescândă printre utilizatori, care nu se pot însă decide să renunţe la folosirea lor, mobilele au o influenţă dovedită asupra organismului şi sunt un pericol, spune prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful secţiei Neurochirurgie de la Spitalul de Urgenţă "Bagdasar-Arseni" din Bucureşti, preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie şi vicepreşedintele Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Neurochirurgie (WFNS). Studii realizate în Suedia au arătat că folosirea intensivă a telefonului mobil la aceeaşi ureche produce dureri de cap, migrene, sindrom vertiginos (ameţeli), insomnii şi modificări ale atenţiei. La peste o oră de convorbiri pe zi telefoanele mobile devin periculoase, şi oricine poate observa că după trei-patru ore de vorbit apare o încălzire la nivelul urechii. "Înseamă că celulele auditive suferă prin suprasolicitare. Undele electromagnetice se focusează ca şi cum ai trage cu kalaşnikovul asupra celulei auditive şi celulei nervoase", spune prof. dr. Ciurea.

Undele electromagnetice emise şi recepţionate de telefoanele mobile atacă nu numai celula nervoasă, ci şi învelişul ei, celula glială, îi "sparg scutul". Dacă celula glială e atacată, îşi poate modifica structura până la tumora glială. Departe de a spune că telefoanele mobile provoacă cancer, neurochirurgul remarcă înmulţirea tumorilor cerebrale. Dacă în urmă cu 10 ani veneau la consult unul-doi pacienţi cu asemenea probleme pe săptămână, acum vin cinci-zece pe zi. "Ceva se întâmplă", fie că e vorba de stres, influenţa mediului, creşterea temperaturii sau telefonie. De altfel, un studiu realizat în Australia a dovedit apariţia de tumori intracraniene în dreptul urechii (neurinom acustic) la persoanele care folosesc telefonul mobil mai multe ore pe zi. Alte studii au arătat că mobilul provoacă mici tulburări de ritm cardiac dacă este ţinut la piept. Cu cât organismul e mai tânăr, cu atât este mai expus la undele electromagnetice. Ele produc la copii un sindrom de atenţie împrăştiată şi lipsă de concentrare (ADHD).

SOS celula nervoasă

Cele care transmit undele electromagnetice către telefoanele mobile sunt antenele GSM sau releele, pe care nici măcar berzele nu îşi fac cuib. Știu ele ce ştiu! Prof. dr. Vlad Ciurea spune că e dovedit internaţional că antenele sunt periculoase pentru toate fiinţele vii, dar în România ele sunt montate deasupra blocurilor de locuinţe, şcolilor sau spitalelor. Releele ar favoriza prăbuşirea rezistenţei organismului deja invadat de boală, scăderea apărării acestuia. Ministerul Sănătăţii susţine că valorile densităţii de putere a câmpului electromagnetic măsurate într-o serie de locuri din România sunt de peste cinci ori mai mici decât valoarea limită maximă admisă. "Nu există motive de îngrijorare privind efectele câmpurilor electromagnetice generate de antenele de comunicaţii, inclusiv cele de telefonie mobilă, asupra sănătăţii", a declarat luna trecută ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu.

Asociaţia pentru Protecţia Cosumatorului susţine însă că în unele ţări valorile maxime ale densităţii câmpului electromagnetic sunt de câteva mii de ori mai mici decât nivelul maxim permis în România. În plus, studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, citate de autorităţile române, nu ţin cont de expunerea îndelungată la radiaţii electromagnetice. "Telefonul mobil e ca şi căsătoria, un rău necesar", spune prof. dr. Ciurea. E necesară pentru că "ne scoate şi ne salvează din situaţii critice." Problemele apar însă odată cu factorul timp.

