Pagina cititorului

Violeta Crăciun (Cluj-Napoca)

Violeta Crăciun este o pensionară din Cluj-Napoca în vârstă de 75 de ani care s-a întors definitiv în ţară în urmă cu doi ani, din Germania, ca să trăiască acasă, în oraşul de pe Someş.

„Colecţiile au fost o surpriză"

Printre primele lucruri pe care le-a făcut atunci a fost să se aboneze la ziarul „Adevărul", publicaţia care se asemăna cel mai bine cu presa occidentală. „Pe atunci, nu apăruseră colecţiile, care au reprezentat o mare surpriză pentru mine", mărturiseşte clujeanca.

Zilele trecute a cumpărat întreaga colecţie de DVD-uri cu desene animate „Tom şi Jerry" pentru nepoţelul ei, Cristian, de doar patru ani.

„Am vrut să cumpăr din timp colecţia aceasta. Nepotul meu iubeşte desenele animate, iar această colecţie va fi cadoul ideal de pus sub brad anul acesta pentru el. Cărţile şi DVD-urile sunt oricând nişte cadouri minunate", este de părere pensionara, care deţine mai multe colecţii „Adevărul": „Mari spectacole de operă", „Pictori de geniu" şi cea de DVD-uri „Stan şi Bran".

Banii - a cincea coordonată

Albert Einstein a fost cel care a simţit nevoia de a adăuga celor trei coordonate spaţiale (lungime, lăţime, înălţime) pe cea de-a patra: timpul; tot el - ca fapt divers - a postulat mai apoi, spre a-şi susţine celebra „teorie a relativităţii", că viteza luminii este cea mai mare din Univers (300.000 km/s).

Toate bune, numai că eu aş fi de acord să fie adăugată şi o a cincea dimensiune: banii. Asta deoarece orice distanţă străbătută presupune un anumit timp, iar „timpul înseamnă bani". Pe scurt, distanţa (serviciul de transport) presupune bani (în matematică, procedeul se cheamă „funcţie compusă"). Iată un adevărat raţionament, deloc nou, care atestă propunerea mea din titlu.

Se ştie că una dintre componentele libertăţii unui individ este libertatea de mişcare. Omul modern resimte acut nevoia de a se deplasa în mod nestingherit, începând cu banala navetă zilnică la serviciu şi terminând cu nevoia de a călători în scop turistic. Omul global vrea să-şi vadă propria planetă şi „pe viu".

Problema râmâne, totuşi, portofelul. S-au rostit şi astfel de idei: cum să te poţi declara „liber" (în sens conceptual, general) atunci când buzunarele ţi-s întoarse pe dos? Ne va aduce aminte penuria de azi (actuala pauperizare din cauza crizei) despre cum mergeau oamenii din Bistriţa, de pildă, cu căruţa până la târgul Clujului, sau la mănăstire la Nicula în două - trei zile? Sau de  Badea Cârţan căruia i-au trebuit câteva lungi săptămâni de mers pe jos, până la Roma, spre a se asorta, patriotic, cu dacii de pe celebra Columnă a lui Traian?

Florin Nechiti