Exclusiv Povestea unui israelian care a oprit un atentat în Tel Aviv, după ce a supraviețuit masacrului Hamas

Lev Kreitman, supraviețuitor al atacurilor teroriste comise de Hamas la 7 octombrie 2023 și fost combatant în Fâșia Gaza, a fost invitatul emisiunii „Agenda Internațională”, realizată de Răzvan Munteanu, unde a vorbit despre experiența sa din timpul războiului dintre Israel și Hamas, dificultățile operațiunilor militare din Gaza și impactul conflictului asupra societății israeliene.

În dimineața zilei de 7 octombrie, Kreitman se afla în apropierea festivalului Nova și a participat la salvarea și evacuarea persoanelor rănite în timpul atacului. Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), în calitate de rezervist, și a petrecut mai multe luni luptând în Fâșia Gaza.

În cadrul interviului, Lev Kreitman a abordat provocările războiului urban împotriva Hamas, situația populației civile palestiniene și criticile internaționale privind operațiunile militare israeliene. Discuția a vizat și consecințele atacului din 7 octombrie asupra securității Israelului, precum și perspectivele conflictului din Orientul Mijlociu.

Foto: Adevărul

Lev, bun venit la Agenda Internațională!

Mulțumesc că m-ai primit, Răzvan!

În primul rând, Lev, vreau să îți cunosc povestea, referitor la evenimentele din 7 octombrie.

De patru ani, sunt CEO pentru o mare mișcare culturală din Israel, afiliatã cu mișcarea Burning Man din S.U.A. și de fapt realizãm un mare festival de artă şi muzică și ateliere și toate aceste, știi, activități foarte specifice, activităţi comunitare liberale în acel festival şi în perioada anterioară.

Eram pe șapte octombrie, toți voluntarii pentru acel festival în câmp, nu departe departe de Nova pentru că la acea vreme, majoritatea festivalurilor de cultură și de muzica din Israel se țineau în acea zonă.

Municipalitatea a fost de acord, poliția și armata erau în favoarea zonei respective. Așa că și noi ne pregăteam să facem festivalul.

Se numește Midburn și este un festival de șase zile, 8.000 de oameni, solt out, și ar fi trebuit de fapt să încheiem pe 7 octombrie, dar din cauza alegerilor municipale, am amânat. Noi am fost acolo pentru începutul... construirii festivalului, începerea organizãrii zonei. Și asta durează trei săptămâni și jumătate și trebuia să ținem festivalul propriu-zis puțin mai târziu.

Eram acolo în jur de 120 -130 de voluntari pentru Midburn, ce este o organizație non-profit din Israel.

Am avut o seară grozavă, știi, muzică, grătar, puțină muncă. Am făcut un tur al locului în care trebuia să fie festivalul, am avut câteva întâlniri de lucru, știi, puțină distracție și muzică și mâncare, doar foc de tabără, oamenii vorbeau... Ne-am culcat și apoi la 6:30 dimineața, m-am trezit din cauza exploziilor.

Când am sărit din cort și privind spre cer, vãd un număr incredibil de rachete și dâre de rachete. Și vezi Iron Dom interceptând deasupra capetelor noastre. Am înțeles imediat că trebuie să plecăm cât de repede putem. Probabil că nu vom face Midburn deoarece acest lucru este neobișnuit. Acesta era o situație nemaivãzutã.

Și am început să-i trezim pe toți, să împachetăm lucrurile noastre și să plecăm spunându-le voluntarilor mei când părăseam ferma, să o ia spre sud, să conducă departe de Gaza, nu pentru că mă gândeam la terorişti la 6:30 - 6:40 dimineaţa, dar pentru că mă gândeam că dacă te apropii, poate pericolul cauzat rachetele și obuze va fi mai mare și... pe câmp în jurul nostru, știi, cad obuze, rachete explodează deasupra capetelor noastre.Când am înțeles, o jumătate de oră mai târziu că există și terorişti, nu numai rachete, nu numai.

Așa că am închis poarta fermei şi încercam să ne ascundem acolo pe câmp şi să ne împrăștiem cât de mult putem, ca, dacă se întâmplă ceva, nu toată lumea să fie afectată. În acele ore critice, a fost... a fost haos în Israel, mai ales cã primești pe telegram toate acele videoclipuri oribile pe care trebuie să le fi văzut.

Foto: Adevărul

Știu, am văzut…

Și nu prea înțelegem, auzeam focuri de armă, vedem fumul din jurul nostru. Suntem prinși în această fermă, dar noi nu înțelegem cu adevărat amploarea evenimentelor.

