Poveştile din socialism ale „cubanezului“ din Băjeşti

Pensionarul Nicolae Pantazică, pe uliţa din Băjeşti, satul pe care nu l-ar părăsi niciodată

Pensionarul Nicolae Pantazică a câştigat concursul de fotografii „Înapoi în comunism“ şi îşi trimite fiul şi nora în Cuba. Fost profesor de limba română, Nicolae Pantazică  s-a pricopsit cu o excursie în Cuba, după concursul din „Adevărul“. Fiul şi nora sa pleacă mâine în ţara din America Centrală.

Nicolae Pantazică are 66 de ani şi este abonat de aproape 20 la „Adevărul", pe care îl consideră „un ziar echilibrat şi de bun-simţ". Când a văzut concursul organizat la finalul anului trecut de ziarul nostru, a scormonit în cutia de carton în care ţine fotografiile din tinereţe, a ales-o pe cea mai interesantă şi l-a îndemnat pe fiul său să o trimită pe adresa redacţiei.

Mai citeşte şi:

„Adevărul“ trimite în Cuba un argeşean

Poza expediată la concursul din cadrul serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor" a fost considerată de juriul „Adevărul" cea mai reprezentativă pentru perioada comunistă, astfel că pensionarul argeşean a câştigat, în decembrie 2009, marele premiu. El a hotărât să-i lase pe Lucian şi pe Nadia, fiul şi nora sa, să viziteze ţara lui Fidel Castro.

„N-am fost decât o singură dată peste hotare, în Bulgaria. Şi acolo n-am putut să stau decât o zi. Eu şi nevastă-mea suntem prea bătrâni ca să traversăm Oceanul cu avionul, aşa că îi trimitem pe ei, că sunt mai tineri. Sunt nişte copii deosebiţi şi vor reprezenta ţara cu cinste. Le-am zis: «Mă, fiţi atenţi, că voi reprezentaţi ţara asta!»", povesteşte Nicolae Pantazică.

Lucian şi Nadia erau la vârsta majoratului în momentul Revoluţiei din 1989 şi se declară încântaţi că pot vedea cu ochi de oameni maturi cum arată o ţară comunistă în anul 2010. „Cu siguranţă, va fi o experienţă interesantă", crede Lucian Pantazică. Tatăl său îi ia vorba din gură: „Domnule, eu am câştigat concursul şi, în loc să merg în Cuba, m-am ales cu o excursie la Piteşti. Trebuie să merg acolo şi să am grijă de nepoţi, cât or fi Lucian şi Nadia plecaţi în Cuba. Fetiţa lor mai mare este la şcoală şi trebuie să stau la Piteşti. Pentru efortul ăsta trebuie să-mi aducă o fată din Cuba drept cadou", glumeşte bătrânul Pantazică.

„Toţi copiii din poză m-au felicitat"

Poza câştigătoare: Nicolae Pantazică (stânga jos), alături de elevii săi din Băjeşti (Argeş), la cules de mere

Nicolae Pantazică a câştigat concursul cu o poză care a surprins unul dintre momentele în care el şi elevii săi se aflau la practică agricolă, la cules de mere. Când vine vorba despre povestea fotografiei, pensionarului argeşean i se luminează faţa: „Domnule, m-au sunat toţi copiii care sunt în poză pentru a mă felicita, probabil au văzut ziarul. Unii au venit la mine acasă, că sunt de aici, din sat. Una dintre fete locuieşte chiar lângă mine, are copii şi nepoţi acum. Zice: «Domnu' diriginte - că ei aşa îmi zic şi acum -, ce bucurie ne-aţi făcut! Ne-aţi amintit de copilărie!». Pentru mine, vorbele astea au fost marele premiu!", mărturiseşte fostul profesor.

Domnul Pantazică răscoleşte în cutia cu fotografii şi nu se mai opreşte din povestit: „Aici eram renumiţi pentru livezile de meri. Se adunau 35 de tone de mere la hectar, lăsând la o parte tonele pe care le furam noi. Am şi o poză în care eram tot la practică şi le fierbeam copiilor porumb într-un tuci. Aveam grijă de ei pentru că erau mici şi nu le era uşor să facă atâta muncă. La mere mai era cum mai era, dar la porumb ţi se rupea inima de mila lor. Ăsta era socialismul!".