"Nu e bine să ne expunem.E ca la tsunami: putem scăpa sau putem fi luaţi", spune medicul. Câteva sfaturi merită reţinute pentru protejarea de efectele nedorite ale telefoanelor mobile. Prof. dr. Vlad Ciurea spune că e mai bine să dai telefon decât să primeşti şi că nu e bine să ţii aparatul în acelaşi loc, ci e preferabil să-l muţi de colo-colo, din geantă în buzunar şi din buzunar pe masă. Sistemele hands-free ne protejează de undele electromagnetice, dar numai cele cu fir. Sistemele bluetooth sunt la fel de periculoase ca şi telefoanele în sine.

În plus, vorbitul la telefon în spaţii închise, de exemplu în maşină, nu este indicat.Cel mai important sfat ar fi totuşi să vorbim mai puţin la telefon. Dacă nu folosim telefonul mobil mai mult de o oră pe zi, ne putem considera în afara pericolului. Uşor de zis, dar greu de făcut pentru unele persoane, mai ales pentru medici, poliţişti, jurnalişti sau alte persoane ale căror profesii îi obligă să fie oricând gata să sară "la datorie". Obiceiul dormitului cu telefonul mobil la capul patului sau chiar în pat, pe post de ceas deşteptător, e "cea mai mare greşeală", în opinia profesorului Vlad Ciurea. Aparatul este un emiţător de unde electromagnetice. "Cei care vor să aibă creierul liniştit" îşi închid telefoanele. "Protejaţi-vă celula nervoasă pe care v-a dat-o Dumnezeu, cu care puteţi învăţa, gândi, crea şi construi", este mesajul medicului.

Problemele legate de mobil apar odată cu factorul timp. Nu e bine să ne expunem. E ca la tsunami: putem scăpa sau putem fi luaţi... Protejaţi-vă celula nervoasă pe care v-a dat-o Dumnezeu, cu care puteţi învăţa, gândi, crea şi construi
prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea

Mai multă odihnă pentru mouse

Bănuit de efecte dezastruoase asupra ochiului uman, calculatorul şi mai ales monitorul nu "strică ochii" propriu-zis, cum spun gurile rele. O veste bună, mai ales pentru cei care nu se pot despărţi de calculator în activitatea profesională şi chiar ies cu laptopul la cafenea. Monica Pop, directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, spune chiar că oftalmologii le indică copiilor cu probleme de reeducare a vederii să lucreze la calculator. Deşi nu provoacă afecţiuni grave, utilizarea computerului poate duce totuşi la probleme minore. Persoanele care stau mult în faţa ecranului clipesc mai rar iar lacrimile, secreţiile oculare, se evaporă mai repede şi apare sindromul de ochi uscat, jena oculară. Aceasta poate fi combătută uşor, prin aplicarea de lacrimi artificiale, explică medicul oftalmolog Radu Iulian Burcin de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

O altă problemă cauzată de lucrul la calculator, asociată însă şi cu cititul, este "acomodaţia prelungită". Cei care nu se pot desprinde de ecran, fie că lucrează, se joacă sau navighează pe internet, îşi forţează cristalinul şi muşchii din interiorul ochiului şi astfel apare oboseala oculară. "Ochiul nu e făcut pentru a privi la 30 de centimetri distanţă, trebuie să privească şi în depărtare. Altfel, e ca un aparat de fotografiat care rămâne blocat cu focusul aproape", spune Burcin. Soluţia este să facem pauze de 5-10 minute la o oră şi să privim în depărtare.

Pe lângă ochi, calculatoriştii şi internauţii riscă să-şi afecteze muşchii şi oasele gâtului şi spatelui, dar şi articulaţia pumnului, care stă mereu pe mouse, spune ortopedul Nicolae Efimov. "Lucrul la calculator presupune o atenţie şi o poziţie încordate. Zona spatelui şi a cefei e cea mai frecvent afectată şi dă durereile cele mai mari." Dacă muşchii nu se mişcă, sângele stagnează şi rămâne fără oxigen, ceea ce duce la apariţia acidului lactic în exces şi se produce un fel de ferbră musculară. Din cauza încordării musculaturii suferă şi articulaţiile dintre vertebre, în principal apofizele articulare. Singurul lucru înţelept de făcut este... tot o pauză. După jumătate de oră sau o oră de lucru, două-trei minute de mişcat gâtul, spatele şi umerii pun sângele în mişcare şi reoxigenează zona. Cazurile de dureri de spate şi ceafă cauzate de poziţia la calculator sunt foarte frecvente, spune Efimov. Dintre bolnavii activi cu probleme de spate pe care-i consultă acesta, peste 70 % recunosc o cauză legată de zilele lungi petrecute în faţa computerului.

