Exclusiv Generalul Bălăceanu: Fabrica de muniție Rheinmetall din Bulgaria, mai profitabilă decât viitoarea din România
0Producția de pulbere este doar primul pas în realizarea unei industrii de apărare eficientă, spune generalul (r) Virgil Bălăceanu. Aceasta trebuie corelată cu dezvoltarea capacităților de producție a muniției, ceea ce în Bulgaria, Rheinmetall va face.
Rheinmetall va construi în România, în oraşul Victoria din judeţul Braşov, cea mai modernă fabrică din lume pentru producţia de pulberi şi încărcături propulsive destinate muniţiei, proiect realizat printr-un joint-venture cu Pirochim Victoria/ROMARM.
Valoarea investiţiei este estimată la aproximativ 535 milioane euro, din care Rheinmetall contribuie majoritar (în jur de 400 milioane euro) iar partea română acoperă restul. În același timp, structura de acţionariat va asigura implicaţii semnificative ale părţii române în compania mixtă.
În urma proiectului se estimează crearea a aproximativ 700 de locuri de muncă directe şi o capacitate de producţie substanţială, menită să reducă dependenţa regională de importuri şi să integreze România în lanţul european de apărare.
Termenele propuse prevăd demararea lucrărilor în 2026 cu o perioadă de construcţie de circa trei ani, însă realizarea depinde de factori practici precum infrastructura, certificările şi integrarea furnizorilor locali; în plus, contextul geopolitic şi cererea de pe piaţa muniţiilor pot influenţa atât ritmul, cât şi volumul producţiei.
Capacitate de producţie estimată este de curca 300.000 de încărcături modulare de propulsie.
Generalul (r) dr. Virgil Bălăceanu, care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, președinte de onoare al AORR, a explicat pentru „Adevărul” care este pasul următor după ce România va deveni un important producător de pulberi.
„Producția de pulberi trebuie corelată cu producția de muniție”
„Noi trebuie să corelăm producția de pulberi, mai ales că unele informații ne spun că intrarea în producție a întreprinderii se va face în vreo 3 ani de zile, deci 2026-2029. Iar producția de pulberi trebuie să o corelez cu producție de muniție. Noi trebuie sa corelăm producția de muniție cu ce a intrat în dotare calibre NATO și cu ce va intra în dotare calibre NATO”, arată generalul.
Din punctul acesta de vedere, Bălăceanu estimează că solicitările vor fi foarte mari: „Trebuie să asigur muniție pentru toate categoriile de armament potrivit stocurilor. Și cantitățile pe stocuri de la piesă până la pluton, companie, batalion și așa mai departe sunt mari. Presupun că aceste stocuri, adică cantități, pe înțelesul tuturor, de muniție pe diverse niveluri, au fost schimbate sau vor fi schimbate potrivit lecțiilor învățate din Ucraina, unde o zi de luptă înseamnă consumuri foarte mari de muniție.”
Bălăceanu crede că ar fi important să dezvoltăm capacități industriale pentru a produce muniția de calibru 5,56 mm, un cartuș standard pentru toate armele de asalt folosite de forțele NATO și de alte forțe armate din lume. Generalul a enumerat alte tipuri de muniție pe care ar trebui să le producem: muniția de 7,62 calibru NATO, 12,7 calibru NATO, muniția de 30 mm calibru NATO pentru tehnica blindată, muniția de 120 mm pentru tancurile Abrams, muniția de 155 mm pentru obuziere autopropulsate.
Generalul a accentuat necesitatea muniției pentru obuziere, în contextul în care în Armata României vor intra 54 de obuziere K9. „Deși acestea au asigurată o cantitate de cca 18.000 de proiectile, nu sunt suficiente pentru a avea o capacitate de lupta completă pentru un tip de război de lungă durată și de înaltă intensitate. Ne pregătim pentru război ca să ținem războiul cât mai departe de noi. Cu cât ai o industrie de apărare mai puternică și o pregătire a populației corespunzătoare, cu atât mai mult războiul va fi departe de granițele țării tale, va fi departe de comunitatea ta, va fi de parte de familia ta și de tine însăți ca cetățean al României”, a detaliat generalul.
