Pagina cititorului

Orădeanca Daniela Alb (38 de ani) cumpăra zilnic „Adevărul“ de la chioşcuri, dar odată cu apariţia colecţiei de cărţi semnate de Jules Verne a hotărât să-şi facă abonament.

„Ziarul care spune lucrurilor pe nume"

„Nici nu am stat pe gânduri. Mi-am făcut abonament pe internet. Pe lângă volumele pe care voiam să le achiziţionez, îmi place să citesc articolele din «Adevărul», pentru că ele redau obiectiv realitatea".

Daniela apreciază faptul că ziarul „spune lucrurilor pe nume" şi că nu s-a implicat în campaniile politice.

„Îmi place că are rubrici multe şi suplimente. Citesc ziarul «Adevărul» cu plăcere, în special articolele şi rubricile cu reportaje din toată lumea. Ce mă impresionează foarte tare este că, spre deosebire de altele gazete, acest ziar publică şi campanii umanitare", adaugă Daniela.

Orarul şcolii

Ise mai spunea în trecut „tabla cu materii" şi tot ce se întâmpla într-o şcoală - formal, dar şi informal - se învârtea în jurul lui. El, orarul, punea şi pune în mişcare procesul anual de predare, respectiv învăţare din fiecare unitate de învăţământ.

Orarul unei şcoli trebuie, în primul rând, să fie asumat de către profesori şi elevi (şi de către părinţi chiar). Apoi, el necesită a mai fi parafat de către consiliul instituţiei şi direcţiune şi omologat de către forul ierarhic imediat superior (Inspectoratul Judeţean Şcolar). Odată aceste etape parcurse, viaţa şcolii intră într-un normal săptămânal (rutină e cam dur spus).

Criteriile de a face un orar sunt diverse.Trebuie consultaţi toţi profesorii implicaţi (e democraţie şi în şcoală!), dar, pe de altă parte, se aplică din principiu anumite standarde şi legi pedagogice nescrise. Elevul trebuie pus în centrul preocupărilor didactice (se poate spune că e vorba despre anumite „discriminări pozitive" pentru favorizarea copiilor). Se va cere, în acest context, îngăduinţa profesorilor cărora li se ivesc „ferestre" (ore libere în interiorul activităţii efective). Se va ţine cont, tot la orar, de curba de efort a prestaţiei elevilor (model oferit de „clopotul lui Gauss") atât la scara unei zile, cât şi la cea a săptămânii. Orele cotate ca fiind mai „grele" necesită o poziţie mai pe la „miezul" perioadei active. Oare cum ar fi dacă elevii ar picta de la opt la nouă, ar transpira intens la ora de Educaţie fizică între nouă şi zece, şi apoi şi-ar dedica auzul muzical, plăcut gâdilat, la Muzică, iar doar după aceste „delectări" elevul să poată fi readus cu picioarele pe pământ pentru Fizică, Matematică, Chimie etc?...

Florin Nechiti