A fost în pericol să rămână fără casă

Pentru profesorul Pantazică, schimbarea de regim din 1989 a venit ca o adevărată binecuvântare. "Satul nostru era propus pentru sistematizare, dar n-au mai apucat să facă decât canalizarea. Ar fi trebuit să se construiască şi blocuri. Mie ar fi urmat să-mi dărâme casa şi să facă blocuri! Bine că a venit Revoluţia şi am scăpat", declară săteanul din Băjeşti.

Fostul dascăl crede că regimul comunist a avut şi multe părţi bune. "Nu sunt nostalgic, dar sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă în ziua de azi cu ţara noastră. Înainte era disciplină, iar copiii învăţau carte la şcoală, nu ca acum, când e debandadă. Dacă vă spun ce am văzut ieri, nu mă credeţi. Unul care stă colo, sus, în vârful dealului, unde întoarce uliul. E clasa a treia. A scos telefonul şi a alertat poliţia, dom'le. A dat telefon şi, când a răspuns poliţaiul, i-a zis: «Staţi, greşeală»!. Pe vremea noastră nu exista aşa ceva. Era disciplină. Chiar şi la noi în sat, unde comandamentele morale sunt respectate cu altă stricteţe faţă de oraş, vorbeau unele fete de ţigări «ecstasy» şi de alte treburi", se descarcă domnul Pantazică.

Amintiri din Epoca de Aur

Fostului profesor îi place să cotrobăie printre amintiri

Nicolae Pantazică are atâtea amintiri din perioada comunistă încât le-a adunat într-o carte. Fostul profesor de limba română a publicat o monografie a satului Băjeşti, volum în care a inclus şi o serie de întâmplări petrecute în locurile natale pe vremea când regimul comunist era la apogeu. Argeşeanul a strâns inclusiv rimele cu care oamenii din popor îşi mai îndulceau amarul provocat de regimul socialist.

„Gheorghe Spătaru, un om cât muntele, luptător pe front de la Urali până-n Cehoslovacia, a refuzat categoric să candideze pentru un loc de deputat în Sfatul Popular al comunei Băjeşti. Avea o fire de adevărat poet popular şi-i plăcea uneori să versifice: «Cobori, Doamne, pe pământ / Să vezi Stalin ce-a făcut: / A făcut din cai cârnaţi / Şi toţi proştii deputaţi»", ne oferă domnul Pantazică un exemplu. Nicolae Pantazică a strâns mărturii şi amintiri de la bătrânii satului, care au trăit zorii României socialiste: „Prin 1956, sătenii s-au opus cu îndârjire propunerii de a schimba numele satului Băjeşti în «Zorii Noi».

Drept urmare, primarul Gheorghe Popescu a fost destituit, iar comuna Băjeşti a fost desfiinţată, devenind sat component al comunei Bălileşti. În 1950 a fost adus ca primar un muncitor trimis de partid, după moda de atunci. Asta mi-a povestit-o Costică Cavaler, poreclit «Ţăndări», care, muncitor fiind la Arsenalul Armatei Târgovişte, a fost silit şi el, pe când avea 20 de ani, să accepte funcţia de primar al comunei Dragodana din Dâmboviţa.

„«N-aveai ce face», mi-a mărturisit bătrânul.«Îţi puneau pistolul la tâmplă şi musai trebuia să faci ca ei, altfel era de rău»".

Ştreangul sau colectivul

Pensionarul argeşean are o mulţime de poveşti cu săteni din Băjeşti care sfidau directivele regimului. „Învăţătorul Gilă Niţescu, în cârciuma socrului său, Vasile Predan, a urinat pe ziarul «Scînteia» şi i-a dat foc. De atunci s-a aflat permanent în atenţia Securităţii. O figură emblematică a rezistenţei anticomuniste a fost Vasile Armeanu, un ins mărunţel, glumeţ şi tare slobod la vorbă. Luptase pe front în Crimeea. Când venea seara de la cârciumă, cânta şi chiuia: «De când sunt globalele / S-au umplut spitalele / Că furăm porumbu-n sân / Facem apă la plămâni»", povesteşte Nicolae Pantazică. Fostul profesor a trăit, pe când era copil, şi drama ţăranilor români în momentul colectivizării.