Încercăm să luăm legătura cu armata. Am fost în legătură cu ei pentru permise, pentru festival, nimeni nu răspunde la telefon, iar când au răspuns, ne-au spus că sunt pe drum să ne salveze, dar nu ajungeau.

Soldații care trebuiau să ne salveze au rămas să lupte în alt loc. În orice caz, cel mai mare lucru pe care îl vedeam erau oameni pe câmp alergând, și am plecat spre ei cu mașinile noastre. Aceia erau oameni care fugeau din Nova. Asta fiind la 2-3 kilometri depărtare. Am început să luăm cât de mulți dintre ei și să-i ducem la locul unde ne ascundeam.

Nu pentru că așa credeam noi că e sigur, pentru că nu știam nimic, dar doar încercam să ajutăm și să facem tot ce putem. Mulți dintre ei erau desculți, mulți dintre ei erau deshidratați, o fată a fost rănită, o altă persoană nici nu știa ce se întampla.

Povești diferite de la oameni diferiți care fug din direcții diferite.

Și în acel moment, am început - eu și alți câțiva voluntari, să facem drumuri către locul Nova prin câmp, să luăm cât mai mulți oameni. Am întâlnit un grup de soldați care ne spuneau că trebuie să mergem departe cât de repede putem, pentru ca sunt lupte intense care se desfășoară acolo. Ne-am întors la fermă. I-am organizat pe toți care erau în ferma aceea.

Eram într-un lung convoi de mașini. Și am spus: OK, plecăm. Nu rămânem peste noapte. Toată lumea, ca în filme, apăsați pedala de accelerație până la podea.

Și orice se întâmpla se întâmplă, nu putem rămâne aici peste noapte, pentru că noi eram serios îngrijorați de faptul că Hamas a atacat granița și satele și comunitățile din jurul nostru. Și Hamas este, de fapt, în controlul acestei zone. Nu am vrut să stăm peste noapte, și asta am făcut. Am plecat pe la 5:30 - 6 seara, m-am dus direct la spital în Beircheva să caut oameni care lipseau din grupul nostru.

Am reușit să-l găsesc pe unul dintre ei, din păcate, unul dintre prietenii noștri din grupul de voluntari nu a supraviețuit. Doar două săptămâni mai târziu, corpul sãu a fost recuperat...

Deci, haotică zi, multă dezinformare, mult haos, multă luare a deciziilor, pentru că sunt responsabilul unui grup de oameni. Și știi, încerci să faci tot ce poți, dar nu știi cu adevărat care este decizia corectă. Dar, da, este foarte, foarte haotic.

Da, vorbind despre decizii, care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să iei în primele ore?

Cred că, în primul rând, trebuie să înțelegi că acest lucru se întâmplă de fapt. Sã conştientizezi. Cred că a fost cel mai greu lucru. Nici măcar nu a fost o decizie. A fost doar acceptarea că asta chiar mi se intampla. Nu-mi vine să cred.

După aceea, după ce începi să crezi ce se întâmplă, am înțeles că ceea ce vrem să facem este să scoatem oamenii afară sau să ajutăm oamenii era periculos. Dar totuși, am decis să o facem.

De exemplu, am văzut unii oameni din Nova plecând de lângă noi și am știut că este foarte cald, având nevoie de apă. Așadar, am trimis doi dintre voluntari cu un camion să le aducă apă, iar când s-au întors mi-au spus că sunt soldați care trag în ei.Abia mai târziu am aflat că erau militanți Hamas îmbrăcați în soldați IDF. Dar, știi, confuzia, pericolul era atât de mare.Și îmi amintesc că m-am gândit în sinea mea în acel moment: wow, tocmai am trimis doi dintre voluntarii mei, oameni care au venit să facă un festival. Și le-am spus să-și riște viața, nu?

Din fericire, s-au întors bine, dar au fost profund, tulburați si supărați. A fost unul din acele momente în care începi să realizezi că situatia este foarte rea.

Foto: Adevărul

Te-a schimbat atacul terorist? Dacă răspunsul este da, vreau să știu cum.

Nu cred că cineva din Israel poate să spună că atacul nu i-a schimbat viața, fie că vorbim de cineva care era in mijlocul atacului sau acasă.

Cred că pentru majoritatea oamenilor, sentimentul de siguranță și securitate este ceva pentru care vom avea încă nevoie de mulți ani, ca să-l recuperăm. Și pentru mine personal. Trebuie să înțelegi cât de diferit era pentru mine, fiind lider pentru un festival de artă, un festival de muzică, pentru un eveniment cultural, să fiu în mijlocul unor acte oribile, oribile, oribile comise de Hamas.

