Lula da Silva, omul momentului

Secretarul american de stat Hillary Clinton i-a cerut preşedintelui Braziliei, Lula da Silva, să sprijine Statele Unite în încercarea de a impune noi sancţiuni împotriva Iranului.

„N-ar fi înţelept să punem Iranul la zid", a replicat ferm Lula. Aflat la Tel Aviv, acelaşi Lula i-a şocat pe israelieni, refuzând să viziteze mormântul lui Theodor Herzl, părintele sionismului modern. Luna viitoare, preşedintele brazilian se va duce la Teheran pentru a se întâlni cu Mahmoud Ahmadinejad.

Luat peste picior la el în ţară pentru exprimarea greoaie, Lula a devenit un personaj important pe scena politicii mondiale, datorită stilului său aparte. La summitul de la Londra, din 2009, dedicat crizei financiare, omologul său american, Barack Obama, l-a caracterizat drept „cel mai popular politician de pe planetă". Remarca măgulitoare a liderului american venea la doar câteva zile după ce Lula dăduse vina pentru criza economică pe „comportamentul iraţional al oamenilor albi, cu ochi albaştri, care înainte de criză s-au purtat de parcă ştiau totul despre economie".

Profitând de cele nouă luni de mandat pe care le mai are, preşedintele brazilian străbate lumea în lung şi-n lat, criticând ţările bogate, făcând campanie pentru un rol mai mare al statelor emergente în luarea deciziilor la nivel global sau pledând pentru un dialog cu Iranul. În ţară este susţinut de 76% din populaţie. În şapte ani a dublat salariul minim, a scos 20 de milioane de brazilieni din sărăcie, a redus cu 20% datoria publică şi a ţinut inflaţia sub control. Nu au lipsit greşelile pe plan intern, dar toate i-au fost trecute cu vederea pentru modul în care a aşezat Brazilia la masa mai-marilor planetei.

Reţeta e una cât se poate de simplă: a redus dependenţa economică de SUA, a întărit relaţiile cu ţările emergente şi şi-a trasat propria agendă de politică externă. Şi a mai avut şi norocul de partea lui. La ora actuală, liderii charismatici sunt cam rari, iar Lula a ştiut să profite de această oportunitate.