Șoricelul cu sau fără fir, atât de util utilizatorilor de computere, poate aduce şi el probleme articulare. Tensionarea tendoanelor duce la o iritare a sinovialei - membrana care îmbracă tendoanele şi canalele prin care alunecă acestea - şi apar durerile. Membrana iritată secretă în exces lichidul sinovial, cel ce asigură "alunecarea" articulaţiilor, şi se produce creşterea volumului încheieturii mâinii. Aceasta poate fi remediată cu o faşă elastică sau un unguent altiinflamator, iar dacă umflătura nu cedează, soluţia e chirurgicală. Aşa că lăsaţi din când în când mouse-ul să se odihnească şi faceţi pauze, deoarece efecte temporare ale poziţiei încordate la calculator se pot permanentiza şi în timp se ajunge la afecţiuni care nu se mai vindecă prea uşor.

Căştile "insert" fac praf auzul

Unul dintre cei mai populari producători de dispozitive tip mp3 player de pe piaţă oferă utilizatorilor posibilitatea de a seta nivelul maxim de volum permis al aparatelor. Prea puţini cumpărători bagă însă de seamă opţiunea, şi sunt chiar deranjaţi că aparatul "nu se aude mai tare". Volumul ridicat al muzicii ascultate la mp3 playere, mai ales prin căştile "insert", care se introduc în canalul auditiv extern, poate avea însă efecte nocive asupra urechii şi auzului.

"Intensitatea sunetului poate provoca distrugerea celulelor receptoare de auz din urechea internă", avertizează medicul Mădălina Georgescu de la Institutul de fono-audiologie şi chirurgie funcţională O.R.L. prof. dr. Dorin Hociotă. În cazul căştilor "supraorale", care se pun peste urechi, sau a difuzorului, intră în funcţiune mecanismele fiziologice de protecţie a auzului, situate la nivelul urechii externe (pavilionul şi conductul auditiv extern). Introducerea căştii în ureche elimină însă aceste mecanisme, iar sunetul poate provoca leziuni grave.
"Trauma sonoră" se produce în urma expunerii de peste opt ore pe zi la sunete de peste 80 de decibeli.

Conversaţiile de zi cu zi au 60 de decibeli, dar pe stradă sau în metrou, posesorii de mp3 playere dau muzica mai tare din cauza zgomotului mare de fond. Sunetul de mare intensitate atacă şi distruge celulele ciliate externe din urechea internă, responsabile cu amplificarea şi apariţia senzaţiei de auz la nivelul creierului.

Astfel, victima nu mai aude sunetele şi trebuie să dea volumul mai tare. Trauma sonoră prin expunere prelungită este ireversibilă. Odată distruse, celulele nu se mai refac. În timp, leziunea se extinde pe toată lungimea urechii interne şi apare hipoacuzia (diminuarea simţului auzului), iniţial doar la frecvenţe acute şi apoi pe toate frecvenţele. "Afecţiunea este din ce în ce mai frecventă, mai ales în rândul tinerilor, deşi pe vremuri apărea doar la cei care aveau profesii prin care stăteau foarte mult într-un mediu cu mult zgomot (forjori, sticlari)", explică Mădălina Georgescu.

