Ce politică avem în Europa?

Primul an "european" arată că românii prind pe bucăţi sensul integrării . "UE nu e URSS", spunea, recent, la Bucureşti, Pat Cox, fost preşedinte al Parlamentului European. În acest an,

Primul an "european" arată că românii prind pe bucăţi sensul integrării .

"UE nu e URSS", spunea, recent, la Bucureşti, Pat Cox, fost preşedinte al Parlamentului European. În acest an, autorităţile române au întreţinut o imagine de "bau-bau" a Bruxelles-ului. În materie de economie, s-a mers pe două tipuri de "abordări" europene. Pe de-o parte, "aşa a zis bau-bau, n-avem ce face". De cealaltă parte, "nu mi-e frică de bau-bau, facem ce vrem". A lipsit tocmai abordarea cu "politică" - politica de stat membru care îşi apără interesele pe bază de argumente, în cadul regulilor comunităţii. Câteva "studii de caz" vorbesc de la sine de această lipsă de politică.

Balada brânzei şi Ordinul 301

Primele zile ale anului european. Bucureştenii care se duc în pieţe să ia faimoasa brânză de Sibiu sunt întâmpinaţi de un comunicat. "Luaţi acu', că dup'-aia nu ne mai dă voie să vindem...", le spun ciobanii cu ochii în lacrimi şi suduiala pe buze. Pentru conformitate, interdicţia venea din Ordinul 301, "apărut peste noapte, fără nici măcar să ne anunţe", acuză producătorii - în 8 ianuarie. Ordinul limita vânzarea directă a produselor micilor producători dintr-un judeţ doar la unităţi din acelaşi judeţ.

Era deja mult, mai ales că spiritele erau deja încinse din perioada de preaderare, cu imagini ale stânelor care trebuie dotate cu vase de inox şi faianţă.
A fost nevoie de un scandal, primul scandal postaderare, pentru ca Agenţia sanitar-veterinară şi siguranţă alimentară să-şi dea seama că poate normele europene nu sunt chiar atât de dure. Oricum 301 se suspendă. Dar, în scurt timp, Agenţia recidivează şi anunţă - interzicerea transhumanţei. Era deja apogeul "europenizării". Evident, transhumanţa continuă.

"Păi normal că nu interzice nimeni transhumanţa. În Europa se şi dă subvenţie de transhumanţă", spune Andrei Marcel, preşedintele Asociaţiei crscătorilor de ovine şi bovine din Sibiu. Săptămâna trecută, după o întrevedere la Ministerul Agriculturii, se pare că armistiţiul este pe cale să se transforme într-un tratat de pace. "Pe scurt, vom putea vinde peste tot în ţară brânza lăsată în saramură 60 de zile, iar bârnza proaspătă va putea fi vândută local. Bine-nţeles, pe bază de certificate de laborator, autorizaţii sanitar-veterinare". Cât despre transhumanţă, de anul viitor o să se dea şi la noi subvenţie, "de 4-5 euro pe oaie".

Pregătiri pentru "trageri din plin"

Când şi cât absorbim din banii alocaţi României de la Bruxelles, oficial 32 miliarde de euro (din care 19,6 - fonduri structurale, restul, în principal fonduri pentru agricultură). Întrebarea a devenit deja obsedantă. Astăzi, în ceea ce priveşte fondurile postaderare, la nivelul autorităţilor cuvântul de ordine este că "practic nu se putea cheltui niciun ban în acest an, am fost în grafic cu procedurile şi, oricum, nu stăm mai rău decât alţii în primul an de la aderare". Singura întârziere asumată este cea în cazul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cel pe baza căruia vin fondurile pentru agricultură - varianta finală a plecat la Bruxelles de-abia săptămâna trecută.

În ceea ce priveşte cele şapte programe finanţate din fondurile structurale, cel mai avansat pare să fie Regio (Programul Operaţional Regional - gestionat de Ministerul Dezvoltării). Au fost elaborate ghidurile solicitantului şi până la jumătatea acestei luni au fost depuse 50 de proiecte pe axe "îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale", în valoare de 630 milioane de euro. Astfel, întregul buget de 800 de milioane al acestei axe are toate şansele să fie epuizat rapid - arată ministrul Laszlo Borbely. "Asta înseamnă să pregăteşti din timp proiectele", spune mulţumit ministrul: autorităţi locale au primit anul trecut 60 milioane de lei pentru pregătirea tehnică a 97 de proiecte, iar recent au fost alocată 110 milioane de lei pentru alte 221 de proiecte. Apoi ministerul are prinse în buget 800 milioane de lei pe 2008, bani pentru cofinanţarea cu 18% a proiectelor (o cotă de 2% revine primăriilor).