Și apoi, stagiul militar făcut în ideea de a ajunge să fii să fi un soldat în rezervă, a fost o schimbare completă de mentalitate, 180 de grade. Știi, noi am simțit că realitatea este... că este atât de grozavã. Putem produce unul dintre cele mai frumoase evenimente din Israel. Și apoi totul doar ne-a explodat în față.

Vorbind despre Hamas, te rog explicã-ne ce este Hamas în opinia ta.

Este un grup de oameni profund spălați pe creier, spălați pe creier de către idei radicale, idei islamice radicale, de ură, de epurare etnică, de un mod religios de viață, ucigând pe alții, singurul lor scop este să se asigure că toți gândesc ca ei, iar cine nu o face este mort. Eu cred că în ziua aceea au făcut tot ce au putut pentru a dovedi cum ideologia lor, ideologia lor oribilă, se transformă în acțiuni îngrozitoare prin ucidere, viol, răpire, furt.

Dar știi, nici măcar nu este un act de război împotriva soldaților. Au fost acte oribile, oribile, împotriva civilizației, împotriva civililor, agresiuni armate și sexuale, uciderea copiilor, răpirea copiilor... în primele zile în Gaza erau copii răpiți, fără părinții lor. Părinții lor uneori nu erau cu ei sau erau uciși.

Nu cred că am vazut vreodata așa ceva în istoria modernă, de... poate de la al doilea Război Mondial, cu siguranță nu atât de țintit împotriva evreilor…. Ideologia lor s-a transformat în acțiuni oribile, oribile.

Să continuăm să vorbim despre Hamas și despre tine, pentru că am văzut că după 7 octombrie, ai decis să te alături IDF și să lupți în Gaza împotriva Hamas.

În Israel, toată lumea face stagiu militar când ai 18 ani şi apoi poți fi în rezervă până la 40 de ani. Vii o dată pe an, te antrenezi cu băieții, faceți un grătar, câștigăm experiență. Câștigi ceva experiență pentru a te menține antrenat, nu?

Eu nu cred că cineva dintre noi și-a imaginat că vom fi chemați la serviciu activ. Aveam 35 de ani, mulți dintre prietenii mei, de asemenea, de aceeași vârstă aveau familii, neveste.

Deci, ai putea spune că este o decizie pentru că aș fi putut alege să nu merg, dar mentalitatea în Israel, mai ales în aceste vremuri, este dacă există urgență de acest fel, toată lumea pleacă, toată lumea merge în armată. Deci, nu pot spune că a fost într-adevăr o decizie. A fost ceva evident pentru mine.

Cât de greu este să lupți cu Hamas în Gaza? Pentru că nu este un război obișnuit.

Cred că este o întrebare care are niveluri diferite de rãspuns. Din punct de vedere militar, Hamas nu era egalul nostru.

În Gaza vezi teroriști tragând din casele civililor sau nici măcar purtând uniforme. Îi vezi cum aruncã armele şi fug printre civili. Deci, ca grup militar organizat am învins Hamas foarte ușor în acest fel, dar în sensul cantității de efort pe care trebuia să-l depunem pentru a izola militanții Hamas și teroriștii Hamas de civili.

A trebuit sã mă asigur cine este cine...cine este civil și cine nu, asta a fost foarte greu. Şi a merge din casă în casă și să găsești arme sau tuneluri ascunse şi sã cauți ostaticii zi după zi, a fost foarte greu. Cred că mental a fi într-o situație de luptă pentru multe, multe, lungi, lungi zile, nu prea mult somn, nu prea multă mâncare, este foarte, foarte greu.

Dar ne-am amintit ce este în joc, ca lupți să ai o ţară liberă şi pentru a aduce înapoi ostaticii.

Știam că totul pentru care noi luptam este în joc, pentru că, s-ar fi putut cu ușurință ca evenimentele din 7 octombrie să se fi încheiat și mai rău. Dar, reziliența și capacitatea soldaților și a civililor de a lua arma și de a merge spontan spre sud și să riposteze, fost incredibil.

Folosește Hamas civilii ca scuturi umane?

Cred că, ei bine, răspunsul este da, dar vreau să împărtășesc poate o experiență pe care am avut-o, sau poate chiar două. Ne mutam în fiecare loc, mergeam în interiorul Gazei, ca forță de luptă, principala noastră sarcină era să asigurăm locuri unde aveam nevoie de mașinăriile grele pentru a săpa, pentru a găsi tuneluri.