Bulgaria, cu un pas înaintea României
În ceea ce privește capacitățile României de a produce muniție, Bălăceanu susține că „producem, dar nu potrivit cerințelor Ministerului Apărării, muniție calibru, să-i spunem, din tratatul de la Varșovia, că noi am păstrat armamentul din tratatul de la Varşovia, dar produs de noi. Noi producem și muniție pentru armamentul de infanterie, și muniție pentru armamentul greu de infanterie, și muniţie pentru tancuri, și munitie pentru artilerie, dar nu este o muniții pentru calibrele NATO și această producție nu asigură suficiență în acest moment. Și atunci noi va trebui să modernizăm și să extindem capabilitățile de producție de muniție, mai ales că muniția se cere peste tot.”
Exemplul Bulgariei este concludent. Vecinii din sud și-au păstrat capacitățile de producție a muniției de tip sovietic, calibru specific tratatului de la Varșovia și, în prima parte a invaziei o treime din muniția necesară pe frontul din Ucraina a fost asigurată de către exportatorii bulgari. Ca atare s-a constatat o creștere a PIB-ului, tocmai printr-un asemenea export, a detaliat specialistul.
În acest context, Rheinmetall, ca exemplu, investește în România o jumătate de miliard de euro, dar în Bulgaria - un miliard de euro pentru producția de pulberi și de muniție. De ce? „Pentru că bulgarii la ora actuală au mai multe capacități de producție a muniției. Și poți să treci de la producția, sigur, cu unele schimbări din punct de vedere al utilajului și așa mai departe, dar forța de muncă o ai calificată. Și atunci treci destul de ușor de la muniție tip Tratatul de la Varșovia la muniție tip NATO”, a explicat el.
În acest context, spune generalul, situația este similară cu alte industrii precum cea a lemnului: este mai rentabil să mobilă decât să vinzi lemn. „Mai bine vinzi muniție decât pulbere. Vinzi produsul final, nu vinzi pulbere. Se poate vinde și pulberea, noi importăm pulbere de la sârbi. Iar Sârbii o produc și cu componente din Federația Rusă și din China. Dar eficient este să produci muniție pentru nevoile armatei naționale și pentru nevoile din Sistemul Național de Apărare și apoi să și exporți”, a detaliat el.
În acest context, Rheinmetall intenționează să dezvolte și în România capabilități de producție a muniției la Medias, de exemplu, unde au cumpărat peste jumătate din pachetul de acțiuni la Automecanica. „Asta și în ideea în care programul de înzestrare al Armatei Române ar putea alege, bineînțeles după licitație, Lynxul german ca mașina de luptă pentru infanterie. În plus, este vizată și producția de muniție”, arată specialistul.
„Cartușul nu este un produs înalt tehnologic”
Bălăceanu spune că în viitor este absolut necesar să dezvoltăm capacități de producție de muniție peste ceea de reprezintă colaborarea cu Rheinmetall.
„Poate Rheinmetall nu investește în muniția de 5,56 de milimetri, investește în muniția de 155 de milimetri. Rheinmetall poate nu investește în muniția pentru tancurile Abrams. Noi trebuie să investim în muniția necesară forțelor armate ale României, fie că vorbim de investiții private sau de stat”.
Industria de stat are capabilități de producție de muniție, însă vorbim de cantități foarte mici și de un calibru neadecvat trupelor NATO. „Utilajele sunt învechite, au zeci de ani, forța de muncă este îmbătrânită pentru că nu s-a investit pe linia aceasta. Iar în mediul privat s-a mers mai puțin pe producția de muniție, în mediul privat s-a mers pe componente care înseamnă tehnologie înaltă, s-a mers pe sisteme de comandă și control, s-au mers pe senzori de diverse tipuri, s-a mers pe la aeronave, cum ar fi mentenanța pentru F-16, modernizare și mentenanță. Deci, de regulă, cel din mediu privat urmărește să aibă un profit cât mai bun ca atare, dacă produsul său este înalt tehnologic, câștigă mult mai mult decât de la producția de cartușe. Cartușul nu este un produs înalt tehnologic, dar cartușul, proiectilul, obuzul este absolut necesar”, a explicat Bălăceanu.
El a susținut că mai avem până să producem muniție inteligentă, înalt tehnologică, care este și mai rentabilă din punct de vedere economic.
Se încarcă comentariile...
