Pagina cititorului

Cu rabla la şosea

„Adevărul" lansează, începând de la 1 mai 2010, o provocare pentru cei care au un aparat foto şi dorinţa de a-l folosi într-un mod creativ. Trimite-ne la adresa fotografiata@adevarul.ro propunerile tale în care surprinzi diverse curiozităţi sau mitocănii, iar noi le vom publica în paginile „Adevărul".

În plus, vei fi înscris automat în concursul dedicat cititorilor pasionaţi de fotografie. Premiul este o supercameră digitală! Până la data de 1 mai vom publica fotografii realizate de fotoreporterii „Adevărul". Astăzi, un episod din campania de reciclare a fierului vechi în România.

Gloria Poloniei

Amplasată pe harta Europei la răscrucea de vânturi expansioniste ale Germaniei şi Rusiei, Polonia şi-a făcut un titlu de glorie din păstrarea integrităţii fiinţei sale naţionale. Noi, românii, cu un destin asemănător din destule puncte de vedere, ne mândrim şi astăzi cu capacitatea noastră de supravieţuire bazată pe principiul „capul ce se pleacă, sabia nu-l taie!"

La mijlocul secolului XX, între 3 aprilie şi 20 mai 1940, întreaga elită mlitară şi civilă a Poloniei a fost exterminată de către NKVD-ul lui Stalin şi Beria, într-un măcel de o cruzime întrecută în dimensiuni doar de Hitler şi trupele sale SS, în lagărele naziste. La Katyn şi în alte câteva lagăre apropiate din Belarus, 22.000 de polonezi au fost eliminaţi cu câte un glonţ, tras cu sânge rece în ceafă.

Aproximativ în aceeaşi perioadă istorică, românii treceau printr-o operaţiune de „epurare" intelectuală asemănătoare, instrumentată cu aceleaşi metode NKVD,  puse însă în aplicare de Securitate, cu ajutorul „cozilor de topor" autohtone. Desfăşurată pe parcursul a aproape 20 de ani, acţiunea a avut ca efect decapitarea elitelor româneşti - mult mai amplă decât cea de la Katyn - cu efecte prelungite în timp până la acele înspăimântătoare „Moarte intelectualilor!" şi „Noi muncim, nu gândim!", lozinci purtate cu neverosimilă şi ruşinoasă mândrie pe străzile Bucureştiului în mai şi iunie 1990, în prag de secol XXI.

Profundă, sobră şi implicată, Biserica Catolică poloneză a reprezentat întotdeauna reazămul de credinţă cu ajutorul căruia un popor atât de greu încercat şi-a refăcut forţele. Iar Armata, respectată până la idolatrizare, este şi astăzi un motiv de mândrie pentru polonezul de rând, pentru că slujeşte  apărarea fiinţei şi demnităţii naţionale. ;

Alin Savu

„Mi-e lehamite de politica românească"

Vasile Şerbănescu (60 de ani) este de profesie pictor restaurator şi a venit să-l fotografiem la redacţie, cu scuterul personal. Este abonat la „Adevărul" de un an, iar soţia sa e abonată la „Click!". „Se citeşte la noi în familie, ce să spun, suntem doi abonaţi, dar, de fapt, şapte persoane citesc ziarele". Lui Vasile Şerbănescu îi place să citească „Adevărul" în tihnă, de la cap la coadă, fiindcă e „un ziar mai generalist şi nu are prea multă politică".

Meseria de pictor restaurator îl face însă să fie atent şi la colecţiile de carte. I-a plăcut mai ales seria „Pictori de geniu". S-a abonat la ziar fiindcă i se făcuse lehamite de politică şi de scandalurile de la televizor, care „primează în faţa interesului naţional". Şi mărturiseşte că „Adevărul" îi place tocmai pentru că e echidistant.