Așa că ne-am mutat din casă în casă si in fiecare casa am gasit uneori grenade, uneori rachete, uneori arme. Dar una dintre cele mai importante amintiri pe care le am dintr-una din acele zile, este găsirea unei case cu arme sub paturile copiilor, în camera copiilor. Asta este ceva care doar îmi dă mintea peste cap până azi, pentru că, știi, să pui armele sub paturile copiilor tăi îi supune la risc, îi pune în pericol, și nicio persoană rezonabilă nu ar face asta copiilor săi.

Deci asta este o experiență, si cred ca o alta experienta este că, de câte ori am fost în Gaza... am evitat să tragem în locuri sau direcții diferite, voiam să păstrăm civilii în afara pericolului.

Ne-am riscat viața așa de multe ori pentru a preveni rănirea civililor. De exemplu, în timpul unei lupte cu Hamas, eram aproape de uncomplex UNRA, UNRA fiind organizația care ar trebui să aibă grijă de refugiații din Palestina, dar până la urmã în multe din acele locuri am găsit fie arme sau tuneluri fie teroriști. Specific cã în clădirea aia nu aveam voie să tragem timp de câteva zile.

Am văzut activitate teroristã acolo, am văzut diferite lumini noaptea, locul trebuie să fie gol, am văzut siluete mișcându-se la geamuri, iar noi nu aveam voie să reacționăm. După câteva zile când ni s-a permis să intrăm, locul fusese evacuat şi am găsit un tunel, a fost o operațiune uriașă de brigadă să ocupãm clădirea, iar în cele din urmă ne-am riscat viața pentru atâtea zile pentru a nu răni civilii. In final, am găsit ceea ce am găsit.

Așa că a fost trist de înțeles asta.

Este foarte greu pentru multe dintre vocile internaționale să înţeleagă exact cum să lupți cu organizațiile teroriste, precum Hamas. Vorbind despre asta, sunt multe voci din întreaga lume care sunt împotriva prezenței armatei IDF în Fâșia Gaza. Cum vezi acest lucru?

O să răspund că sper că mama mea nu se uita la publicațiile din România pentru că s-ar supăra atât de tare să audă povestea pe care tocmai ți-am spus-o, sã ştie de câte ori ne-am riscat viețile pentru a preveni civilii, oamenii nevinovați, palestinieni de la a fi răniți.

Am așteptat de multe ori ca populația civilă să plece dintr-o zonă și nu am atacat-o, deși știam că dă un avantaj pentru inamic.

Cum spuneam, nu am tras în unele locuri unde ne era teamă că există civili și în fiecare casă civilă, sau în majoritatea caselor civile pe care le-am vizitat. Am găsit arme și, așa cum am spus, sub paturi pentru copii, asta a fost cel mai radical eveniment pentru mine.

Foto: Adevărul

O altă experiență pe care ai avut-o este în octombrie 2024, dacă nu greșesc. Ai oprit un alt atac terorist în Tel Aviv. Ce s-a întâmplat acolo?

Din cauza acelui eveniment, prietenii m-au poreclit Forest Gump al atacurilor teroriste, pentru că uneori mă găsesc în locul nepotrivit, sau la momentul potrivit.

A fost după al doilea tur în Gaza într-un an, după 7 octombrie, a fost o seară în care Iranul a amenințat Israelul cã va lansa rachete. Toată lumea se ducea acasă să fie lângă adăpost și sã asculte la televizor ce se întâmplã. Așa că am deschis frigiderul și văd că nu am ce mânca. Cobor în stradă să cumpãr ceva și încep să aud foc de armă, foc automat.

Eu din 7 octombrie mi-am obținut permisul de port armã, deși în Israel este foarte greu să obții documentul, dacă nu ești militar.

Aud focul automat și nu poate fi confundat, pentru că am urechile deja antrenate după atâtea zile de luptă în Gaza în acel an. Am început să mă uit în jur, iar la un moment dat ii vad pe cei doi teroristi langa stația de tren de langa casa mea, stând lângă victime.

La un moment dat, când s-au despărțit pentru că eu eram singur, am reușit să-l surprind pe unul dintre ei și să trag în el și apoi să-l ucid, pentru ca apoi sã mã duc să ajut victimele de pe platformă.

După încă două minute toată poliția israeliană, forțe speciale militare, au sosit la fața locului şi au început să-l caute pe al doilea terorist şi să ajute victimele. In acelaşi timp au pornit sirenele pentru rachete.