Autorităţile spun că sunt proiecte pentru cheltuirea banilor europeni

Cazul "Daewoo-Ford" sau cum am uitat de Bruxelles

Septembrie 2007: în hala de Montaj final a uzinei Daewoo Craiova, şeful guvernului, susţinut de şeful Ford Europa, anunţă în aplauzele muncitorilor că "dacă acum aici se produc 90 de maşini pe zi, veţi ajunge la peste 1.000 pe zi". În mai puţin de o lună, tot procesul de vânzare a uzinei către americani avea să se oprească până la o dată ce va fi comunicată ulterior de Bruxelles.

Deocamdată, este în derulare "procedura formală de investigaţie privind acordarea unui potenţial ajutor de stat în cadrul Privatizării Automobile Craiova". Tot comunicatul incriminator al Comisiei se bazează practic pe un singur element concret - "autorităţile române au condiţionat privatizarea de îndeplinirea anumitor cerinţe, în special realizarea unui nivel de producţie minim de 200.000 de vehicule în cel de-al patrulea an de la privatizare şi menţinera a 3.900 de angajaţi" Şi comunicatul continuă - "în plus, România pare să fi schimbat condiţiile privatizării într-un stadiu ulterior al procesului, ceea ce ar fi putut implica elemente suplimentare de ajutor".

Mai jos, o surpriză - "Daewoo România a fost preluată în 2006 de statul român şi a fost redenumită (sic) Automobile Craiova". Inexactitatea nu avea cum să scape dacă Bruxelles-ul era informat şi consultat continuu. Culmea e că, uitând de sensibilitatea comunitară privind ajutoarele de stat, românii chiar au prins o clauză de "condiţionare" - dacă nu se ajunge la un volum de 200.000 de automobile, cumpărătorul plăteşte daune de circa 14 milioane de euro, iar dacă produce între 200 şi 250 de mii, 2,8 milioane de euro. Nici măcar pentru România aceste sume nu pot fi o miză.

De aproape trei luni Comisia studiază. Ce să înţeleagă din faptul că se vinde Automobile, care este practic proprietarul, dar nu aceeaşi entitate cu uzina Daewoo, care la rândul ei este proprietara Mecatim Timişoara, iar toate trei vor fuziona, după care se va forma o societate din care o parte va rămâne la stat…

Vânzarea uzinei de la Craiova s-a blocat în mecanismele comunitare

Taxa de primă derapare europeană

Din ianuarie 2008 vom introduce o taxă suplimentară pentru înmatricularea vehiculelor, în funcţie de concentraţia emisiilor de dioxid de carbon, a anunţat, în noiembrie, luna trecută, Ministerul Ecologiei. Vorbim de Ministerul francez al Ecologiei.

La noi, nici până acum nu e clar ce va să fie această taxă suplimentară de înmatriculare care se aplică de un an de zile şi care alterează climatul discuţiilor cu Bruxelles-ul. Pe la jumătatea anului 2006 apărea în Codul Fiscal o taxă de primă înmatriculare care să compenseze eliminarea accizelor din ianuarie 2007.

Mesajul oficial care începea să se contureze - taxa ne va ajuta să nu repetăm experienţa Poloniei, care, după aderare, a fost invadată de rable aduse din Europa şi astfel şi-a văzut afectată industria auto. Interesant este că, încă dinainte de aderare, secretarul de stat în Ministerul Integrării, Leonard Orban, actualul comisar român la Bruxelles, arăta că măsura ar putea fi respinsă de Comisie. Imediat după aderare, încă din ianuarie, Comisia se arăta îngrijorată de modul de calcul care duce la creşterea valorii taxei pentru maşinile vechi aduse din afară.

Iar de la îngrijorări a trecut la ameninţări cu Justiţia. "La nivelul Comisiei Europene nu se pune problema dacă taxa este legală sau nu, pentru că aceasta este opţiunea de politică publică în materie de taxe a unui stat. Avertismentul Comisiei este însă: aveţi grijă cum o faceţi pentru a nu încălca regulile pieţei interne (în acest caz, libera circulaţie a bunurilor).

