Guvernul Tăriceanu are nevoie de un preşedinte care să-l sprijine

Graham Watson Liderul Grupului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni din Parlamentul European Liberalii şi democraţii din Europa şi în special din grupul meu din Parlamentul

Graham Watson
Liderul Grupului Alianţa Liberalilor
şi Democraţilor Europeni
din Parlamentul European

Liberalii şi democraţii din Europa şi în special din grupul meu din Parlamentul European au sprijinit în mod consecvent intrarea României în UE şi au susţinut cu tărie data de 1 ianuarie 2007, argumentând că România poate să încheie şi să implementeze reformele necesare mai bine dinăuntrul UE, în calitate de stat membru, decât să fie lăsată să aştepte în afară.

Eu rămân convins de vocaţia europeană a României, dar şi că aderarea a fost numai începutul procesului de transformare care va dura 10-15 ani sau chiar mai mult. Sper din toată inima să văd România depăşind succesul pe care Irlanda şi Spania l-au avut cu statutul de membru UE, utilizând beneficiile pieţei unice, revitalizând propriile economii, creând noi locuri de muncă şi ridicând standardele de trai şi veniturile naţionale.

Dar asta se poate obţine doar de către românii care împărtăşesc aceeaşi viziune şi aceeaşi voinţă de a reuşi. Este esenţial pentru o ţară să aibă o bună capacitate administrativă, o justiţie imparţială şi independentă şi un guvern serios şi muncitor, pentru a obţine acel tip de transformare pe care noi toţi ne dorim să îl vedem, nu numai în Bucureşti, ci în toată ţara. Instituţii stabile şi care să beneficieze de încrederea opiniei publice sunt condiţia necesară pentru aceasta. Procesul de suspendare în sine, deşi nu e un spectacol constructiv pentru un observator al vieţii politice româneşti, nu va afecta poziţia României în UE. Şi nici nu este România prima ţară democratică care să pornească pe acest drum. Ceea ce va face rău României şi poziţiei sale în Europa este această ruptură între ţelurile sale europene şi obsesia cu politica internă.

Regret ceea ce se întâmplă acum, dar cred că totul ar fi putut fi evitat dacă preşedintele ar fi jucat un rol constructiv, aşa cum cerea înalta funcţie pe care o deţinea, garantând stabilitatea şi continuitatea guvernului şi buna reputaţie a ţării în exterior. Dacă va reveni în funcţie, eu i-aş recomanda să treacă la o reconciliere cu guvernul şi să acţioneze în interesele ţării. Dacă suspendarea este confirmată, sper că succesorul său va avea o abordare mai pozitivă. Peste tot, cetăţenii obişnuiţi îşi pierd rapid şi pe drept încrederea în politicienii care devin obsedaţi de propria lor persoană şi concentraţi pe o agendă personală. Politicienii ar trebui să-şi concentreze eforturile în politicile care fac o diferenţă reală în viaţa oamenilor.

În final, decizia de suspendare a preşedintelui aparţine poporului României, în lumina ultimelor evenimente. Speranţa mea este că, indiferent care va fi rezultatul, România şi instituţiile sale vor reuşi să depăşească acest episod şi să înţeleagă faptul că o putere mai mare atrage o responsabilitate pe măsură.

Am încredere că primul-ministru Tăriceanu şi noul guvern vor continua lupta împotriva corupţiei, în special demonstrată de votul dat unei legi care înfiinţează un nou organism anticorupţie: Agenţia Naţională de Integritate.

Cea mai mare îngrijorare pentru mine şi grupul meu o constituie locul României în Europa, nu soarta domnului Băsescu