Așa că încearcă să îți imaginezi situația haotică. Îngrijim răniți, oameni pe jos, din păcate scene foarte dure. Șapte persoane au fost ucise în acea noapte.

Încercam să ajutăm oamenii, dar, în același timp, un alt terorist era încă în libertate, iar din cer cădeau rachete. Nimeni nu știa cu adevărat ce să facă. Ar fi trebuit să mergem să-l căutăm pe celălalt terorist? Ar fi trebuit să ne îndreptăm spre adăpostul de bombe? Ce ar fi trebuit să facem? Era foarte greu să iei o decizie într-o asemenea situație. Foarte greu, iar totul era extrem de haotic.

Ca într-un film: ce se mai poate întâmpla în noaptea aceea?

Deci da, asta a fost o seară incredibilă... incredibilă și grea pentru... în Israel.

Deci...Lev, sunt curios, cât de comune sunt atacuri teroriste ca acestea în Israel?

Cred că acest atac a fost unul cu totul ieșit din comun. În primul rând, pentru că teroriștii au reușit să introducă o armă automată chiar în inima orașului Tel Aviv. Din câte îmi amintesc, teroriștii proveneau din Hebron. În al doilea rând, prin numărul mare de victime pe care au reușit să le provoace.

Nu auzim foarte des despre asemenea atacuri, mai ales despre unele de o asemenea gravitate. Șapte oameni și-au pierdut viața, iar consecințele acelui atac au fost absolut îngrozitoare.

Nu am la dispoziție statisticile exacte și îmi este greu să fac o comparație, dar nu cred că astfel de atacuri sunt obișnuite în Israel. Prin amploarea și gravitatea sa, acesta a fost un eveniment cu totul ieșit din comun.

Lev, ultima mea întrebare. Vreau să știu care este mesajul tău pentru publicul român.

Mesajul meu este unul pe care cred că românii îl pot înțelege foarte bine, mai ales în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, care se desfășoară în apropierea granițelor voastre. Știu că mulți oameni din România sunt îngrijorați de această situație și se tem de ceea ce ar putea aduce viitorul.

Cred că, într-un anumit sens, Israelul și România împărtășesc aceeași îngrijorare: dacă ideile și acțiunile radicale nu sunt oprite, ele se pot răspândi dincolo de granițele noastre, ajungând în Europa și în alte părți ale lumii.Poate că israelienii și românii împărtășesc și acest sentiment de a se afla în prima linie, la frontiera dintre civilizație și ideile radicale.

Acesta ar fi mesajul meu pentru poporul român: dacă aceste forțe radicale reușesc să treacă de noi, nimeni nu poate ști ce s-ar putea întâmpla mai departe.

Povestea lui Lev Kreitman

Lev Kreitman este un organizator israelian de festivaluri și directorul executiv (CEO) al Midburn, comunitatea israeliană inspirată de festivalul Burning Man.

Povestea sa din 7 octombrie 2023 este una neobișnuită, deoarece se afla în apropierea festivalului Nova, și nu în zona principală a acestuia, ajungând să participe la salvarea persoanelor aflate sub atac.

Kreitman și alte persoane s-au îndreptat spre zona festivalului Nova și au contribuit la evacuarea și salvarea răniților. Potrivit relatării sale, prezentate de The Times of Israel, la evenimentul mai mic la care participa se aflau aproximativ 120 de persoane, iar toate au supraviețuit.

Ulterior, el și alți membri ai grupului au acordat ajutor persoanelor grav rănite în timpul atacului asupra festivalului Nova.

Ce s-a întâmplat cu el ulterior

După atacurile din 7 octombrie, Kreitman a servit ca rezervist în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) și a petrecut mai multe luni luptând în Fâșia Gaza.În 2024, a devenit cunoscut la nivel internațional și în urma unui alt episod extraordinar.La 1 octombrie 2024, la aproape un an de la atacurile din 7 octombrie, doi teroriști au deschis focul într-o stație a metroului ușor din Jaffa, în zona Tel Aviv, ucigând șapte persoane.

Kreitman se afla întâmplător în apropiere. Auzind focurile de armă, și-a scos pistolul personal și s-a îndreptat spre locul atacului.

A întâlnit un alt civil înarmat, iar cei doi s-au îndreptat împreună spre atacatori.

În cele din urmă, Lev Kreitman l-a împușcat pe unul dintre teroriști, contribuind astfel la intervenția împotriva atacatorilor.