De ce, ne întreabă Comisia, spre exemplu, pentru un autoturism VW Golf adus din Germania se ia în calcul o depreciere mai lentă decât pentru un Golf din ţară? Se ajunge la concluzia că primul poluează mai mult, deci trebuie să plătească mai mult, pentru că are o durată de viaţă mai mare", spune Adrian Ciocănea, şeful Departamentului de Afaceri Europene.

Spre sfârşitul anului, guvernul a acceptat că se impune modificarea taxei, pentru corelarea cu valoarea de piaţă a maşinii. Iar după un an se hotărăşte să-i schimbe numele în taxa pentru poluare pe autovehicule, pentru a se elimina "confuziile" în legătură cu adevăratul scop pentru care a fost introdusă. Poate că Ministerul Mediului a luat în calcul costurile acestui an de "băţoşenie" în faţa Bruxelles-ului. Vorbim de Ministerul român al Mediului...

Absorbţie - "cât", dar şi "cum"

"Absorbţia fondurilor europene va permite României, în cazul în care nu apar crize externe majore, să ajungă, în 2013, la un nivel al PIB pe cap de locuitor de 50% din media UE", arată un studiu recent al Comisiei Naţionale de Prognoză.

Ultimele date centralizate la Bruxelles arată că România este pe (deja clasicul) penultimul loc în Europa la capitolul PIB pe cap de locuitor (un indicator folosit pentru măsurarea gradului de dezvoltare a unei economii), cu 38% din medie în 2006 şi estimări de 39% în 2007.

Astfel, cei care mizau pe miracolul aderării în transformarea economiei mai au de aşteptat. În plus, să aibă în vedere că "decisiv pentru următorii ani rămâne ca dezvoltarea să fie însoţită de o permanentă îmbunătăţire a eficienţei factorilor de producţie", după cum notează CNP.

"Toată lumea se uită la fondurile europene, dar puţini îşi pun problema cum vor fi cheltuiţi aceşti bani, dar mai ales care vor fi efectele lor. Ne concentrăm pe infrastructură, dar uităm că aceasta singură nu ne ajută să devenim mai competitivi", spune Adrian Ciocănea, şeful Departamentului de Afaceri Europene.

"Să ne uităm la Portugalia, care are o infrastructură bună, dar o economie puţin competitivă. Sicilia poate fi, de asemenea, o lecţie că simpla pompare de bani în infrastructură este necesară, dar nu şi suficientă".

Ce părere avem de oliviere?

"Administraţia publică de la noi n-a reuşit încă să facă diferenţa dintre conformitate şi convergenţă", spune Adrian Ciocănea, şeful DAE. Cu alte cuvinte, a rămas, încă, reflexul de dinainte de aderare: în prea multe cazuri, aşteptăm iniţiativele Comisiei făcând apoi eforturi pentru a ne conforma. Convergenţa pentru atingerea unui obiectiv european presupune ceva mai mult - existenţa unei viziuni în domeniul respectiv, o poziţie argumentată şi pregătită din timp.

Statutul de membru al UE cere practic existenţa unei poziţii faţă de orice temă pusă în discuţie. Secretarul de stat Ciocănea atrage atenţia că Europa înseamnă, în primul rând, "lucrurile" mici, cele care ne afectează direct şi imediat. Spre exemplu, ce poziţie avem faţă de tema olivierelor de unică folosinţă din restaurante? Comisia tocmai a lansat tema ca sticluţele de ulei pe care le găseşti pe masă în restaurant să fie de unică folosinţă. Evident, aceasta va duce la creşterea costurilor, în special pentru micii întreprinzători.

Sau… suntem interesaţi de subiectul "transferabilitatea pensiilor". În termeni europeni, a avea opoziţie argumentată presupune realizare unor studii de impact şi implicarea tuturor actorilor afectaţi de măsura respectivă.

Românii nu reuşesc să ajungă la asemenea "performanţe" nici măcar când în joc sunt subiecte cu miză mare. Spre exemplu, până de sărbători, guvernul nu reuşise să ajungă la un acord privind "oportunitatea" de a contesta decizia Comisiei Europene de reducerea cu 20% a nivelului de emisii de gaze cu efect de seră pentru România.

Este vorba despre o temă complicată, dar altor state membre, inclusiv din Est, nu le-a luat atât de mult studierea oportunităţii. O măsură care se va vedea în creşterea costurilor marilor poluatori (spre exemplu, centralele termoelectrice) şi care afectează noile investiţii în capacităţi industriale. Ne putem consola însă că alţii au primit reduceri mai mari decât noi.