La concerte, intensitatea sunetului este de asemenea mult mai mare decât cea suportată în mod normal de urechea umană. Cei care comentează după concerte că "s-a auzit prea încet" ar trebui să-şi amintească că ţiuitul care le răsună în urechi este sunetul specific de suferinţă al celulelor auditive, ceea ce înseamnă că s-a produs o traumă sonoră acută. Unele celule îşi revin spontan, pentru că durata unui concert nu este foarte mare, şi senzaţiile dispar, dar în alte cazuri este nevoie imediată de tratament.

Poate părea ciudat, dar soarele şi sportul ne pot deveni duşmani

Pielea bronzată a intrat în modă în anii '20-'30, când celebra Coco Chanel s-a întors de pe malul Mediteranei cu pielea într-o nuanţă aurie. "Entuziasmul general faţă de bronz a crescut odată cu justificarea privind sănătatea recâştigată la soare. Era vremea când tuberculoza se trata prin cure heliomarine, la fel şi rahitismul", spune dermatologul Mihaela Leventer, preşedintele Societăţii Române de Medicină Estetică. Mai târziu, "pielea bronzată a simbolizat timp liber, vacanţe însorite şi bani pentru acestea". De aici a început să aibă succes şi surogatul, bronzul obţinut prin expunerea mai ieftină, la solar. Expunerea la ultraviolete naturale sau artificiale nu este însă un sport lipsit de riscuri, avertizează medicul. Lumina îmbătrâneşte prematur pielea, apar ridurile şi petele, vinişoarele din piele se dilată şi poate apărea cuperoza pe ten (boala care se manifestă prin roşeaţă) sau telangiectaziile (linii fine roşii şi violete) pe orice altă zonă a pielii.

Tot de la soare, numărul aluniţelor creşte, apar keratoze solare (pete cafenii care treptat cresc în volum şi devin escrescenţe aspre) şi, în cel mai rău caz, cancerul cutanat. "Ultravioletele deteriorează ireversibil structura celulelor din piele, afectând AND-ul şi creşte astfel riscul apariţiei cancerului de piele", spune dr. Mihaela Leventer. "Riscul creşte exponenţial dacă persoana respectivă a stat la soare de la vârste fragede."

Expunerea copiilor la soare, între orele 11.00 şi 16.00, este considerată extrem de periculoasă de medici. Și pentru adulţi, riscul este destul de mare. Statistic vorbind, unul din zece adulţi poate face un cancer cutanat, iar vârsta medie de debut este 30-40 de ani. Solarul este şi mai periculos decât soarele natural, iar singurele soluţii de bronzare lipsite de riscuri sunt cremele şi loţiunile autobronzante.

Chiar dacă ne protejăm de razele solare cu creme, umbreluţe şi şepci şi mai ales nu facem plajă la mijlocul zilei, razele soarelui ne pot atinge fără să vrem, într-o zi de cumpărături prin oraş. "Expunerea întâmplătoare la soarele urban duce la îmbătrânirea diferenţiată a pielii", spune Lenventer, iar pielea decolteului este, de exemplu, destul de expusă "tăbăcirii cu ultraviolete".

Razele ultraviolete favorizează şi apariţia cataractei, o boală de ochi la care sunt predispuse persoanele care muncesc în aer liber, spune oftalmologul Radu Burcin. Altă afecţiune care este cauzată, printre altele, de soare, este pterigion, o îngroşare vascularizată a conjunctivei, de formă triunghiulară, care se întinde pe cornee pornind din unghiul intern al ochiului.

Micile sporturi extreme produc afecţiuni grave

Considerată în general sănătoasă, practicarea sporturilor, şi ea foarte la modă în zilele noastre, duce adesea la accidente, căzături, entorse sau fracturi. "Oamenii caută sporturile declanşatoare de adrenalină, extreme", care duc mai ales la afecţiuni traumatice, spune medicul Nicolae Efimov. Dacă sunteţi alpinişti, motociclişti, schiori sau rolleri, feriţi-vă de lovituri la genunchi. O ruptură a meniscului (discul osos care acoperă articulaţia) duce la apariţia unor "şoareci articulari", bucăţi de os care fac ravagii în articulaţie. Leziunile netratate la timp pot duce la artroze, iar numărul protezelor de genunchi creşte pe zi ce trece, iar viaţa după operaţia nu va mai fi aceeaşi, avertizează medicul.