„Tot pe Vasile Armeanu

l-am văzut urcând pe deal cu frânghia sub braţ, după ce activiştii care umblau prin sat îl presau să intre în colectiv. «Ori te spânzuri, ori te-neci / Ori la colectiv te treci», ăsta era sloganul lor. Nea Vasile a fixat laţul de creanga unui copac, apoi a coborât să-şi mai facă puţin curaj cu o sticlă de ţuică. Şi-a făcut până a adormit. S-a trezit în râsetele noastre de copii, care eram cu vitele pe islaz. Până la urmă a ales viaţa, gândindu-se la cei patru copii, şi s-a înscris în colectiv", încheie Pantazică.

Elevii cântau „Balada micului coreean Wu-Wing"

Lucian şi Nadia Pantazică (stânga) abia aşteaptă excursia la Havana. Cei doi puşti vor rămâne în grija bunicilor Maria şi Nicolae Pantazică Foto: Lucian Muntean

Copilăria lui Nicolae Pantazică a fost marcată de practicile dure ale Partidului. „Umblau zapciii din casă în casă. Uliţele erau pline de vaiete, ţipete sau înjurături. Căutau în şoproane după pluguri, grape sau alte unelte agricole. Vitele dispăreau rapid din bătătură, mânate de copii către dealuri. Numai acolo erau în siguranţă.

Miliţienii, nişte namile tuciurii veniţi cine ştie de unde, stăbăteau satele şi intrau peste oameni în case. Îi obligau pe ţărani să scoată ţuică şi să-i omenească, iar la despărţire îi spuneau săteanului: «Azi te beau, mâine te iau». Pe mulţi i-au luat şi i-au dus la vestitul Canal, de unde se întorceau numai piele şi os", rememorează argeşeanul.

„Plângeam după mioare"

Pantazică trage aer în piept şi îşi continuă poveştile, pe care le descrie cu lux de amănunte, ca şi cum s-ar fi petrecut cu o zi înainte: „După Anul Nou venea recensământul animalelor. Ne punea tata să ascundem oile, dar cei din comisie ştiau că avem animale şi nu-i puteam îndupleca doar cu două-trei oi. Eu şi sora mea plângeam după mioarele cărora le legasem ciucuri cu arnici roşu. Nici păsările nu scăpau. Unul din comisie stătea pe uliţa noastră şi ştia ce avem în curte. Scotocea toată bătătura şi nu se lăsa până nu număra fiecare orătanie". Atitudinea critică a lui Nicolae Pantazică faţă de comportamentul libertin al copiilor de azi este de înţeles când vine vorba despre ce a trebuit să îndure pe vremea sa în anii de şcoală.

„Elevii de liceu erau nevoiţi să ducă toamna la secretariatul şcolii o adeverinţă că au făcut muncă patriotică şi că au participat la activităţi culturale. Astea erau un adevărat calvar. Eram nevoiţi să cântăm imnul URSS, «Katiuşa», «Mesteacănul din câmpie» şi «Balada micului coreean Wu-Wing». Nu aveam voie să jucăm hore româneşti, ci cazacioc. Îmi aduc aminte că la o serbare am vrut să recit «Moartea lui Gelu», dar m-au obligat să spun o poezie în limba rusă", oftează săteanul din Băjeşti.

Fostul dascăl nu poate uita nici presiunile la care erau supuşi sătenii pentru a se înscrie în partid: „Puneau ochii pe câte unul şi începeau munca de lămurire. Dacă nu putea fi înrolat în partid, urmau represaliile: cotele creşteau, copiii nu luau premii la şcoală, iar uneori se pomenea batjocorit la gazeta de stradă din centrul satului. Că ai băut o ţuică la bufet şi câte alte motive nu găseau".