Pagina cititorului

Dana Rus are 30 de ani, lucrează în domeniul bancar şi este abonată la ziarul „Adevărul“ de aproape un an.

„E bine că promovaţi cultura"

„Îmi pare rău că, prin natura profesiei, nu am suficient timp să citesc ziarul în întregime. Recunosc că nu mă interesează subiectele politice. E bine însă că promovaţi cultura. Citesc şi articolele care au tematică economică. Mă mai interesează subiectele legate de educaţie şi de preţuirea adevăratelor valori, care trebuie reamintite oamenilor ce trăiesc într-o ţară foarte frumoasă, dar măcinată de corupţie şi de luptele politice", a declarat Dana Rus.

Tânără hunedoreancă este mândră că are toate colecţiile ziarului „Adevărul" şi a mai adăugat că este lăudabil modul în care publicaţia noastră promovează cultura.

Corupţie la vamă. Pe bune?

S candalul şpăgilor din vămile româneşti a ocupat degeaba agenda publică internă şi externă din ultimele zile. Românii nu cred în rezultatele anchetei, cu atât mai mult Vestul, care ştia de ce nu ne primeşte încă în Schengen. Atunci mă întreb cui a folosit acum scoaterea de la saltea a acestui exemplu, când toată lumea ştia ce se întâmplă la graniţa românească?

Românilor nu le-a folosit în niciun caz. Dacă Guvernul, Procuratura, Serviciile, DNA ar fi întrebat orice om de pe stradă ce părere are despre vameşii noştri, ar fi strâns un dosar mult mai substanţial, cu dovezi, depoziţii, decât cel oficial, în care persoanele cercetate sunt acuzate că au luat ca şpagă zacuscă şi gemuri. Acum îmi dau seama că, din inocenţă, acuz instituţiile de inactivitate şi lipsă de profesionalism... Ştiau foarte bine ce se întâmplă acolo, dar încrengătura transpartinică a amorţit braţul puternic al legii într-o poziţie servilă, când în mod normal ar fi trebuit să fie ridicat, undeva deasupra capetelor.

Concetăţenii noştri ar trebui chemaţi în audiere la Procuratură să dea declaraţii şi despre multe alte lucruri de mică sau mare corupţie. De exemplu, ar putea să le explice anchetatorilor cum o firmă câştigă o licitaţie pe fonduri europene şi cum persoanele cu drept de semnătură din instituţiile de resort nu dau aviz favorabil pe dosar pentru că n-au primit la uşă ultimul model de maşină pe care şi-l doresc.

Studenţii ar putea să facă o zdrobitoare radiografie a mecanismului de funcţionare a universităţilor de stat. Nu va fi nevoie de o investigaţie pentru a aflat modul cum unii profesori vând lucrări de doctorat pentru susţinerea unei licenţe, despre investiţiile masive într-un laborator cu şase calculatoare, despre inutilitatea unor materii introduse în orar doar de amorul artei. (Specializarea unui student la inginerie economică, de exemplu, depinde, se pare, foarte mult de un curs de filosofie.)

Exemple sunt cu duiumul. Îngrijorătoare este însă liniştea. O ştiţi, liniştea de dinaintea descinerilor în vămi.

Aurelian Dumitrescu