Niciun sport nu este contraindicat din start, atâta timp cât sunteţi sănătoşi şi nu aveţi afecţiuni congenitale, ca scolioza - o deviere laterală a coloanei vertebrale - sau nu suferiţi de leziuni netratate. Existenţa anterioară a unei probleme de sănătate poate face însă ca unele sporturi să fie interzise. Soluţia este consultarea medicului specialist. "Criminal" este însă să-ţi trimiţi copilul la haltere dacă este scund", spune Efimov. "Nu-i dai voie să se dezvolte armonios, îl condamni să rămână un pitic. În sporturile de forţă, greutăţile - zeci de tone la un antrenament - se ridică pe coloană, care nu se mai poate dezvolta. După încheierea perioadei de creştere (14-16 ani la fete şi 17-18 ani la băieţi), oricât efort e permis. Până atunci însă, sporturile de forţă trebuie limitate şi alternate, de exemplu, cu înotul, care favorizează creşterea.

Adaptează-ţi stilul de viaţă

Șeful ţipă la tine, dead-line-ul se apropie vertiginos, mail-urile nu se mai opresc şi traficul te scoate din sărite. Sună cunoscut? Zilnic, suntem supuşi la tot mai multe agresiuni externe. "Consumat" cu moderaţie, stresul este suportabil, dar la cote sporite, doza zilnică este de-ajuns pentru a-l dărâma şi pe cel mai rezistent dintre noi.

Totuşi, nu toate tipurile de stres ne fac rău. Eustresul ne mobilizează, ne ajută să evoluăm, să ne adaptăm, să facem faţă provocărilor din ce în ce mai mari ale vieţii. Responsabil pentru problemele pe care le avem este distresul, starea organismului prin care acesta încearcă să facă faţă factorilor care produc perturbări. Aceştia pot crea tensiuni, blocaje emoţionale şi energetice, dar şi boli fizice şi psihice, explică psihologul Diana Vasile.

Tulburări frecvente cauzate de stres sunt depresiile - caracterizate de tristeţe, scăderea energiei, a poftei de viaţă, dificultatea de a mai performa în activităţile zilnice şi cele profesionale -, şi tulburările de anxietate - nelinişte, agitaţie, perturbări de somn sau alimentaţie, ineficienţă profesională. Problemele fizice care pot apărea sunt ulcerul şi alte tulburări pe tract digestiv, migrenele, tulburările cardiace şi endocrine. Afecţiunile sunt potenţate de stres sau ajung să fie boli pentru că există un stres continuu.

Stresul poate avea efecte negative şi asupra pielii şi tenului, spune Mihaela Leventer, medic primar dermatolog. Stresul contribuie la accentuarea procesului de îmbătrânire prematură, la agravarea unor simptome cutanate cum ar fi pruritul (mâncărime), sau la declanşarea unor afecţiuni cutanate ca vitiligo sau psoriasis. Lumea modernă stă sub semnul stresului, iar pacienţii din cabinetele de psihoterapie au cel puţin un simptom care ţine de acesta. "Sunt foarte multe solicitări în viaţa de zi cu zi pentru care nu avem mecanisme de adaptare şi prelucare eficiente", spune conf. dr. Diana Vasile. Românii nu s-au obişnuit încă cu stilul de viaţă competiţional şi bogat în stimuli şi nu ştiu să aleagă şi să promoveze ce e bine pentru ei. E vorba de o slabă cunoaştere de sine.

