Pagina cititorului

Clujeanul Horaţiu Mihacea, în vârstă de 52 de ani, este abonat al cotidianului „Adevărul“ de aproximativ doi ani.

„Îmi plac editorialiştii «Adevărul»"

„Înainte cumpăram ziarul de la tonetă, până când aţi început să distribuiţi şi cărţi împreună cu ziarul. Atunci nu-l mai găseam şi am decis să mă abonez", spune Mihacea, de profesie inginer. Din acest motiv, bărbatul a fost nevoit să-şi schimbe cutia poştală, pentru a-i încăpea şi cartea.

„Am cumpărat una mai mare pentru a încăpea şi cartea pe lângă ziar. Am aproape toate colecţiile", spune el. „Ziarul e de departe cel mai bun din România. Îi citesc cu plăcere pe domnii Cartianu, Pleşu, Patriciu, Cristoiu, dar şi suplimentele".

Inginerului i-ar plăcea să citească în paginile „Adevărul" materiale despre cum să faci bani. „Aş citi mai multe articole despre oameni care au reuşit. Pe criza asta cred că ar avea o bună audienţă", a completat el.

Cultura politică

Societatea civilă poate controla forţa politică şi din punct de vedere al performanţelor sale. Comparând conducerea locală din mai multe regiuni din Italia, sociologul Robert Punam consideră că orice guvern îşi poate pierde legitimitatea în cazul în care se dezice de la o bună guvernare, întrucât diversele asociaţii de cetăţeni care au dobândit o cultură politică pot chestiona randamentul real al politicilor. Societatea civilă este construită ca să atingă scopuri, nu doar acorduri formale. Oamenii vor ca Guvernul să facă anumite lucruri, nu doar să decidă că acestea trebuie făcute - să educe copii, să plătească pensii, să oprească infracţiunile, să creeze locuri de muncă, să ţină preţurile la un nivel scăzut, să încurajeze valorile familiei etc.

Astfel, fiind incluşi în anumite organizaţii şi asociaţii, cetăţenii capătă o anume deschidere, devenind interesaţi în mod direct de problemele din societate. Societatea civilă este construită asemenea unei reţele de comunităţi în care oamenii au încredere unii în ceilalţi şi îşi desăvârşesc un set de aştepări pe care liderii politici trebuie să le îndeplinească.

Pe de altă parte, elitele politice devin mai responsabile faţă de societate, luând în considerare capacitatea societăţii civile de a-i sancţiona şi chiar de a se unifica pentru a-i înlătura de la putere. Astfel, este creat un mecanism definit de doi poli: guvernanţii şi cei guvernaţi, iar aceştia sunt obligaţi să coopereze. Guvernanţii nu mai pot să deţină monopolul structurilor politice, iar cetăţenii îşi pot asuma responsabilităţi şi se pot confrunta cu probleme sociale.

Cultura politică joacă aici un rol vital, mediind contradicţiile şi tensiunile inerente ale unui astfel de aranjament formal.

Cristi Condeiescu