"Scapă de stres!" este un îndemn întâlnit la tot pasul, pentru care se oferă soluţii dintre cele mai variate: aromoterapie, tratamente naturiste, renunţarea la fumat, masajul, relaxarea minţii, meditaţia sau autohipnoza. Ca soluţie, evitarea stresului e un mecanism, dar nu unicul, şi nu poate fi eficient la nesfârşit, deoarece ne frustrăm şi de partea bună a stresului, spune Diana Vasile. Alternativa ar fi o cunoaştere foarte bună a propriei persoane, "a capacităţilor, nevoilor, dorinţelor, posibilităţilor pe care fiecare le are în a-şi gestiona viaţa, a mecanismelor cu care ne putem acorda cu lumea", şi găsirea de strategii de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm.

Acesta a fost şi cazul unui bărbat tânăr care a venit la cabinetul psihologului deoarece începuse să aibă atacuri de panică cu ceva timp înainte de căsătorie, ceea ce avea efect asupra relaţiei de cuplu, stării de bine şi vieţii profesionale. În momentul în care a solicitat ajutorul specialistului, el a constatat că încă nu era pregătit pentru viaţa de cuplu oficializat, pentru că avea principii inoculate de alţii cu privire la căsătorie, nu o privea ca pe un lucru pozitiv, ca pe o oportunitate de creştere şi dezvoltare, ci ca pe o îngrădire a unor libertăţi personale. În plan profesional, îşi asumase riscuri destul de mari doar ca să demonstreze că poate, nu pentru că simţea într-adevăr nevoia de riscuri, şi nu mai avea forţa să le ducă mai departe. Toate acestea pe un fond de tristeţe neexprimată în raport cu pierderea unei persoane dragi din familie. Se acumulase teamă care se exprima prin corp în acest fel. După ce a aflat cauzele stresului său, atacurile de panică au pierdut din forţă şi s-au rărit şi au apărut noile stări de bine. Bărbatul a căutat ce e mai important pentru el şi până la urmă s-a căsătorit. Stresul nu a dispărut, dar nu mai era la nivelul în care îi perturba viaţa fizică şi psihică.

Poluarea de zi cu zi sapă adânc

Automobilele, fabricile şi activităţile casnice produc zilnic cantităţi impresionante de gaze şi pulberi care se răspândesc în atmosferă şi pe care le inhalăm. Poluarea nu mai poate fi ignorată, mai ales într-un oraş ca Bucureştiul în care spaţiile verzi s-au redus considerabil în ultimele decenii.

Particulele emanate din arderile de combustibil la maşini, alături de bioxidul de sulf sau pulberile degajate din coşurile fabricilor produc un efect iritativ când sunt inhalaţi şi încurajează crizele de astm bronşic, bronhopenmopatia, efizemul pulmonar şi bronşita cronică, spune conf. dr. Florin Mihălţan de la Institutul Naţional de Pneumologie "Marius Nasta" Bucureşti, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. Poluarea din aer este considerată responsabilă de apariţia emfizemului pulmonar, boală al cărei principal factor declanşator este fumatul (80%).

Pentru persoanele sănătoase care se expun la poluarea atmosferică, există riscul ca aceasta să pregătească "patul" pentru o infecţie respiratorie, să scadă imunitatea, explică Mihălţan. Pentru bolnavii cronici de bronşită sau de astm însă, simptomele se pot acutiza, doar din cauza trecerii printr-o zonă foarte poluată, cu tuse şi senzaţie de sufocare. Poluarea este responsabilă şi de agravarea unor afecţiuni alergice de piele, cum ar fi urticaria sau dermatita atopică. Potrivit medicului Mihaela Leventer, expunerea la doze mici, dar permanente, de poluanţi care conţin dioxină poate duce la persistenţa acneei la vârsta adultă. Detergenţii, şi ei substanţe poluante, distrug grăsimea şi atacă implicit filmul lipidic protector al pielii şi sunt astfel responsabili de declanşarea dermatitei atopice, o boală alergică întâlnită exclusiv în societăţile poluate de industrie.